Alex Ioniță, interviu premium cu dezvăluiri incredibile. „Hai, Alex, semnează! Am vorbit cu Gigi Becali și te vrea mult la FCSB!” Exclusiv

Alex Ioniță vine cu o ploaie de dezvăluiri într-o zi de toamnă văratecă, cu 28 de grade în termometre. Descoperim și descoperiți un tânăr complet schimbat după problemele pe care le-a depășit în ultimii ani. De la transferul greșit la CFR, la gafa numită Craiova, la scandalul de doping de la Astra și renașterea de la Rapid. Cel care ne lua ochii cu ce făcea pe teren la începutul carierei s-a întors.

Vă mai amintiți imaginea cu acel Ioniță care plângea după ce l-a bătut Steaua? Uitați-o! Omul cu suflet vișiniu a învățat ce înseamnă viața, greutățile, răutățile, oamenii falși. Succes, Alex, pe drumul pe care ai pornit!

Alex Ioniță, interviu premium pentru FANATIK: „La 5 ani, bunicul m-a dus pe Giulești la peluza dinspre teatru”

Alex, îți mai amintești când ai avut prima minge de fotbal?

– Da, cred că undeva pe la 2-3 ani… Mi-a povestit tatăl meu… Mă jucam prin hol, prin casă, peste tot pe unde apucam.

Dar primul meci la care ai mers pe stadion?

– Aveam vreo 5 ani când bunicul meu m-a dus pe Giulești, la peluza dinspre teatru. M-am născut în Giulești-Sârbi, sunt la 10 minute de stadion, deci nu puteam să merg prima oară decât pe stadionul Rapidului.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Cele mai frumoase amintiri de la școală?

– Cu siguranță orele de sport (n.r. – râde) Am avut un director foarte bun, care ne înscria în toate competițiile posibile și imposibile.

„Da, sunt rapidist din scutece. Toată familia e rapidistă, vin și acum la meciuri”

Mai chiuleai de la ore?

– Nu chiuleam de la școală, mă duceam la ore, dar fotbalul a fost mereu pe primul loc.

Când ai început să joci fotbal organizat?

– Păi când am mers la școală, la 6 ani. Am și schimbat școlile, am făcut clasele 1-4 într-un loc, apoi 5-8 în altă parte ca să mă adaptez la programul antrenamentelor. Mi-am dorit mereu să ajung fotbalist, am știut că asta vreau să fac. De multe ori unii colegi mă mai supărau cu chestii de genul „dacă te accidentezi, dacă nu reușești, dacă o să se întâmple ceva, dacă, dacă…” La mine nu a existat „dacă”, ci doar „o să ajung fotbalist!”.

Rapidist de când te știi?

– Da, rapidist din scutece. Toată familia e rapidistă, ai mei vin și acum la meciuri, mai ales cu noul stadion.

Ce-ai simțit prima oară când ai intrat în vestiarul Rapidului?

– Nu-mi venea să cred! Aveam 16 ani. Trebuia să merg să joc sau la grupa mea de vârstă, sau la una mai mare. Nu doream să supăr pe nimeni. Am rugat-o pe mama să-l întrebe pe domnul Petre Cristian, care mi-a fost antrenor la copii și juniori și era secundul domnului Șumudică la echipa mare, ce să fac. Iar domnul Șumudică i-a luat telefonul din mână și mi-a zis să vin la echipa mare! Am crezut că e o glumă! Iar după antrenament domnul Șumudică mi-a zis că din acel moment mă antrenez numai cu prima echipă!

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

„Dacă se avea puțină răbdare la Rapid în 2014, poate plecam afară, ca Rareș Ilie, nu la Astra”

Ce are Șumudică așa special de-l iubesc jucătorii?

– Știe să facă jucătorul să joace și pentru antrenor. Câștigă foarte rapid încrederea vestiarului. Știe și foarte mult fotbal, știe să pună jucătorul în valoare.

Cum ai decis să pleci de la Rapid la Astra în 2014?

