Alexandru Roşca, mega interviu înainte de FCSB – Dinamo: “Dacă cineva îmi spunea că o să joc în derby, i-aş fi zis «Du-te mă de-aici, lasă prostiile!»”. Video exclusiv

Una dintre suprizele sezonului din SuperLiga este Alexandru Roşca. A fost transferat în vară de la Şelimbăr pentru 100.000 de euro, a profitat de prima şansă pe care a avut-o la Dinamo şi a închis poarta, având opt meciuri consecutive fără gol încasat din acţiune.

Alexandru Roşca, mega interviu înainte de FCSB – Dinamo: “Am zis să merg şi eu la fotbal, am vorbit cu mama”

Duminică, de la ora 20:00, va juca pentru prima dată într-un FCSB – Dinamo. Alex Roşca a acordat un interviu in extenso pentru FANATIK înaintea derby-ului în care a vorbit despre cum a început fotbalul, despre liniştea şi calmul pe care le are de fiecare dată când intră în poartă, seria de invincibilitate, dar şi visele lui în fotbal:

În primul rând, care au fost începuturile tale în fotbal? 

– Ţin minte că eram în clasa I. Un coleg de clasă cu care mă înţelegeam foarte bine a mers la fotbal. Am primit nişte fluturaşe de la antrenori şi cum îmi petreceam cam tot timpul cu el, i-am simţit lipsa. Cum mergea la antrenamente, era destul de obosit când venea acasă, nu prea mai avea chef să iasă cu mine, voia să se odihnească. Şi am zis să merg şi eu la fotbal, am vorbit cu mama. În Arad a fost asta.

Te-ai născut în Iaşi şi ai plecat în Arad. Cum a fost povestea mutării?

– Bunicii erau demult mutaţi. Noi, cu părinţii încă stăteam în Iaşi şi când aveam vreo 4-5 ani ne-am hotărât să ne mutăm acolo.

Digi24.ro

Cum îl percep americanii pe Putin. Ce arată rezultatele celui mai recent sondaj de opinie

” Nu furam niciodată la alergări şi la exerciţii. Făceam tot ce mi s-a dat”

În poartă de la început?

– Nu. Primii 5-6 ani am fost fundaş dreapta. Nu prea aveam viteză. Avusesem ceva turneu în weekend şi vineri, cu o zi înainte de turneu, am aflat că nu avem portar şi m-am oferit eu. Îmi plăcea să stau în poartă şi fix la acel turneu am luat premiul de “cel mai bun portar”. De atunci am rămas în poartă.

Cum a fost copilăria, adolescenţa? Ai fost mereu setat pe a face performanţă la fotbal?

– Nu că nu o luam foarte în serios, dar mergeam foarte mult de plăcere. Nu furam niciodată la alergări şi la exerciţii. Făceam tot ce mi s-a dat. Dar, pot să zic cam când am mers la primul antrenament la UTA Arad, la 14 ani, cam atunci m-am gândit că pot să fac ceva din chestia asta.

Digisport.ro

Cât a stat Donald Trump la nunta lui Ilie Năstase. Ion Țiriac a spus totul: "Businessman-ul!"

“Părinţii îmi transmiteau să am un plan B dacă nu îmi iese cu fotbalul. Dar nu se gândeau ei că o să-mi iasă”

Ai fost şi la Gloria Arad, apoi ai trecut la UTA Arad, unde nu ai avut şanse. Ai fost împrumutat la Chişineu-Criş, la Pecica, la Şelimbăr. Ţi-a fost greu să fii mereu împrumutat?

– Nu mi-a plăcut să tot fiu împrumutat, dar am acceptat situaţia ştiind că eu eram tânăr. E cam greu la portari la vârsta aia. La 17 ani ca portar în Liga 1 e mai greu. Am acceptat situaţia, nu a fost nicio problemă, voiam să joc mai mult şi la un moment dat, după cele 6 luni, m-au chemat să fiu al treilea portar. Am avut un sezon foarte bun, dar nu am mai vrut eu să rămân ca al treilea portar. Că nu jucam. Şi atunci am plecat la Pecica.

