Alexandru Roșca este unul dintre portarii de perspectivă din SuperLiga României. Tânărul goalkeeper are visuri mari, chiar dacă a devenit varianta a doua după transferul lui Devis Epassy. Cum internaționalul camerunez a fost plecat la Cupa Africii pe Națiuni, Roșca are toate șansele să apere în primul meci oficial din 2026, cu Universitatea Cluj.
Dinamo are obiective îndrăznețe în acest sezon. „Câinii” visează să cucerească titlul pe care nu l-au mai luat din anul 2007. Alex Roşca a acordat un interviu in extenso pentru FANATIK DINAMO înaintea meciului cu U Cluj, programat duminică, 18 ianuarie, de la ora 21:30.
Final de cantonament. Cum sunt zilele astea?
– La mulți ani! Au fost niște zile foarte grele, dar de care avem mare nevoie pentru că aici ne formăm pentru ce urmează în campionat.
Mai bine cantonament la căldură decât la minus 8, minus 9 grade, câte sunt la București?
– Da, da, mult mai bine. Doar să nu simțim mare diferență la meci.
Se simte o diferență când treci de la temperaturile cu plus, de aici, la temperaturile de acasă?
– Da. Momentan nu am auzit jucători care să se plângă de chestia asta și sper să nici nu aud.
O primă parte bună a lui Dinamo în acest sezon. Cum vezi partea a doua?
– Noi ne dorim să ne batem pentru cele mai înalte obiective. Ar fi ceva incredibil. Dar trebuie să ne setăm niște standarde, obiective foarte mari, ca să putem performa.
În vestiar care e obiectivul?
– Clar. Noi ne gândim la titlu.
E un avantaj pentru voi că FCSB e mai jos?
– Nu, nu ne gândim la adversari. Ne gândim doar la noi.
Dar nu ar fi un avantaj pentru voi dacă FCSB nu ar fi în play-off?
– Depinde. Dacă sunt alte echipe mai în formă, poate mai bine joci cu ei decât cu alte echipe.
Cum e concurența cu Epassy?
– Doar așa poți să crești. Acum și eu îmi doresc să joc meci de meci, dar trebuie să îmi aștept rândul, să joc în continuare și vom vedea.
Care era atmosfera când jucați cu FCSB și indiferent de ce făceați pierdeați meciuri la rând?
– Da, deja devenise ceva foarte, foarte enervant. Iar când am câștigat atunci cu FCSB parcă a fost o descătușare. A fost ceva senzațional. Ne gândeam tot timpul cum ar fi să îi batem și uite că acum nu mai avem întrebarea asta.
Ți-era și frică să mai joci cu ei…
– Nu neapărat că ne era frică, dar era o frustrare, când joci bine meci de meci cum e acest derby, să joci bine și să pierzi, nu îți pică bine.
La acel 4-3 v-ați bucurat ca și cum ați fi câștigat campionatul…
– Da. Noi suntem ca o familie. Pot da un exemplu și când am câștigat cu CFR. La fel am făcut. Cred că vor mai urma bucurii de genul, chiar dacă nu sunt bucurii de câștigare de campionat.
La ce te-ai gândit când s-a făcut transferul la Dinamo? Ai fost printre puținii pe care s-au plătit bani.
– Clar că m-am simțit foarte bine când am văzut că doar pe mine s-au plătit bani. Când am văzut că s-au plătit bani, m-am gândit că se vrea ceva de la mine. Și atunci chiar am fost încrezător. Știam că va fi greu la un club ca Dinamo, dar eu zic că acum e bine.
Au fost momente în care ți-a scăzut încrederea?
– Am avut și momente în care mi-a scăzut încrederea. Au fost momente în care am fost scos din poartă. Dar asta e viața de fotbalist. Nu tot timpul voi fi doar în sus și trebuie să accepți chestia asta, că altfel te va mânca.
Când a venit Epassy, la ce te-ai gândit?
– Eu începusem campionatul, dar pe parcurs am fost schimbat. Am văzut oarecum cum gândește Mister sau cum gândesc cei din conducere. Nu mi-a fost bine la început, dar am acceptat. Nu am putut să fac altceva. M-a ajutat și antrenorul cu portarii, domnul Nădăban, a făcut atmosferă foarte bună pentru că altfel mi-era greu. Când ești scos din primul 11 e greu, dar poate, ușor, ușor, voi intra.
Cum ai trecut peste ratarea Campionatului European de tineret?
