Alexandru Tudor, amintiri cutremurătoare de la Revoluție. „Am stat trei zile cu gloanțele în mine!” VIDEO

Alexandru Tudor a fost invitat la emisiunea „Profesioniștii”, realizată de Eugenia Vodă la TVR 1, și a făcut dezvăluiri cutremurătoare despre experiența dramatică pe care a trăit-o în Revoluția declanșată de lovitura de stat din decembrie 1989, care a dus la căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu.

Fostul arbitru Alexandru Tudor, acum consilierul lui Gigi Becali la FCSB, a fost împușcat în picioare, în ambele tibii, iar medicii nu i-au scos gloanțele timp de 3 zile pentru că se temeau că vor… exploda! Nebunia Revoluției… Nebunia „teroriștilor”…

Calvarul lui Alexandru Tudor a început în zona Pieței Aviatorilor din dorința fostului arbitru de a ajuta un soldat care rămăsese fără muniție. I s-a părut normal să-l ajute, să-i umple încărcătoarele cu gloanțe, așa că… mai bine îl lăsăm pe Alexandru Tudor să povestească…

Alexandru Tudor, consilierul lui Gigi Becali, are amintiri cutremurătoare de la Revoluția din decembrie 1989

„La Revoluție eram pe stradă cu un prieten, eram bucuroși. Bunicul meu nu era bucuros. Mi-a zis: «Nu ieși din casă! Lasă-i pe ăștia să facă ce vor!». În fața blocului nostru era un ostaș care își făcea loc printre niște crengi ca să tragă în Piața Aviatorilor. Și am văzut că a rămas fără gloanțe…”

„Mi s-a părut normal să îl ajut așa că m-am dus la el. Mi-a zis să iau două încărcătoare și să le umplu cu gloanțe. Nu e greu să bagi gloanțe într-o armă, e ușor să ucizi. Greu e să faci ceva să salvezi o viață”

„După ce am terminat acolo, noi am vrut să plecăm și ne-am lipit de un zid și așteptam să se oprească din tras ca să traversăm. S-a întrerupt rafala respectivă și când am vrut să plec, am simțit cum îmi intră două gloanțe în picioare, în tibii”

„Am căzut și am început să țip, iar la un moment dat apare un comandat sau ceva care țin minte că avea o căciulă sovietică. I-am zis: «Scoate-mă de aici că altfel nu mai scapi de mine!». Când am ajuns într-un loc mai sigur, am leșinat imediat de durere”

Avea un glonț în tibia stângă și unul în cea dreaptă, chiar sub genunchi, după cum și-a amintit în exclusivitate pentru FANATIK. Păstrează și acum într-o cutiuță acele dovezi metalice – scoase din el! – ale momentelor dramatice prin care a trecut în decembrie 1989, când avea doar puțin peste 18 ani (este născut pe 13 septembrie 1971). Dar se săturase, chiar dacă era așa tânăr, de regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu…

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

„A fost teama că îmi vor tăia piciorele și asta nu puteam să accept pentru că eu voiam să joc fotbal!”

„Eram atât de naiv încât m-am gândit: trebuie să plec în cantonament. Mă duc la spital, îmi scot gloanțele din picioare, mă cos și plec în cantonament. Apoi am aflat că trebuie să stau în pat șase luni”

„Am stat trei zile cu gloanțele în picioare pentru că doctorilor le era frică să facă ceva de teamă că, dacă le ating, vor exploda gloanțele în picior”

„Eram nebun după fotbal. Disperat. Ca întotdeauna, ca și acum. Dacă intră în om, microbul ăsta nu mai iese. Îmi aduc aminte cum erau «tușele» în liceu. Vii. Vorbesc serios. Vii, formate din colegi, când jucam pentru echipa liceului… eram la Liceul de mate-fizică numărul 32, lângă Sala Floreasca… și când era de bătut un out, de exemplu, sau la cornere, trebuia să-i împingem vârtos înapoi ca să avem loc să executăm repunerile alea..„

„Eu jucam atunci, în ’89, și la Gloria București, și la Voința, nu-mi ajungea o singură echipă. Începusem fotbalul la 12 ani, când părinții mei nu au mai rezistat presiunilor mele și m-au dus la baza sportivă «Cireșarii» ca să-mi satisfacă «nebunia». Deși, la fel ca majoritatea părinților de atunci, preferau să mă vadă mai mult învățând”

„Fotbalul era, însă, totul pentru mine. Fără concurență. A venit, însă, acel decembrie și după aia n-am mai putut să joc fotbal de performanță, așa că m-am orientat cumva ca să rămân în fenomen și am făcut Școala de Arbitri în ’90”

Palma pe care nu și-o amintește…

Revenind la evenimentele din decembrie, Alexandru Tudor și-a continuat amintirile: „Tata a venit din Thailanda și cum granițele erau închise a ajuns în Bulgaria și de acolo a trecut granița bulgărească spre România. L-au ajutat bulgarii să ajungă cât mai repede la spital”

„Mi-a fost teamă că îmi vor tăia picioarele și asta nu puteam să accept pentru că eu voiam să mai joc fotbal. Simt acum că așa a vrut Dumnezeu. Atunci nu știam dacă exista sau nu exista Dumnezeu, dar oricum era ceva așa… foarte îndepărtat…”

Pentru a nu se încărca negativ, Alexandru Tudor a povestit în exclusivitate pentru FANATIK că are capacitatea, susține el, să uite pur și simplu, momentele neplăcute din viața sa. Cum a făcut și cu o parte a celor din decembrie ’89, din perioada grea pe care a petrecut-o în spital, după ce a fost împușcat…

„Eram la «Colentina», aveam dureri atroce, nu mi se administrau calmante, nu prea erau pe atunci în penuria aia de medicamente, de fapt nu prea primeam nimic în tot haosul ăla și, de furie, de suferință, de frustrare, am aruncat o cană după niște medici. Unul mai nervos s-a întors și mi-a ras o palmă cu toată starea mea de rănit în Revoluție! Eu nu-mi aduc aminte de nimic din toate astea, m-a povestit mama ce s-a întâmplat…”.

„Familia mea are origini germane. Rigoarea asta a mea provine și de acolo. Apoi tradiția, deși e mult spus așa, mai bine zis disciplina, mi-a fost indusă de bunici. Au avut o educație cazonă, de tip austriac” 

• 382 de meciuri a arbitrat Alexandru Tudor în Liga I, record all-time, urmat de Cristi Balaj, cu 341. Cei doi mari arbitri, retrași, sunt „amenințați” în TOP 10, în ordine, de Sebastian Colțescu, Istvan Kovacs și Ovidiu Hațegan, care sunt încă în activitate și îi pot depăși
• 19 ani a arbitrat Alexandru Tudor în prima ligă, între august 1999 și decembrie 2018

• (P) Cota BETANO pentru FCSB – Astra: 1,90 este cota pentru „PSFX”. Vezi aici toate cotele!