Alexandra Ungureanu, urmărită de un diagnostic teribil: “Cancerul mi-a dat niște angoase legate de moarte”

Alexandra Ungureanu rememorează relația pe care a avut-o cu cel mai drag om din viața ei. Ne povestește despre legătura specială pe care a avut-o cu tatăl ei și își aduce aminte de ziua în care a primit vestea că părintele său mai are doar 6 luni de trăit. Diagnosticat cu o boală nemiloasă, tatăl cântăreței s-a stins din viață în doar două luni. Drama a continuat în familia artistei. Și mama Alexandrei Ungureanu a fost diagnosticată cu aceeași boală, pe care, din fericire, a învins-o.

Alexandra Ungureanu și trauma peste care nu poate trece: moartea tatălui bolnav de cancer

Cunoscuta cântăreață Alexandra Ungureanu își amintește cât de greu i-a fost, în urmă cu câțiva ani, să accepte ideea că tatăl și mama ei sunt bolnavi de cancer. Într-un interviu oferit, în exclusivitate, pentru FANATIK.RO, Alexandra Ungureanu face dezvăluiri inedite din viața ei personală și profesională. Ne spune cum era în copilărie, cât de retrasă era la școală din cauza faptului că avea niște kilograme în plus și o acnee care nu-i dădea pace. Artista vorbește despre relația cu mama ei care și azi o consideră un copil neajutorat și dezvăluie motivul pentru care, în acest moment, nu este implicată în nicio relație. Își amintește că n-a crezut niciodată că va trăi din muzică și recunoaște motivele pentru care a trebuit să renunțe și să dizolve proiectul “Crush”. Tot în exclusivitate pentru Fanatik.ro, artista dezvăluie care este cel mai mare regret al ei și ce nu ar face niciodată pentru bani.

Alexandra, cum a fost copilăria ta? 

-Am avut o copilărie cât se poate de normală. Uitându-mă în prezent și văzând ce influență are tehnologia, eu mă bucur că am prins vremurile de care am profitat chiar dacă eram un copil sobru și nu prea mă jucam. Dar știu sigur că m-am dat în leagăn și că mi-am spart capul sărind din el.

“Preferam  compania adulților” își aduce aminte Alexandra Ungureanu despre copilărie

Mergeai la bunici în vacanțe? Ce-ți plăcea să faci?

-Verile mergeam la scăldat și aveam acolo o prietenă bună cu care făceam toate tâmpeniile. Eram singură la părinți, extrem de atașată de ei, preferam întotdeauna compania adulților și eram fascinată de glumele lor. La țară era și mai bine dacă eram cu ai mei, am fost mereu mai mult cu mama, eram după fusta ei mereu. Tot timpul mi-a fost frică să nu se întâmple ceva cu ai mei…și mai târziu s-a întâmplat.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

“Am sărit de pe acoperiș și mi-a intrat un cui ruginit în partea dorsală”

Într-o zi am decis, împreună cu prietena mea de la țară, să spionăm ce se mai vorbește și bârfește, așa că ne-am urcat pe acoperișul bucătăriei de vară, în dud și apoi pe acoperișul care dădea în curte. Ne-au prins, am vrut să fugim și când am sărit de pe acoperiș mi-a intrat un cui ruginit tocmai în partea dorsală. Nu m-a deranjat pe moment, am reușit să aterizez printre găini dar când am văzut cum îmi curgea sângele am început să bocesc. A venit mama, mi-a mai dat și ea o palmă la fund și m-a dus la doctor. Mai am semnul și-n ziua de azi.

“Mă autoexcludeam de teamă de a nu fi respinsă”

Cum a fost liceana Alexandra Ungureanu? Ai rămas corigentă la ceva, chiuleai sau erai tocilară?