Părinţii au avut vreo reticenţă? Să laşi fotbalul şi să înveţi…

– Da, nu pot să zic că mi-au transmis să mă las de fotbal, dar ei erau foarte mult cu şcoala, să fiu tot timpul la şcoală. Adică îmi transmiteau să am un plan B dacă nu îmi iese cu fotbalul. Dar nu se gândeau ei că o să-mi iasă. Mai mult pe planul B mergeau, adică să învăţ. Dar uite că…

“Nu am învinuit oamenii care spuneau că «Facem transferurile doar ca să le facem», m-am pus în locul lor”

La Şelimbăr ce s-a schimbat? Acolo ai devenit vizibil, ca să zic aşa…

– Am fost împrumutat şase luni prima dată. Şi am jucat un singur meci în cele şase luni. M-am întors la UTA şi nu ştiam ce să fac. Aveam mai multe oferte din Liga a 3-a, dar nu mai voiam să merg acolo. Voiam să merg în Liga 2 să îmi joc şansa, măcar. Am semnat cu Şelimbăr încă pe un an împrumutul. Iar din vară, după pregătire, am început ca titular.

Ai avut evoluţii bune şi a venit transferul la Dinamo. N-a atras atât de mult atenţia acest transfer. Ba chiar erau şi nişte ironii la adresa acestei mutări. Tu ai văzut asta ca o şansă să îţi îndeplineşti visul?

– Da, clar. Când vii la Dinamo, este un club mare. Şi eu consider că dacă ai venit la Dinamo, în România nu mai ai unde să pleci altundeva. Cum suntem acum, în situaţia de a ne lupta pentru primele locuri… Dar clar am văzut-o ca pe o şansă foarte mare. Şi nu am învinuit oamenii care spuneau că “Facem transferurile doar ca să le facem”, “Cine l-a recomandat pe puştiul ăsta?”. M-am pus în locul lor şi probabil eu reacţionam la fel. A fost o reacţie normală şi nu m-a afectat.

“Mi-am spus: «Mamă, am debutat cu CFR!»”

Te-ai gândit vreodată că trebuie să le demonstrezi contrariul?

– Nu. Mie am vrut să îmi demonstrez că pot să lupt pentru şansa mea. Sunt un tip calm, dar pe plan personal sunt mai vulcanic. Răbdare, asta am şi învăţat din fotbal.

Debutul a fost fulger. Cu CFR Cluj. Ce ţi-a zis Kopic atunci? 

– Absolut nimic. Eram pe bancă şi l-am văzut pe Golubovic că era pe jos şi se ţinea de picior. Şi nu mereu când se întâmplă astea trebuie să intri. Până la urmă a făcut doctorul semnul de schimbare. M-am dezechipat şi ce să te mai încălzeşti? Nu mi-a zis nimic Kopic. Am dat mâna, m-a luat în braţe şi asta a fost.

Ai avut emoţii?

– Sincer, nici nu ţin minte foarte bine. Nu prea mai ai timp să te gândeşti. Direct ai intrat acolo şi nu te mai gândeşti la nimic. Abia după au venit emoţiile. Mi-am spus: “Mamă, am debutat cu CFR!”. E greu să debutezi ca portar în timpul meciului.

“S-a stricat seria aia, dar am văzut partea plină a paharului. Mi-am luat o povară că am luat gol din acţiune”

Ai intrat în timpul meciului şi n-ai mai luat gol din acţiune în următoarele opt meciuri. Cum te simţeai în timpul acelei serii?

– M-am simţit extraordinar, dar când s-au întâmplat toate chestiile astea, îmi spuneam că acum trebuie să trag şi mai mult. Ştiam că dacă o las moale că vezi Doamne nu ştiu ce-am făcut acum, o să fie mult mai rău.

Ţi-a fost ciudă când a marcat Gele golul imparabil şi ţi-a întrerupt seria?

– Nu mi-a picat bine. La niciun gol nu îmi pică bine. Ştiu că s-a stricat seria aia, dar am văzut partea plină a paharului. Mi-am luat o povară că am luat gol din acţiune. Pot să stau liniştit, să nu îmi mai stea capul la asta. Pentru că te gândeşti: “Hai să nu iau gol din acţiune”.

Ai avut vreun idol?

– David de Gea a fost idolul meu. Reflexele lui mi-ar plăcea să le am, dar mintea a lui Manuel Neuer. La fel jocul de picior al lui Neuer sau Ederson.

