Alexandru Arșinel, o copilărie marcată de război: „Fuga mamei din calea bombardamentului mi s-a întipărit în minte!”

Dincolo de momentele în care Alexandru Arșinel se chinuiește, intubat și ventilat, la secția de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar din București, trebuie spus că actorul nu a avut mereu o viață presărată de întâmplări amuzante, așa cum s-ar crede. Scriitoarea Oana Georgescu a amintit, în cartea „Surâsul și lacrima scenei”, copilăria artistului de la Dolhasca, una marcată de război.

Alexandru Arșinel: „Nu împlinisem cinci ani, când am plecat din calea rușilor și am dat în Ardeal de armata ungară! Fuga mamei din calea bombardamentului mi s-a întipărit în minte!”

Mama lui Alexandru Arșinel era nemțoaică, de religie romano-catolică, iar tatăl său, ceferist „dolhăscan, get beget”, așa cum avea să povestească actorul. Părinții lui s-au cunoscut la Fălticeni, iar apoi s-au stabilit la Dolhasca, unde, rapid, au apărut pe lume trei copii, doi băieți și o fată. Mai în glumă, mai în serios, tânărul Alexandru fusese și el „programat” să se nască… fată, dar n-a fost să fie.

Așa cum actorul avea să mărturisească, primii săi ani de viață au fost profund marcați de război: „Nu împlinisem cinci ani, când, în „calitate” de refugiați, am plecat cu toții (tata era mobilizat) din calea rușilor și am dat în Ardeal de armata ungară. Bombardamentele, drumul din zona Ulioarei (Cluj – Turda), printre case distruse, oameni și cai morți, sunt imagini care mi s-au întipărit pentru totdeauna în memorie. Sau fuga mamei din calea bombardamentului armatei maghiare…”

Acest „tablou” l-a impresionat teribil pe copilul Arșinel. În paginile lucrării Oanei Georgescu, viitorul actor și director de teatru a povestit cum mama sa a traversat Mureșul, de mână cu toți cei trei copii, pentru a se ascunde, ulterior, într-o pădure. Mai târziu, familia a revenit acasă în vagonul unui marfar, pe care îl împărțea cu o vacă. La fiecare oprire, fratele său mai mare cobora în gară și cerea de mâncare militarilor români, care se îndreptau spre Budapesta.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

De „tratamentul” bravilor soldați sovietici, Arșinel și familia sa au scăpat ca prin minune, doar grației faptului că bunica, care fugise cu ei în exil, știa un pic de germană, limbă în care a izbutit să se înțeleagă cu „prietenii de la Răsărit”.

„A fost o perioadă care m-a maturizat, dar care nu a putut răpi inocența unui copil de cinci-șase ani. Așa că, împreună cu ceilalți copii din Dolhasca, mă jucam de-a războiul, cu grenade și cu cartușe adevărate, pe care le făceam să explodeze pe malul Siretului și al Șomuzului. Și nu ne opream nici măcar atunci când cartușele ne șuierau pe la urechi sau când un văr de-al meu a rămas fără mână, iar alți trei copii au fost aruncați în aer”, a evocat actorul.

Figurația pe scena Naționalului ieșean, mai profitabilă decât… munca „la șaibă”

Mai târziu, a urmat perioada petrecută la Iași. Adolescentul Arșinel mergea împreună cu prietenii la iarmaroc, unde se dădeau în scrânciob, mâncau pe săturate turtă dulce și se întorceau la casele lor cu figurine de ipsos. Locuia în spatele Copoului, în cartierul ceferiștilor.

Povestea, cu nostalgie, cum stătea toată ziulica la umbra teiului lui Eminescu și asculta minunatele povești ale lui moș Periade, un bătrân de vreo 90 de ani, care spunea că fusese muncitor în parcul Copou, încă de pe vremea marelui poet, pe care… îl și cunoscuse.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

„Vă dați seama cam ce învățasem eu, la Dolhasca… Îmi amintesc că, acum câțiva ani, m-am întâlnit la Frankfurt cu un fost coleg de școală, care mi-a spus: „Zii, mă, Sandule, ai reușit să înveți tabla înmulțirii cu 5?””, avea să mărturisească, zâmbind, artistul.

În anul 1952, când absolvise cele șapte clase primare, tatăl său l-a înscris la Școala tehnică de construcții, de unde, după patru ani, Alexandru Arșinel a ieșit inginer. N-a reușit, însă, la Facultate și a devenit figurant, la Teatrul Național din Iași. Motivele erau simple. Se plătea bine, iar gândul de a munci în uzină îl înfiora. Așa a debutat marele Alexandru Arșinel de mai târziu pe scenă…

„Mutu”, zis și „Buftea”, a scăpat de repetenție cu un rol de june prim

Despre calitățile sale actoricești, Arșinel a vorbit fără menajamente, ca și despre poreclele din adolescență: „Adevărul este că, de mic, am fost o catastrofă. Nici măcar o poezie nu eram în stare să recit. De fapt, cele două porecle, „Mutu” și „Buftea”, mă caracterizau perfect. Eram gras și nu scoteam o vorbă, pentru că îmi era teamă ca nu cumva să râdă lumea de mine”.