-Tocilară clar, premiantă, am luat bacul cu nota 10, nu chiuleam deloc. Idea e că eram timidă la liceu, nu am fost niciodată sufletul petrecerii la mine în clasă, eram mereu retrasă și, cu toate astea, am devenit artistă. Colegii mei plecau la Costinești, se combinau, o țineau numai în petreceri și eu eram o complexată  din cauza faptului că eram mai pufoasă pentru că la modă era să fii slabă. Mai aveam și o acnee care îmi pusese capac și eu, în loc să compensez cu ceva, eram ca mistrețul neprietenos. Mă autoexcludeam de teamă de a nu fi respinsă. Dacă îmi plăcea vreun băiat mă uitam la el prin curtea școlii, dar nu aveam curaj să-i spun ceva. Am ținut legătura cu colegii din liceu, am făcut întâlnirea de 10 ani, mai știm unii de alții și acum.

Ce înseamnă mama ta pentru tine? Ai declarat că, în continuare, locuiți împreună.

-Momentan stăm împreună pentru că eu mi-am vândut apartamentul, mi-am luat altul și nu am avut când să mă ocup de el. Mi-am dat seama cât de greu se face, că apar lucruri neprevăzute, că reprezintă o mare sursă de cheltuieli și ultimul termen a fost 1 iulie. De aia stau cu mama, nu văd ce ce aș plăti chirie undeva. Idea e că nu mă prea prinde acasă, mai mult la telefon vorbim.

Ce spune Alexandra Ungureanu despre mama ei: “Mă tratează în continuare ca pe un copil mic și neajutorat”

Mama este cel mai important om din viața mea, avem o relație extraordinară și condimentată așa că nu ne plictisim, iubirea și grija sunt puternice. Suntem două personalități diferite, vedem viața în moduri diferite, după ce ne certăm pe diverse subiecte ne împăcăm. Ea mă tratează în continuare ca pe un copil mic și neajutorat care are nevoie de grijă și intervenții și ne mai supărăm, dar se rezolvă.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

“Concursul a fost o mare presiune pentru mama, au fost drame, nu mai puteam să mă distrez cu ea”

Cum a fost la Asia Express? Care a fost cel mai greu moment mamă-fiică?

-La Asia Express greutatea proiectului și manipularea psihologică au fost copleșitoare pentru mama. Și experiența în față camerei tv. Acolo s-a comportat diferit, iar eu îmi pusesem baza în ea că se va descurca în orice situație. Acolo însă a fost o mare presiune pentru mama, au fost drame, a luat totul în serios, nu mai puteam  să mă distrez cu ea. Ori era recunoscătoare, ori plângea de rupea.

Eu am simțit presiunea în primele două zile, după care m-am obișnuit. Eu, care sunt o doamnă cu tabieturi, am ajuns acolo și mi-am dat seama că nu știam în ce m-am băgat, am vrut imediat acasă. După care m-a prins adrenalina, mi-am dat seama că fac parte dintr-o chestie care nu se va mai repeta niciodată și am vrut să ajung cât mai departe. Nu premiul a fost miza pentru mine, ci curiozitatea și să fac parte din ceva unic.

“Tata mă vedea singura perfecțiune de pe fața pământului” își aduce aminte cunoscuta cântăreață de părintele ei

Ce a însemnat tatăl tău pentru tine? 

-Este ceva foarte greu de vorbit, noi chiar am avut o relație specială. Tind să cred că așa ceva foarte rar se poate întâmpla, tata nu mai vedea nimic în jur, eu eram singura perfecțiune de pe fața pământului. Nu exista mai bine de atât, eram copilul fără pată, dacă făceam ceva rău încerca să găsească mereu scuze.

“Ambiția o am de la mama, dar personalitatea de la tata”

Noi și semănăm foarte mult. Îmi dau seama de anumite trăiri pe care le aveam în comun și pe care abia acum le înțeleg. Sunt foarte atentă la detalii, sunt retrasă așa cum era și el, mi-e greu să fac anumite chestii în anumite momente și apoi regret, am pierdut foarte multe ocazii pentru că nu am fost mai tupeistă. Ambiția o am de la mama, dar personalitatea clar de la tata. De la el am învățat punctualitatea și seriozitatea. Acum la mine nu prea merge asta de fiecare dată, și o spun cu boemia de rigoare specifică lumii artiștilor. Dar m-am gândit de multe ori, decât să stau eu după alții mai bine stau ei după mine.