– De 6 luni terminasem junioratul și trebuia să semnez contract de profesionist. Nu-mi doream să plec de la Rapid, dar știam că voi ajuta clubul cu suma pe care o încasa (n.r. – 500.000 de euro). Îmi pare puțin rău, pentru că dacă s-ar mai fi avut răbdare poate venea o ofertă și mai mare, poate din străinătate și plecam și eu afară, cum a plecat acum Rareș Ilie. Cariera mea se scria probabil altfel din acel moment. Dar Rapid a acceptat prima ofertă și eu am fost de acord, pentru că Rapid avea nevoie de bani.

Patru trofee cu Astra, două cu CFR, ce urmează cu Rapid? Mai ales că e an de centenar.

– Clar că îmi doresc să iau un trofeu cu Rapid și să fiu un om de bază al echipei. Dar e drum lung. Ne gândim doar la următorul meci și când intrăm pe teren să câștigăm.

Alex Ioniță: „Mereu m-am întrebat, și mă mai întreb și acum, de ce s-a făcut transferul meu de la Astra la CFR Cluj”

De la Astra ai ajuns la CFR. Privind acum în spate, a fost o greșeală pentru tine acest transfer?

– Da, dar atunci nu aveam de unde să știu. Intenția mea a fost să merg la cea mai bună echipă din România, dovadă că a luat titlul în ultimele cinci sezoane. M-am gândit că o să joc un an-doi acolo, că o să mă mai maturizez, că o să am continuitate și apoi voi prinde un transfer în străinătate.

Ți-a explicat vreodată Dan Petrescu între patru ochi ce vrea de la tine?

– Nu-i plăcea pentru că nu eram pe stilul dânsului, că nu eram agresiv, că nu mă apăram destul de mult, că nu aveam atât de multe reușite pe cât și-ar fi dorit el. Dar am acceptat aceste lucruri, am trecut peste ele. A fost o lecție pentru mine din toate punctele de vedere. Mereu m-am întrebat, și mă mai întreb și acum, de ce s-a făcut acest transfer al meu de la Astra la CFR Cluj. Am fost atât de mult dorit, dar nu am avut atâtea șanse la cât m-au dorit. Probabil nu o să primesc niciodată un răspuns la această dilemă. Timpul oricum nu se mai poate da înapoi.

Un om care a ținut foarte mult la mine la CFR a fost Zoli Cantor. Nea Zoli vorbea foarte frumos despre mine, mă încuraja mereu și am rămas de-a dreptul șocat când am aflat că a murit anul trecut în luna martie. A făcut AVC și nu puteam realiza că e adevărat. Îmi pare rău că nu mai trăiește să vadă că mă bucur iar de fotbal… Dumnezeu să-l ierte!” – Alex Ioniță

„Am plâns după un meci pierdut cu FCSB! Am gândit ca un suporter și nu trebuia să fac acel lucru”

De câte ori ai plâns în cameră după antrenamentele lui Dan Petrescu sau după meciurile CFR-ului?

– Eram trist într-adevăr. Nu pot spune că am plâns… De fapt, am plâns o singură dată după ce am pierdut un meci cu FCSB, 0-1, în 2017… Eram la Astra. Mi-am dorit foarte mult să câștig, am gândit ca un suporter și nu trebuia să fac acel lucru. Eram jucător profesionist. M-am mai maturizat de atunci și am învățat din greșeli.

De ce ai ales să pleci de la CFR la Craiova?

– Pentru că au insistat să mă transfer încă dinainte de a ajunge la Cluj. Am renunțat la foarte mulți bani ca să merg împrumut la Craiova. Mă gândeam că pot șterge cu buretele anul mai slab de la CFR. Am ales să merg tocmai pentru a juca. Nefiind la fel de bine pregătit mental și fizic, așa cum eram când am plecat de la Astra la CFR, am mers din rău în mai rău. Am făcut întindere, apoi am făcut ruptură… A venit domnul Pițurcă, trei antrenamente pe zi, eu nu m-am menajat, eram mai sensibil, trebuia să evit… Nu s-a ținut cont de lucrul acesta… Ruptură! Apoi mi s-a spus că nu mai e nevoie de mine și am fost trimis la echipa a doua.