Și totuși, în perioada în care studia la Școala tehnică, profesorul de limba română i-a încredințat un rolișor într-o piesă de teatru, despre care actorul a mărturisit că l-a salvat de la repetenție, din pricina materiei numită… „limba rusă”. Arșinel nu juca altceva decât… rolul unui june prim, care trebuia să se însoare cu fiica șefului „Cooperativei”. După acest moment, a intervenit adevărata pasiune pentru teatru.

Așadar, după ce l-a văzut jucând, profesorul de rusă l-a trecut clasa pe elevul Arșinel. Apoi, acest simplu moment s-a transformat în ambiție. Din pricina faptului că majoritatea colegilor figuranți, mai vechi „în branșă”, îl persiflau, i-a venit ideea ca, spre deosebire de ei, să intre la IATC… Așadar, a început să repete de unul singur, învățând monoloagele din cele două piese în care era figurant, „Coana Chirița” și „Despot Vodă”…

Trebuie spus că, la vremea respectivă, Iașiul se mândrea cu cea mai bună trupă de actori din țară. Pe scena de lângă Copou jucau, printre alții, Dan Nasta (care strălucea în rolul lui Despot Vodă), Gilda Marinescu, Tataia Șubă, Constantin Rășchitoru, Ion Schimbinschi și Constantin Ramadan.

Mai târziu, la IATC, profesori i-au fost Irina Răchițeanu, timp de un an și jumătate, și Ion Olteanu. Alexandru Arșinel a fost distribuit în roluri dramatice, care nu prevesteau câtuși de puțin ce avea să urmeze: Ducele de Alba sau pastorul Anderson, din „Discipolul diavolului”, Platonov, din „Oceanul” lui Stein, și Răzvan, din „Răzvan și Vidra”.

Stela Popescu, mai veche cu un an pe scena Teatrului „Constantin Tănase”

Chiar dacă articolul nostru este dedicat perioadei de „junețe” a marelui actor, nu putem trece peste debutul la Teatrul „Constantin Tănase”, a cărui vedetă și, ulterior, director, a devenit. Începutul carierei lui Alexandru Arșinel la Teatrul „Tănase” s-a petrecut în anul 1967, atunci când a decis să plece la București, oraș ce părea „interzis” oricărui actor de provincie. Și totuși…

„Singurul loc liber anunțat pentru concurs era la „Tănase”. Mi-am spus atunci că important era să reușesc să intru aici, pentru a mă putea transfera apoi la alt teatru bucureștean. Și iată că, doar cu vreo două cântece, cu două-trei bancuri și „Cuiul” lui Tudor Arghezi, am reușit”, și-a depănat actorul, amintirile.

Alexandru Arșinel avea să mărturisească faptul că, după ce avusese un succes nemaipomenit în rolul personajului negativ din „Oceanul” lui Stein, s-a trezit în fața unei lumi complet străine, stăpânit de dorința de a o părăsi cât mai repede. Până la urmă, atmosfera de la „Tănase” l-a cucerit…

În perioada respectivă, „corifeii” teatrului de revistă erau Mircea Crișan, Horia Șerbănescu, Radu Zaharescu, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Antonescu-Cărăbuș, Zizi Șerban, Mihai Ciucă, Elena Burnaz, Nicu Constantin și Alexandru Lulescu, iar, cu un an înaintea lui Arșinel, sosise acolo și Stela Popescu.

Succesul a venit, însă, rapid. După ce, la început, dădea câte o replică marilor actori și cânta, ulterior, Arșinel l-a înlocuit pe Mihai Ciucă, transferat la Circ, și apoi a preluat rolurile lui Horia Șerbănescu, aflat într-un lung turneu în Israel. Așa a devenit Alexandru Arșinel „cap de afiș” la teatrul „Constantin Tănase”…

Anii au trecut, iar Alexandru Arșinel, unul dintre cei mai iubiți actori români, a ajuns pe patul de spital, la vârsta de 83 de ani. Deși acuza de mai mult timp probleme cardiace, medicii de la ATI i-au pus actorului un diagnostic foarte grav. Doctorii au descoperit că suferă inclusiv de pneumonie și că are nevoie de un tratament special, fapt care a complicat situația și mai mult.