Alexandru Arșinel, „fratele lui Duckadam”, interviu emoționant: „Atunci, la Sevilla, pe stadion, am avut pentru prima oară în viață senzația de leșin, de sufocare” Exclusiv

Artistul Alexandru Arșinel nu are nevoie de prezentare. De data aceasta, am discutat cu domnia sa, din postura de spectator și nu de actor. Privitorul din tribuna lui „Ramon Sanchez Pizjuan” din Sevilla este emoționat.

Și acum îi tremură privirea, fulgerând după acel gol magnetic al lui Lăcătuș, care ne-a încărcat pe toți cu energia visului împlinit și încă nu i-au trecut emoțiile stârnite de paradele lui Duckadam. Stelistul Alexandru Arșinel este unul dintre martorii acelei victorii, similare pentru noi cu o… exclusivitate. Să-l ascultăm…

Alexandru Arșinel, „fratele lui Duckadam”, interviu emoționant pentru FANATIK la 34 de ani de la finala de la Sevilla

Maestre, în primul rând, cum… ați ajuns la Sevilla, pentru că în perioada comunistă era greu pentru un român, fie el și actor celebru, să se plimbe prin Europa când dorește?

– (n.r râde) Steaua a avut dintotdeauna o mulțime de persoane care făceau parte dintr-un grup apropiat echipei. Iar printre acești oameni erau și o serie întreagă de artiști, printre care și subsemnatul. În plus, aveam o relație specială cu Emerich Ienei. Mă vedeam și cu Iordănescu, ce mai, eram un simpatizant declarat al Stelei… Cristi Gațu, unul dintre comandanții clubului Steaua, este prietenul meu. El mi-a spus:„ Nu vrei să vii și tu la Sevilla?”… Eu, ce să zic?… Calule, mănânci ovăz? M-am interesat cam cât ar costa și mi-am dat seama că pot face față cheltuielilor. Și uite așa, am plecat cu o delegație de câteva avioane la Sevilla…

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Știu că alături de dumneavoastră au fost mai mulți artiști, printre care și domnul Moculescu….

– Te rog, nu mă supune prea multor întrebări… În afară de „Mocu”, care a stat lângă mine, nu-mi amintesc de alți confrați. Cert este că am fost, împreună, șefii galeriei și am trăit, pentru prima oară sentimentul că leșin de bucurie! În clipa în care Balint a marcat ultimul gol, iar ăia au ratat sau mai exact Duckadam a apărat cel de-al patrulea penalty, efectiv am avut o senzație de leșin… Am crezut că pic de bucurie!

„Regele Juan Carlos nu realiza că nu se mai bate ultima serie… Îi explicau ăia că e gata… Ha, ha, ha!”

La scorul de 0-0, după două penalty-uri ratate de fiecare parte, Lăcătuș a avut tupeul acela….

– Da! A plesnit-o, pur și simplu! Cred că tot ce am simțit eu a simțit toată lumea… Descărcarea către o stare de bucurie din care nu te mai oprea nimeni… Când a marcat Lăcătuș acel gol, am început să sperăm, cu toții, că vom deveni campioni. Apoi, îți dai seama ce descărcare a fost la golul de 2-0 și la ultima ratare, a lui Marcos. A fost o nebunie! O nebunieeeeee!!!….

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Chiar și Teoharie Coca Cosma, comentatorul TV, și-a pierdut controlul… A spus „suntem finaliști…” Apoi a revenit, „am câștigat Cupa, Cupa Campionilor Europeni este la București!”…

– Păi, chiar și Regele Juan Carlos nu realiza că nu mai e cazul să se bată ultima serie, ha, ha, ha! Îi explicau ăia că e gata…

„Ușor, ușor s-a făcut o mică coadă, dădeam autografe, iar un hâtru a spus: E fratele lui Duckadam!”

După finală, dădeați autografe alături de Duckadam, iar oamenii spuneau că sunteți frați…

– Nu, nu eram cu Duckadam. Adevărul e că despre mine s-au inventat o mulțime de povești. Inclusiv prietenul meu Cristian Țopescu a fabulat un pic, pentru că era o chestiune care se putea dezvolta fără a supăra pe cineva. Adevărul este că ne-am întors la autocare și cei care eram într-un fel de rezervă, așteptam să ne îmbarcăm. Stăteam deoparte…

Iar când ni s-a dat voie să ne urcăm în autobuze, cineva a venit și m-a rugat să-i dau un autograf, pe biletul de meci. M-am așezat, așa, într-o parte și am început să scriu. Apoi, au venit alții, spunându-mi „dați-ne și nouă”… Și ușor, ușor, s-a făcut o mică coadă. Ei veneau, eu le dădeam autografe și apoi ei urcau în autobuz… Dar spaniolii, care se retrăgeau către case, întrebau „cine este omul ăsta?”. Iar un hâtru a spus: „E fratele lui Duckadam!” Așa că s-au așezat și ei la coadă, să primească autografe…

Valentin Ceaușescu a stat lângă dumneavoastră, artiștii, sau a avut un loc preferențial?

– Nu, nici nu l-am văzut. El era cu neamurile jucătorilor. Noi stăteam în altă parte….

„Suporterii spanioli ne-au arătat fundurile. La întoarcere, am făcut și noi la fel!”

Cum priviți, după atâția ani, ideea de „românism” pe care ați trăit-o atunci?

– Mândria, bucuria, satisfacția că noi, românii, i-am bătut pe cei care ani de zile s-au crezut campionii Europei, că noi, românii, am făcut o asemenea ispravă, mi-au trezit un sentiment de sufocare. Acesta este cuvântul. Mi-a fost chiar rău, fizic vorbind, atunci. Câștigarea Cupei Campionilor Europeni mi-a creat sentimentul de sufocare!!!

A fost greu de suportat, pentru că acea bucurie dădea pe dinafară. Nu-ți mai spun ce am făcut în autocar, pe drumul de la stadion la aeroport… Cred că peste 200 de autocare au trecut pe lângă noi și nu-ți mai povestesc cum ne strâmbam la suporterii spanioli și ce le arătam… Exact ce ne-au arătat ei când mergeam noi, de la aeroport către stadion, în ziua meciului. Ne sugerau câte 3-0, 4-0…. Ne-au arătat și fundurile. Ce nu ne-au făcut… Ei, la întoarcere, am făcut și noi chestia asta!

„Ne iubeam cu jucătorii, dar nici chiar așa… Ei erau dincolo de grilaj”

V-ați întors în „efectiv complet”?

– Nu, dar nici nu s-au „sesizat” organele că din grupul care ajunsese acolo, vreo 20 – 30 de inși nu mai erau, la plecarea către București…

Și totuși, după meci v-ați văzut cu jucătorii?

– Ne-am dus către poartă, dar ei erau dincolo de grilaj. Noi deja eram în afara stadionului… Le-am făcut tot felul de semne, dar ei se retrăgeau către familiile lor și spre rezerva în care urma să se adune cu toții, la un pahar cu șampanie. Adică, ne iubeam noi, dar nici chiar așa, să ne introducă în momentul lor de bucurie… Însă, trăiam acea clipă fantastică alături de toată țara și de toți românii de pe mapamond…