Fără îndoială, Alexandru Tzaicu a fost un veritabil deschizător de drumuri în lumea medicinei românești și nu numai. În debutul secolului trecut, chirurgul a realizat o intervenție extrem de complicată, în premieră.
Alexandru Tzaicu s-a născut pe 22 aprilie 1883 în satul Tabăra (comuna Bivolari), județul Iași. A urmat studiile liceale și medicale tot în orașul din Moldova, fiind bursier al fondului Adamachi al Academiei Române.
Doctorul a avut o viață lungă, presărată cu numeroase evenimente importante. Cel mai important, fără doar și poate, s-a petrecut în tinerețea sa.
Data de 23 septembrie 1909 rămâne una de reper în istoria medicinei românești. Atunci, la Sanatoriul ”Sf. Maria” din Iași, tânărul doctor Alexandru Tzaicu, la doar 26 de ani, reușea o premieră în lumea medicală. Acesta se opera, singur, de hernie inghinală stânga.
”La vârsta de 26 de ani, în timpul pregătirii tezei mele de doctorat în medicină și chirurgie, a trebuit să mă supun unei operații pentru tratarea definitivă a unei hernii inghinale, de mărimea unui ou de pui, în partea stângă”, scria Alexandru Tzaicu, pe atunci chirurg la unitatea medicală din Iași, într-o serie de observații care au fost publicate ulterior în revista franceză La Presse médicale din 11 februarie 1911.
Revenind la ziua auto-operației, pe 23 septembrie, personalul medical făcea ultimele pregătiri pentru evenimentul istoric.
Tânărul doctor Alexandru Tzaicu, asistat de profesorul Ernest Juvara, mai mulți colegi de breaslă și un fotograf, puneau la punct ultimele detalii pentru prima auto-operatie de hernie inghinală din lume.
Până la acea vreme, intervențiile chirurgicale, de orice natură, erau extrem de riscante. Cu toate acestea, tânărul medic de 26 de ani voia să demonstreze lumii medicale că rahianestezia lui Thoma Ionescu funcționa.
După ce totul a fost pregătit în sala de operații, în zona intervenției își așteptau intrarea în ”scenă” seringile cu stovaina și stricnina pentru anestezia rahidiană.
S-a luat și măsuri în cazul în care operația nu ar fi decurs normal. Erau pregătite și ser artificial, eter, cafeina și ulei camforat, lucruri elementare în prezent și singurele la acea vreme.
Intervenția a început la orele după amiezii. Era 15:49. După sterilizarea zonei lombare pentru injecție, profesorul Juvara i-a făcut rahianestezia doctorului Tzaicu.
Toată senzație din timpul anesteziei și al operației este pe larg descrisă în teza sa de doctorat, scrisă de unul dintre colegi, în timpul operației.
”Simt o senzație plăcuta, de la basin în jos. Pare ca un curent lin, plăcut, gâdilitor mi se scoboară în membrele inferioare pana în tălpi”, relata acesta.
De notat că profesorul Juvara a încercat până în ultimul moment să îl convingă pe dr. Tzaicu să renunțe la operație.
Acesta nu a cedat și a fost convins de reușita medicală. El și-a injectat și doza de stovaina, 4 injecții. La ora 17:15, operația se încheia cu succes, după cum se arată în confesiunile Dr. Richard Constantinescu, de la U.M.F. ”Grigore T. Popa” din Iași, notează Hotnews.
La scurt timp după acest eveniment, lumea s-a întrebat pentru ce motiv a ținut medicul Tzaicu să se opereze singur?
În notele sale, acesta a spus că scopul principal al acestei operații a fost să demonstreze că agilitatea și limpezimea minții, dar și abilitățile motorii, nu sunt afectate și nu se pierd în urma unei anestezii locale.
”Am vrut să înțeleg complexitatea senzațiilor unei asemenea operații, să văd ce poate anestezia, ce nu poate și care e momentul dureros într-o operație de hernie inghinală”.
Peste ani, auto-operatia chirurgului din Iași a fost luată ca reper și model și de alți colegi din lumea medicală. Americanul Evan O’Neill Kane s-a auto-operat de apendicită, în 1921, demonstrând și el siguranța și eficiența anesteziei locale. Același doctor s-a operat ulterior și de hernie inghinală.