Alexandra Ungureanu și începuturile carierei: “Am dat la ASE, nu am crezut că voi trăi din muzică”

Când ai descoperit că-ți place să cânți? Cum au reacționat părinții tăi?

-Cu muzica am cochetat de pe la 6 ani, pe lângă școală și vacanțe deja începusem să merg la concursuri în țară, cu trenul sau cu mașina. Mai mult mergeam cu tata, deoarece mama era învățătoare și nu putea lipsi. De mică am descoperit că îmi place să cânt și le mulțumesc alor mei că m-au îndrumat pe calea asta. Prima dată m-au testat la școala unde preda mama. M-am apucat serios de canto, făceam și la școală și în particular, am făcut și puțină chitară și pian. Când am terminat liceul am dat la ASE. Partea cu muzica era separată, nu m-am gândit că o să trăiesc vreodată din meseria asta.

“Am vrut să mă fac preoteasă”

Pe vremea aia nu prea erau multe personalități în domeniul muzical, eu nici nu mă gândeam să mă fac cântăreață. Prima dată mi-am dorit să mă fac preoteasă și apoi inginer agronom pentru că vara la țară mi se părea superb. Îmi doream să ma plimb cu șareta prin Via Nobilă.

Când ai câștigat primii bani din viața ta? Mai ții minte ce-ai făcut cu ei?

-În afară de mersul cu colindul mai mergeam la olimpiade unde luam premii și niște bănuți. Suma cea mai mare a fost în anul întâi de facultate, când am încasat două sume de bani care m-au năucit. 350 de lei mi-au dat și m-am dus, foarte fericită, să-mi iau o haină de blană. Era ceva oribil, mama o mai are și acum și nu-i vine s-o arunce. Și odată țin minte că am luat niște bani de la UCMR, 1200 de lei, cu care m-am dus la magazinul meu preferat, “Dika” din Piața Română. Cu banii aia mi-am luat patru piese vestimentare de acolo.

Alexandra Ungureanu, perioada ‘Crush’: “Lumea nici măcar nu știa cum arătăm, ne știau doar piesele”

Cum a fost perioada “Crush”?

-Din punct de vedere muzical a fost cu vibe, distracție și multă prietenie, viață de artist în adevăratul sens al cuvântului, viață în turneu. Era mult mai ușor de cântat atunci, chiar dacă era mult mai limitată promovarea. În momentul în care scoteai un album viața ta era aranjată, suna telefonul și plecai să cânți pentru că atunci nu exista facebook. Lumea nici măcar nu știa cum arătăm, ne știau doar piesele de la radio, cântau tot concertul cu noi. Eram foarte fericiți și am trăit în naivitatea noastră cu gândul că asta nu se va termină niciodată.

“Ne-am făcut foarte leneși, nu am știut să manageriem succesul”

Partea proastă e că nu am știut să manageriem succesul. Ne-am făcut foarte leneși, am zis că suntem talentați și că o să meargă de la sine, nu ne-am adaptat la piața nouă, trebuia să ne certăm foarte mult ca să ajungem la o concluzie. După super glorie am pierdut teren, ne-am pierdut din părinți, ne-am schimbat și ne-am dat seama că ne dezvoltăm diferit. Eram într-o zi la studio și mi-am dat seama că de 10 ani stau cu ei non-stop și totuși sunt niște străini, de aia nu se mai lega muzica. Eu am luat decizia de a încheia proiectul. Au fost foarte supărați pe mine colegii, dar am simțit că nu se mai putea face nimic.

“A intrat peste mine și a zis că-l excită vocea mea” își aduce aminte Alexandra Ungureanu

Pe scenă se pot întâmplă multe. Mai ții minte ceva de neuitat?