Alex Ioniță, interviu pentru FANATIK: „Craiova m-a trimis la echipa a doua, eu am vrut să revin la Rapid, dar am ajuns înapoi la Giurgiu”

Te-au trimis la echipa a doua a Craiovei, în liga a treia, deși erai sub contract cu CFR Cluj?

– Da, m-am dus, dar mi s-a și transmis că-mi pot căuta echipă dacă nu-mi convine. Mi-am găsit și echipă, dar au cerut bani pe mine! Eu doream să mă reîntorc la Rapid, să fiu acasă și să o iau de la capăt, dar CFR m-a trimis la Giurgiu. Nu aveam ce face, pentru că Astra rămăsese cu ceva procente de la transferul meu la CFR și m-au cerut înapoi. Nu puteam pleca de la CFR la Rapid fără acordul Astrei. Așa că m-am reîntors la Astra în februarie 2020.

Nu a prea fost cu noroc revenirea ta la Astra…

– Nici la Astra nu mi s-a mai oferit încredere. Poate că și eu am fost delăsător… Mereu am avut încredere în ce mi s-a spus și nu s-au ținut de promisiune oamenii cu care am vorbit. În România dacă nu ai ceva pe hârtie, e mai greu să se respecte înțelegerile. Iar eu am mers mult timp pe vorbe. La mine vorba ține loc de cuvânt!

„Domnul Cristi Balaj, care era șeful ANAD, mi-a spus, ca de la prieten la prieten, că risc 4 ani dacă nu recunosc!”

La Astra ai avut și problema cu suspendarea pentru dopaj. Îți reproșezi personal ceva?

– Nu îmi reproșez, pentru că nu a fost vorba de doping. Dacă aș mai fi făcut vitamine înainte, aș fi știut că sunt interzise. Dar nu am făcut niciodată nimic și nu am știut. Greșeala mea e că nu am fost informat. Am vorbit cu cei de ANAD și le-am spus că, de când sunt în Liga 1, de la 16 ani, nu a venit nimeni să ne spună ceva legat de doping sau de vitaminizare. Cei de la ANAD mi-au zis că nu pot obliga cluburile să țină ședințe de doping. Păi și eu atunci… De unde să aflu? Nu a fost vorba de doping pentru că am fost pentru o reclamă și era vorba de vitamine…

Era vorba și de cantitate, și de administrare intravenoasă…

– Nu știam nici de cantitate, nici că vitaminele sunt interzise. O perioadă lungă de timp nu am știut ce se întâmplă cu mine, ce mă așteaptă, ce suspendare voi primi!

A fost și acea declarație pe care ți-ai schimbat-o și care a generat suspiciuni…

– Să lămurim și treaba asta. Am cerut la început mai multe informații domnului Cristi Balaj, care era șeful ANAD atunci. El mi-a spus așa, ca de la prieten la prieten, sunt exact cuvintele dumnealui, că risc 4 ani de suspendare dacă nu recunosc că am depășit cantitatea. Că Astra va fi retrogradată, că naționala nu o să mai participe la meciuri internaționale. Atunci am zis: „Ok, deci voi vreți sub orice formă, chiar dacă aveți fișă de la clinică în care apare că nu am depășit 100 de mililitri și nu vă interesează de ea, să declar că am depășit cantitatea și să-mi accept o pedeapsă mai mică”. Am mers, am dat declarația asta și așteptam răspuns la următoarea comisie.

„ANAD nici nu a luat în considerare proba mea de la clinică! Nu dorea să se judece cu clinica, doar să ne sancționeze pe noi”

Comisie care a tot amânat…

– Exact. Nu am primit niciun răspuns, au mai trecut 6 comisii, se făcuseră deja 6 luni de când tot judecau. Întrebam ce se întâmplă cu mine și-mi spuneau: „Da, da, tu îți menții declarația!” M-am simțit luat la mișto. Am mers la avocat, i-am spus ce se petrece și am decis să-mi schimb prima declarație. Repet, o dădusem pe aceea pentru că-mi spuseseră că altfel vor fi multe sancțiuni și că au multe probe împotriva mea. Dar proba mea de la clinică nici nu au luat-o în considerare. Pur și simplu ANAD nu dorea să se judece cu clinica, ci doar să arate că-și face treaba și să ne sancționeze pe noi, pe sportivi! Nu conta cum!