“Sunt oameni slabi, dacă vii în Bucureşti şi te fură unele chestii”

Te-ai simţit vreodată copleşit de atenţia care ţi s-a acordat foarte rapid?

– Nu, dar pot să spun că nu mă aşteptam să fie atâta atenţie, dar m-am bucurat de ea.

Viaţa de zi cu zi cum s-a schimbat în ultimul an? Există şi sintagma că Bucureştiul îi “fură” pe mulţi nou-veniţi…

– Da, dar percepţia mea este că sunt oameni slabi, dacă vii în Bucureşti şi te fură unele chestii. Nu s-a schimbat nimic la mine.

După seria de invincibilitate a venit şi reversul. O gafă în meciul cu Farul. Cum ai simţit eroarea? Te-a afectat?

– Am fost supărat un pic cu mine. Dar trebuie să trec repede peste chestiile astea. Greşesc alţii în meciuri de Champions League, cei mai mari portari din lume. Uite, vorbeam de Neuer. Şi el are multe greşeli. Contează cum rezolvi situaţia asta, cum continui evoluţiile.

“Eu nu consum alcool, dar nu cred că e greşit să te uiţi la meci şi să mai bei o bere”

Ce sacrificii ai făcut pentru marea performanţă?

– Sunt nişte sacrificii pe care trebuie să le faci. Unul dintre ele a fost când am plecat de acasă prima dată. Eu până la 18-19 ani eram mereu cu cineva. Cu mama, cu sora sau cu un prieten. Şi când am plecat prima dată nu ştiam pe nimeni, era într-un oraş nou, totul era nou. A fost urât, nu mi-a plăcut la început.

Bucureştiul ţi s-a părut ciudat? 

– Nu am avut nicio problemă când am venit. Da, este un oraş frumos, ai foarte multe chestii de făcut pe aici, de vizitat. Dar nu m-a furat şi nici n-o să mă fure Bucureştiul.

Nu eşti adeptul vieţii extrasportive. Cât de important e asta pentru fotbal?

– Foarte important, dar nu pot să zic că e ceva greşit la alţii. Eu nu consum alcool, dar nu cred că e greşit să te uiţi la meci şi să mai bei o bere. Dar să ieşi prin cluburi noapte de noapte, să te îmbeţi să faci scandal…

Tu nu ieşi prin cluburi?

– Nu, nu ies.

Nici când erai pe acasă, prin Arad?

– Nu ieşeam. Nu ştiu dacă am ieşit de câteva ori cu prietenii. Nu mă atrage.

“Este altceva când ai un portar care este liniştit cu mingea la picior, nu ia nişte decizii nebuneşti”

La Dinamo aveţi vreun grup cu care ieşiţi?

– Mă înţeleg bine cu Raul Rotund, am venit împreună de la Şelimbăr. A fost acomodarea mai uşoară. Avem, nu pot să zic neapărat, grupul nostru, toţi suntem uniţi. Mai e Cîrjan, Paşcalău, Mărginean, ne înţelegem destul de bine. În general ăştia care suntem cu acelaşi impresar (n.r. Cătălin Sărmăşan), nu ştiu cum ne-am adunat aşa. Suntem toţi tineri.

O altă caracteristică a ta în poartă este luciditatea şi liniştea. Ţi-ai impus tu să fii aşa sau este natural? 

– Mi-am şi impus. Aşa cred că ar trebui să fie orice portar. Prin asta dai siguranţă echipei. Este altceva când ai un portar care este liniştit cu mingea la picior, nu ia nişte decizii nebuneşti.

Vorbeşti cu fundaşii?

– Da, dar nu foarte mult. Nu sunt adeptul să vorbesc foarte mult. Nu consider că asta este un defect. Eu zic că vorbesc cât trebuie. De multe ori, dacă joci cu 30-40.000 de oameni poţi să vorbeşti cât vrei tu că nu se aude absolut nimic.

“Asta cred că e cea mai mare greşeală, să te întorci la peluză şi să îi vezi câţi sunt”

Am fost la meciul cu Rapid şi te văzusem foarte senin, deşi în spatele tău era peluza plină a giuleştenilor. Era la fel şi în mintea ta?