-Au fost tot felul de probleme tehnice, dar nu pot să uit cel mai ciudat context de cântare, am ajuns să cântăm la ziua cuiva, acasă, și am fugit de acolo. Era un domn proprietar de navă, undeva prin Brăila. Abia am reușit să ajungem la el acasă, avea o vila superbă și a trebuit să cântăm pentru 9 persoane. A fost foarte ciudat. Rolul nostru e să distrăm și 200, dar și 10 oameni, dar acolo a fost prea ciudat. Domnul care ne chemase a venit peste mine în camera unde mă schimbam și a spus că-l excită vocea mea. Evident că am plecat imediat, nu am rămas peste noapte.

De ce e Alexandra Ungureanu singură: “Nu mai vreau să confund iubirea cu sexul, nu mai vreau un asistent personal”

Ți-ai ținut viața personală departe de ochii presei. În acest moment iubești? Ești fericită?

-Am ținut-o și eu cât am putut. Acum sunt într-un lung proces de a fi ok cu mine, pentru că mi-am dat seama că tiparul ultimelor relații pe care le-am avut nu a fost ok. Nu e bine ce chem și vine spre mine. Îmi dau seama că am eu de reparat niște chestii, nu mai vreau să depind de nimeni să mă facă fericită. Eu ba am confundat iubirea cu sexul, ba aveam nevoie de un asistent personal, ba aveam nevoie să evoluez personal și luam câte unul mai deștept. Și așa confundam dorința de evoluție personală cu relația în sine. Vreau să fiu eu clară cu mine în primul rând, mai vedem după ce urmează.

Pierderea tatălui, cea mai mare pierdere : “S-a rupt lumea în două”

Care a fost cel mai greu și mai urât moment din viața ta?

-Cel mai greu a fost când l-am pierdut pe tata. Acest lucru nu intra în calcul, aveam 27 de ani și nu aveam cum să mă gândesc la moarte. Nu făcea parte din schema mea personală. Atunci când a murit tata s-a rupt lumea în două, mi-am dat seama cât de fragil este totul, cât de important este să spui lucrurilor pe nume când trebuie. Să stai cu omul respectiv când trebuie, să fii mereu pregătită că viața se poate schimba peste noapte și să nu fie totul un dezastru.

Am fost într-o permanentă stare de negare când ne-a spus doctorul că tata este foarte bolnav și că mai are de trăit 6 luni. A mai trăit doar două. Și mama era bolnavă tot ce cancer, nu mai înțelegeam nimic. Boala lor m-a întărit, dar mi-a dat și niște angoase legate de moarte.

“Nu cred că o asemenea iubire poate să dispară”

Mă gândeam mereu la tata unde s-a dus, unde a plecat toată iubirea din sufletul lui, nu cred că o asemenea iubire poate să dispară. Am vrut să îmi apară în vis, eram sigură pentru că avusesem o legătură prea puternică, și nici până azi nu am găsit aceste răspunsuri. De multe ori nu pot să mă odihnesc, mi se pare că totul este zadarnic.

Ce nu ar cânta niciodată Alexandra Ungureanu: “Clar nu m-aș putea duce spre manele și lăutărie”

Și cel mai greu din carieră?

-A fost momentul când nu m-am mai regăsit. Cel mai greu mi-a fost înainte de pandemie, când mă gândeam serios să renunț la muzică, nu-mi mai găseam locul. Eu nu pot să fac lucruri super facile, clar nu m-aș putea duce spre manele și lăutărie. Nu sunt nici foarte nișată, pur și simplu nu-mi găseam locul.

“Am zis că mai rău de atât nu se poate”

Experiența de la “Bravo, ai stil” a fost o chestie de care eu nu am fost conștientă, am decis că mai rău decât îmi era deja nu avea cum să-mi fie. În final a fost o experiență care mi-a schimbat viața, am îmbrățișat și zona asta de reality, toată perioada în care am participat mi-am făcut campanii online și mi-am dat seama cât de importantă este abordarea corectă. Per total am avut o reinventare completă.