Așa ai ajuns la un an de suspendare…

– Da, am primit un an de suspendare nemeritat pentru că am luat vitamine. În aceeași perioadă, un băiat de la Dinamo (n.r. – Magaye Gueye), e prins cu cocaină, despre care toată lumea știe că e interzisă în sport, și e suspendat trei luni! Faceți comparația… Asta-i România!

Ți-a trecut prin cap atunci să te lași de fotbal?

– Nu, dar mi-am dat seama că orice lucru e posibil atunci când e vorba de rea-intenție. Nu aveam nicio putere să schimb ceva.

Alex Ioniță: „Când a picat suspendarea, nici nu aveam bani puși deoparte. Credeți-mă, nici nu aș mai vrea să-mi amintesc”

Cu ce bani ai trăit în perioada suspendării de un an?

– Credeți-mă că nu mi-a fost deloc ușor. Nici nu aș mai vrea să-mi amintesc, pentru că mi-e rușine. Am renunțat la foarte mulți bani de la CFR, am renunțat la bani de la Craiova ca să plec, am avut bani puțini la Astra pe care nici nu i-am luat în totalitate. A venit suspendarea, nici nu aveam bani puși deoparte. M-am descurcat, am avut familia aproape. Ceea ce s-a întâmplat a fost o importantă lecție de viață, mă bucur că am trecut peste ea și am luat doar lucrurile pozitive.

Cum decurgea o zi din viața ta pe perioada suspendării?

– Primele luni au fost foarte grele, pentru că nu înțelegeam ce se întâmplă. Am început să mă interesez mai mult, apoi am avut noroc cu un fost coleg, Ionuț Florea, care m-a ajutat să mă împrietenesc cu Marius Niculae. Cu tatăl lui, cu Sensei, cu Narcis Răducan, am început să mă și antrenez.

A fost o nelămurire chiar vara asta că ANAD te dorea încă suspendat pentru că te-ai antrenat pe stadionul Dinamo în acel an…

– Știam că nu am voie în baze sportive afiliate la FRF și nici cu antrenori cu licență. Dar domnul Sensei nu era la niciun club, am făcut antrenamente în sala de judo și pe un teren neafiliat la FRF. Dar au ales să mă mai șicaneze puțin.

„Am învățat să nu mai am încredere în oameni pentru că nu sunt ceea ce par!”

Ce ai învățat din tot ce ți s-a întâmplat?

– Să mă informez mai mult, să nu mai am încredere în oameni, pentru că nu sunt ceea ce par. Au fost oameni pe care nu-i cunoșteam și mi-au întins o mână, dar și oameni care m-au uitat, deși credeam că-mi sunt prieteni. Am învățat să fac o selecție a oamenilor din jurul meu, cu care să colaborez și în care să mă încred.

Ce are Rapid în momentul ăsta și nu au alte echipe?

– O stare de spirit foarte bună, un staff foarte bun, conducere profesionistă, suporteri incredibili, stadion nou, plus o bază de pregătire ce e aproape terminată. Cam asta are Rapidul, pe scurt, în acest moment. O familie! Ce se întâmplă la noi ar trebui să fie la toate echipele din Liga 1.

„Domnul Mutu mi-a spus că avem un lucru în comun. Nu știam la ce se referă… Amândoi am fost suspendați pentru dopaj!”

Cât contează antrenorul Adrian Mutu pentru jucătorul Alex Ioniță?

– Foarte mult, pentru că și dânsul a trecut prin ce am trecut eu…

Ați avut vreodată discuția asta despre suspendarea voastră pentru dopaj?