– Îmi doream foarte mult, dar am trecut destul de repede, pentru că dacă stai setat pe o chestie din trecut te omoară chestia asta. Nu doar la fotbal, în general, trebuie să fii foarte puternic mental. Mentalul contează enorm.
Ce simte un jucător al lui Dinamo cu asemenea galerie meci de meci în spate?
– Este o bucurie. În timpul meciului ești concentrat, îi auzi, dar după meci când te uiți și îi vezi e ceva extraordinar. E un sentiment unic. D-asta te apuci de fotbal. Dacă mergi și joci pe un stadion cu oameni puțini nu se compară.
Suporterii sunt un atu important în lupta pentru obiective…
– Clar. Ne ajută extraordinar de mult. Noi la meciuri suntem fascinați de ce se întâmplă. Chiar dacă unii vin din afară și ei sunt mirați de ce se întâmplă.
Cum vezi ultimele etape din sezonul regulat?
– Noi vrem să terminăm cât mai sus. Chiar ne gândim să terminăm sezonul regulat pe locul 1.
După prima parte a campionatului pe cine ai simțit foarte puternic?
– Nu am prea jucat mult sezonul ăsta, dar nu am simțit vreo echipă căreia să nu avem ce îi face. Să nu putem juca contra lor. Și mă bucur că nu pot să vă zic.
Sezonul de vis ar fi cu câștigarea titlului?
– Și Cupa. Oricum ar fi un vis și să câștigi doar una din cele două.
Mai așteptați transferuri?
– Da. Toată lumea vorbește de transferuri. Nu pot să zic că mai avem sau nu nevoie. Noi chiar suntem încrezători cu lotul actual, dacă mai vin 2-3 jucători vor fi bineveniți. O să le facem primirea ușoară.
Cum s-a creat această conexiune puternică în lot?
– Sincer să fiu, poate și rezultatele pe care le-am avut ne-au ajutat să ne apropiem foarte mult. Nu pot să îmi explic, dar e o bucurie că nu vezi la multe echipe chestia asta.
Cât de important e Zeljko Kopic la Dinamo?
– E foarte, foarte important. El setează mereu niște standarde foarte înalte. Trage extraordinar de mult de jucători. Încearcă să ne pună o mentalitate de luptători și de învingători.
E un antrenor sever sau pretențios?
– A doua variantă. Nu pot spune că e sever.
E un antrenor apropiat de jucători?
– Da, da. E destul de apropiat de jucători. Se mai întâmplă să fie conflicte cu anumiți jucători. Se întâmplă la orice echipă.
Ce face Alex Roșca în timpul liber? Cum se reîncarcă?
– Sincer, îmi place să mă deconectez total de fotbal în anumite momente pentru că mă ajută mult chestia asta. Mă uit la un film, să stau cu colegii la un FIFA sau ceva, să mai povestim. Cam asta fac.
Dacă ar fi să te uiți la fotbal, ce alegi?
– Clar, Premier League pe locul 1. Dar echipa mea preferată e Real Madrid. La ei mă uit.
Care tocmai a pierdut Supercupa cu Barcelona..
– Da, din păcate iar a pierdut. Cred că în ultimele 6 meciuri cu Barcelona, doar unul a câștigat Real.
Visezi să joci și tu afară?
– Da, chiar îmi doresc. Poate să câștig aici un titlu și apoi să plec.
E un campionat unde ți-ai dori să pleci?
– Normal că mi-aș dori la un nivel de top, dar sunt multe campionate frumoase unde poți juca. Ai Italia. Și în Turcia e frumos. Chiar îmi plac campionatele în care oamenii sunt fanatici.
Când te-ai apucat de fotbal la ce te-ai gândit?
– Când m-am apucat de fotbal nu aveam niciun target. A fost doar de plăcere. Poate pe la 16-17 ani, atunci am început să realizez ce se întâmplă și, atunci, am dat un interviu, și când am fost întrebat unde mă văd peste 5 ani, am zis că vreau să mă văd măcar în Liga 2 să joc undeva. Și uite că a fost mult, mult mai bine. Acum clar am targeturi mai înalte, dar îmi place să fiu și realist. Acum pot să zic că vreau Italia, Anglia, Spania, dar trebuie să fii realist și să tragi de tine ca să ajungi la un nivel bun.
Poate vrei și la națională…
– Da, cum să nu îmi doresc și chestia asta?