– Nici în mintea mea nu era altfel. Exact cum m-aţi văzut acolo eram şi pe interior şi pe exterior.

Sunt mulţi portari care spun că nu aud publicul când intră pe teren…

– Este adevărat. Poţi să mai ai unele scăpări, să îi mai auzi sau să te întorci la ei. Asta cred că e cea mai mare greşeală, să te întorci la peluză şi să îi vezi câţi sunt. Atunci te mai fură puţin. Dar dacă îi laşi să fie acolo la locul lor, tu te concentrezi la meci. Este adevărat că nu îi mai auzi. Te obişnuieşti cu sunetul de pe fundal.

Ai vreun ritual sau o superstiţie înainte de meci?

– Nu am niciun ritual. Nu ascult nici muzică înainte de meci. Nu sunt adeptul.

Cuminte pentru un portar… 

– Mi-au spus mulţi, da.

“Dacă mi-ar fi spus că peste doi ani joc derby cu FCSB – Dinamo, i-aş spune «Du-te mă de aici, nu spune prostiile astea!»”

Urmează FCSB – Dinamo. Primul derby cu tine în poartă. Ai emoţii?

– Încă nu am emoţii. Nu ştiu când se va apropia meciul. Sunt liniştit.

Ce are special derby-ul FCSB – Dinamo?

– Este cel mai mare derby din România. Acum doi-trei ani jucam în Liga a III-a. Dacă mi-ar fi spus că peste doi ani joc derby cu FCSB – Dinamo, i-aş spune “Du-te mă de aici, nu spune prostiile astea!”. Mă bucur, abia aştept să înceapă.

Dinamo n-a mai câştigat demult cu FCSB. Sunteţi pregătiţi să câştigaţi în faţa rivalei?

– Da, 100% suntem pregătiţi. Să vedem ce se va întâmpla.

“Dennis Politic are o finalizare senzaţională. Nu că mi-e frică de el, dar are…”

Există vreun adversar de care te temi?

– Sincer să fiu, mai mult îi văd la antrenamente. Vreau să îi văd puţin mai mult ceea ce pot. Unul dintre ei este Dennis Politic, are o finalizare senzaţională. Nu că mi-e frică de el, dar are… Ştiu, m-aţi întrebat de la adversar, dar voiam să vă spun neapărat de Dennis.  Aşa, Louis Munteanu are o finalizare foarte bună, am văzut la lot la U-21. Mai este şi Bîrligea. Dar nu pot să zic că mă tem.

E avantaj pentru voi că FCSB a jucat cu PAOK şi are un ritm de meciuri din trei în trei zile?

– Asta nu ştiu. Au un lot destul de mare, nu ştiu ce să zic. Poate fi şi un avantaj, dar… Cred că e greu să joci din trei în trei zile, dar dacă ai un lot destul de mare poţi să faci faţă. Aşa, când joci o dată pe săptămână, nu îţi trebuie un lot destul de larg, doar să nu se accidenteze careva.

Lupta la titlu cum o vezi?

– Foarte strânsă. O văd şi pe Rapid. Orice echipă din play-off se poate bate cu şanse reale la titlu.

Inclusiv noi?

– Da, inclusiv noi.

“U21 mă gândesc, nu la naţionala mare”

Mai aveţi un pas de făcut pentru play-off. Concentrarea voastră merge direct pe titlu?

– Noi sperăm să intrăm în play-off şi cum nu putem să mergem în cupele europene, nu avem pentru ce altceva să tragem. Doar pentru titlu şi clar că ăsta va fi singurul nostru gând. Să ne motiveze.

Visul tău în fotbal care e?

– Acum, să câştig campionatul cu Dinamo.

La naţională te gândeşti?

– La U21 mă gândesc, nu la naţionala mare. Vine Euro la U21 şi sper că voi merge acolo. Acum nu vreau să mă gândesc la naţionala mare, mai am de muncă.

Întrebări flash:

• Echipa preferată? – Real Madrid
• Mâncarea preferată? – Paste
• Cel mai bun portar din istorie? – Manuel Neuer
• Cel mai bun fotbalist din istorie? – Cristiano Ronaldo
• Vacanţa ideală? – acasă cu familia
• Cea mai frumoasă amintire din fotbal – debutul cu CFR şi derby-ul cu Rapid