– Sincer, chiar am avut un scurt dialog. Domnul Mutu mi-a spus că avem un lucru în comun și nu știam la ce se referă. „Ce, Mister?” „Păi amândoi am fost suspendați😊 Doar că fiecare pentru motive diferite…” Mă bucur că a venit la mine să-mi spună așa ceva. Și dânsului i-a fost greu în acea perioadă și probabil știa prin ce trec și eu. A venit să mă încurajeze. Pentru mine a contat foarte mult acest dialog!

Pariul cu Edi Iordănescu, omul care i-a dat încredere maximă: „Am câștigat amândoi pariul cu naționala. Erau bani mulți”

Îți mai amintești de pariul făcut cu Edi Iordănescu la Astra?

– Normal că-mi aduc aminte. Chiar a fost un pariu surprinzător la care nu mă așteptam atunci. Mi-a zis la un antrenament că a făcut pariu cu cineva că, în șase luni, o să ajung la echipa națională. Iar dacă nu ajung, și eu, și el trebuie să plătim o sumă mare de bani împreună. Și am ajuns după câteva luni la națională. Avea o încredere foarte mare în mine.

Edi este unul dintre antrenorii cu care ai prins o formă excelentă, transferându-te la CFR pentru un milion de euro.

– Da, așa este. Nici acum nu înțeleg cum anticipa tot ce e cu mine. Și îți mai dau un exemplu. E vorba de un meci al Astrei cu Poli Timișoara. Am deschis scorul, un fundaș parcă (n.r. – Piotr Polczak), iar domnul Edi m-a chemat la margine imediat. Mi-a zis să fiu concentrat pentru că eu trebuie să marchez următorul gol. „Tu îl vei înscrie!”. Peste două minute eu am făcut 2-0! Incredibil! Nu-mi venea să cred. Am mers să-i spun: „Nu e posibil așa ceva!”

Am doar o selecție la echipa națională, cea din 2017, cu Kazahstan. Atunci am intrat pe final în locul lui Budescu. Mă gândesc iar la națională. Dacă va fi nevoie de mine și vor decide să mă cheme, ar fi o mare bucurie. Dar totul depinde acum doar de mine. Dacă voi juca măcar la fel de bine ca în ultimul timp, am o șansă” – Alex Ioniță

Anamaria Prodan a vrut să-l ducă la FCSB: „Hai, Alex, semnează! Am vorbit cu Gigi Becali și te vrea mult!”

Mereu ai spus „niciodată la FCSB!” A existat vreo discuție pentru un transfer al tău la echipa lui Gigi Becali?

– Poate ești surprins, dar a existat. Eram cu echipa la „Fit4You” să facem criosaună, după care urma să mergem la Giurgiu. Puteam să mergem cu mașinile noastre. Claudiu Belu, cu care eram coleg la Astra și sunt și acum la Rapid, mi-a zis să mâncăm ceva și abia apoi să ne ducem la Giurgiu. Ne-am oprit să mâncăm și a venit doamna Anamaria Prodan, care era agenta lui Claudiu. Mi-a zis la un moment dat: „Hai, Alex, vrei să semnezi cu FCSB? Am vorbit cu Gigi Becali și te dorește foarte mult”.

Ce reacție ai avut?

– I-am mulțumit foarte mult, dar i-am zis că nu se pune problema. Nici nu am vrut să discut de bani, deși mi-a spus că sunt foarte mulți bani la mijloc! Visul meu a fost să joc pentru Rapid și am făcut-o de la 6 ani la 19 ani, la toate grupele de copii și juniori, echipa a doua, echipa mare. Nu puteam să merg să joc la FCSB!

Alex Ioniță, interviu pentru FANATIK: „Poate cariera mea avea alt traseu dacă mergeam la FCSB, dar ăsta e defectul meu: sufletul pentru Rapid”

Și bănuiesc că nu o să poți să joci niciodată la FCSB…

– Nu o să pot! Acesta a fost mereu defectul meu, că am pus sufletul pe primul plan. Poate cariera mea avea alt traseu dacă mergeam la FCSB, dar aici e, repet, defectul meu. Am jucat mereu cu sufletul pentru Rapid, pentru familia mea, iar familia mea e rapidistă de când mă știu.