Alexandra Ungureanu, despre regrete: “Mă gândesc cum ar fi fost viața mea dacă făceam un copil”

Care este cel mai mare regret al tău, ca femeie?

-În ultima vreme mă gândesc cum ar fi fost să fac un copil mai devreme. Pur și simplu, dintr-o inconștiență totală. Dar nu m-am simțit niciodată pregătită și nici n-am simțit că aș avea omul potrivit lângă mine. Nu s-a legat și acum am 40 de ani, nu o să mai fie așa de ușor să fac copii.

Mă uit în urmă și mă gândesc cum ar fi fost viața mea dacă făceam un copil. Am văzut la colegele mele, cariera merge mai departe, nu s-a schimbat nimic. Recunosc că mi-e foarte greu să gestionez unele lucruri. Nu sunt genul foarte activ, dimineață trebuie să am 2 ore numai pentru mine. Dacă aș fi avut un copil probabil că m-aș fi mișcat mai repede.

Care este cea mai mare frică a ta?

-Sunt claustrofobă, nu intru în toaletele restauratelor pentru că mi-e frică să închid ușa după mine. În lift îmi țin respirația înainte să se deschidă ușile.

“Mă sperie să știu că nu am bătrânețea asigurată”

Ce nu ai face niciodată pentru bani?

-Nu aș face nimic din ce ni se spune să nu facem în cele 10 Porunci. Pe măsură ce trece timpul recunosc că devin mult mai pragmatică. Eu am fost o boemă totală, dacă sunt bani bine, dacă nu iarăși bine. Spre 40 de ani nu mai pot să fac sacrificii și mă sperie să știu că nu am bătrânețea asigurată. Nu sunt dispusă să fac compromisuri profesionale, nu vreau să mă mărit din interes, nu vreau să fac vreo crimă sau să jefuiesc vreo bancă.

Alexandra Ungureanu recunoaște: “Eu sunt o gurmandă, masa este una din părțile preferate ale zilei”

Ai vreun secret de arăți atât de bine? Ții vreo dietă?

-Am un secret de îngrășare care constă în slană pe grătar și niște pâine de casă. Nu am niciun secret și nu cred că arăt ca și cum aș fi scoasă dintr-o revistă. Fac sport, dar nu constant, n-o să mă trezesc niciodată la 5 dimineața să alerg.

“Viciul meu alimentar este pâinea de casă”

Când merg în vacanțe nu gust tot ce mi se pune în față, mă feresc de zahăr, dacă am 7 feluri de proteină aleg unul singur. Dar totul merge până la pâinea de casă, nici dacă aș muri nu i-aș putea rezista. Îi urăsc pe aia care spun “mie nu-mi place să mănânc”. Cum să nu-ți placă să mănânci? Eu sunt o gurmandă, masa este una din părțile preferate ale zilei. Dacă nu mănânc devin irascibilă și nu e bine, dar încerc să nu fac excese. Având în vedere că am 40 de ani, căruța trage puțin mai greu dar mi-am pus în cap să slăbesc 6 kilograme.

“Îmi place în România că mă recunoaște lumea”

Care este destinația ta favorită de vacanță? Îți mai aduci aminte o întâmplare dintr-o vacanță?

-Mi-e greu să nominalizez o zona din România. Îmi place să merg prin țara mea, deoarece este mai reconfortant când te recunoaște lumea, se poartă altfel cu ține, îți pun ce au mai bun pe masă. Sunt locuri superbe. Am fost la Toplița și m-am dat cu bob-ul, iarna făceau grătar și foc de tabăra, vara rafting și adunat de fructe de pădure.

În străinătate sunt multe locuri care au rămas de bifat. Anul trecut m-am dus în Portugalia și mi-a plăcut foarte mult. O întâmplare neplăcută a fost la Lisabona, am făcut 2 rezervări ca să fiu sigură și le-au anulat pe amândouă, pentru că picase într-un weekend cu o sărbătoare de la ei. Era după amiază spre seară și a fost super complicat să găsesc o altă cazare.