Când se întâmpla discuția cu Anamaria Prodan?

– Cu puțin timp înainte să plec de la Astra la CFR.

„Nu-mi amintesc multe lucruri de la titlul din 2003, dar mi-aș dori să le trăiesc la vară ca jucător al Rapidului”

Cum ar arăta centenarul perfect pentru Rapid?

– Cu titlu câștigat! Nu l-am mai luat din 2003… Avem și așa puține titluri față de cât merită o echipă cu niște fani ca ai Rapidului.

Aveai 8 ani la ultimul titlu al Rapidului…

– Nu-mi mai amintesc foarte multe lucruri de la acel titlu. Știu că a fost o atmosferă incredibilă, dar nici nu mai știu dacă am fost pe stadion la meciul când s-a câștigat titlul matematic (n.r. – în etapa a 28-a, după Progresul – Rapid 1-1). Mi-aș dori să trăiesc acele momente în vară, ca jucător, și să rămân în istoria acestui club minunat.

Care e greșeala majoră pe care nu o vei mai repeta?

– Nu voi mai fi delăsător! Încerc să mă pregătesc cât de bine pot, să dau zilnic ce am mai bun, să mă bucur de fiecare antrenament, de fiecare meci. Vreau să mă bucur de fotbal!

Am mai schimbat mesaje cu domnul Mihai Iosif de când a plecat de la Rapid. Îi mulțumesc mereu pentru tot ce a făcut pentru mine. Am avut noroc cu dânsul, mă știe de când eram un copil. A avut un rol foarte important în integrarea mea înapoi în fotbal, la Rapid” – Alex Ioniță

„Când oamenii mă strigau Ioniță, le ziceam «sunt Bulgarul, nu Ioniță». Și eu îmi spuneam după poreclă”

De unde porecla de „Bulgarul”?

– De când am fost prima oară la fotbal. Era antrenor domnul Sandu Neagu, Dumnezeu să-l ierte! Veneam din Giulești-Sârbi și mi-a spus că acolo stăteau bulgarii înainte. Plus că am capul mare și sunt încăpățânat ca bulgarii… Deci sunt bulgar, nu român, așa-mi zicea. Mi-a rămas porecla asta. Până să debutez la echipa mare, toți prietenii, toate cunoștințele mă știau de „Bulgarul”, nu de Alex Ioniță. Când îmi spuneau apoi Ioniță, le ziceam „sunt Bulgarul, nu Ioniță!” Ajunsesem și eu să-mi zic așa.

Te mai uiți la desene animate cu Tom și Jerry?

– Nu, pentru că momentan băiatul meu de doi ani se uită la desene pentru vârsta lui. Când se va uita el la Tom și Jerry, o să mă uit și eu iar. Acum prefer să mai urmăresc National Geografic, Discovery, sunt multe emisiuni bune care mă relaxează.

Nu credeam niciodată că Dinamo va retrograda. Se chinuia de foarte mulți ani și uite unde s-a ajuns. Cel mai bine pentru ei este să o ia de la zero, așa cum a făcut Rapid” – Alex Ioniță

Discuție cu prietenii de la Hermannstadt: „Clubul nu poate avea pretenția să joc bine dacă nu mă plătește luni de zile”

„Vorbeam cu un prieten bun al meu, Silviu Balaure, cu care am fost coleg și la Astra, despre restanțele salariale din fotbalul nostru. El este la Hermannstadt și sunt probleme acolo. Nu e normal să nu-ți primești salariul luni de zile. Ok, clubul are dreptul, să zic așa, să nu te plătească trei luni înainte să depui memoriu. Dar fiind în insolvență, regula e să nu mai ai datorii, dar tu, club, continui să acumulezi datorii.

Noi, fotbaliștii, nu avem altă sursă de venit. Dacă vin la muncă și nu mai am plăcerea de a mă antrena pentru că-mi stă capul la probleme și la bani, nu e în regulă. Sunt de acord că avem salarii mult mai mari ca oamenii normali, dar și noi suntem oameni. Iar dacă nu ești plătit luni de zile, din ce trăiești? Ce duci la familie, ce pui pe masă? Contractul trebuie respectat! Dacă clubul nu m-a plătit de 3 luni și vrea să intru pe teren și să joc bine, ar trebui să nu aibă pretenția asta!”, e părerea lui Alex Ioniță despre problemele financiare din fotbalul românesc.

Singura ofertă din străinătate pe care a avut-o Ioniță. „A venit președintele de la Legia Varșovia”

Alex Ioniță rememorează plecarea de la Rapid la începutul anului 2014, când abia împlinise 19 ani. Putea ajunge afară, dar mutarea nu s-a realizat pentru că a fost acceptată mai repede oferta de la Giurgiu.

„Când am plecat de la Rapid la Astra știu că venise domnul președinte de la Legia Varșovia să discute la București. Era ceva extraordinar dacă reușeam la 19 ani să fac pasul la o formație importantă ca Legia. Era un pas mare care să mă ajute în carieră să fac ulterior unul și mai mare. Cu siguranță puteam avea alt traseu în carieră.

Asta-i spuneam și eu lui Rareș Ilie, care a plecat la Nice. Să fie serios, să profite de șansa asta, să nu se supere când i se reproșează ceva, să muncească și mai mult, să nu fie delăsător cum am fost eu la un moment dat. Rareș îmi povestește tot ce e acolo la Nice, unde baza de pregătire e parcă din altă lume. Cât un aeroport!”, dezvăluie mijlocașul de aproape 28 de ani.

Omul determinant pentru cariera lui Alex. „Râdeau colegii de mine că veneam cu mama la antrenament și când eram la liceu”

Mijlocașul fantezist al Rapidului vorbește despre persoana care i-a fost mereu aproape. „Cred că mama a avut cel mai important rol în viața și cariera mea. De când am fost copil, mama și bunicul din partea ei au avut mereu grijă de mine. Mă luau de la școală și mă duceau la antrenament.

După ce mama și-a luat carnetul, mergea doar ea cu mine. Venea la liceu, mă ducea la antrenament, stătea după mine până la final, acolo, în parcare. Râdeau colegii de mine că vin cu mama la antrenament. Dar nu mă deranja deloc. Sigur nu aș fi reușit dacă nu era ea. Mama vine și acum la meciuri, are locul ei pe Giulești”.

La 17 ani, hopul cu streptococul. „M-am operat și mi-au zis că n-am nimic. M-au cusut la loc!”

Una dintre accidentările mai puțin știute pe care le-a depășit Alex în carieră s-a petrecut pe vremea când juca la Rapid, cu Ovidiu Sabău antrenor. Povestește chiar el: „Mi se blocau genunchii și aveam dureri foarte mari. Mi se umflau și nu puteam să alerg. Am făcut RMN-uri, analize, ecografii și nu au depistat nimic. M-am și operat, dar mi-au spus că nu am nimic! M-au cusut la loc! S-au uitat cu camera acolo și nu aveam nimic.

Am făcut recuperare, am revenit și peste 6 luni, aceleași probleme… Maseurul care era atunci la Rapid, nea Gică, mi-a spus să merg să-mi fac un exudat pentru că răceam foarte des. Atunci mi-au descoperit streptococul beta-hemolitic, cauza problemelor mele. Aveam 17 ani”.

CV Alexandru Ioniță II

• Născut: 14 decembrie 1994
• Post: mijlocaș ofensiv, extremă dreapta, extremă stângă
• Cotă pe transfermarkt: 600.000 de euro (maximul a fost 1,5 milioane în decembrie 2017)
• Carieră: Rapid (2000-2014), Astra (2014-2018), CFR Cluj (2018-2019), CSU Craiova (2019-2020), Astra Giurgiu (2020-2021), Rapid (2021-
• Are contract cu Rapidul până la 30 iunie 2024