Alibec şi fantoma lui Dobrin. Cui foloseşte strivirea unui copil?

Alibec şi fantoma lui Dobrin. Vi se pare forțată apropierea dintre Alibec și iengalabilul Dobrin?  Dacă v-am enervat, să vă explic de ce am făcut  „blasfemia” (ghilimelele sunt obligatorii!). Așadar, Nicolae Dică l-a dat afară de la FCSB pe Denis Alibec, după ce atacantul i-a răspuns obraznic la unul dintre ultimele antrenamente echipei „roş-albastre”. Fanatik.ro a anunţat că antrenorul a pus mâna pe telefon şi i-a transmis lui Gigi Becali că decizia lui este ca Alibec să nu facă deplasarea la Craiova şi că nu se va mai baza pe serviciile sale pentru meciul de pe „Ion Oblemenco”.

Oameni şi şoareci

Nu e prima oară când sar, nesilit de nimeni, în apărarea lui Alibec. Am înţeles, însă, că belicosul jucător a avut conflicte cu mai multă lume cu ştaif de la FCSB, inclusiv cu Meme Stoica. Se pare că, de fapt, de aici i s-a tras. Cu siguranţă, nu mă erijez în avocatul derbedeiaşilor care-şi tratează antrenorii cu sictir, ba din contră. Întrebarea, simplă, de altfel, care se impune, este câtă calitate psihologică are domnul antrenor Dică, pe fiecare picior, ca să ducă această decizie până la sfârşit şi dincolo de acest sfârşit. Şi mai ales, vorba lui Moromete, pe ce se bazează, pentru că nu e simplu să dai afară din lot cel mai bun jucător şi să te bazezi doar pe sclipirea lui Gnohere.

Alibec şi fantoma lui Dobrin

În 1970, când Gicu Dobrin s-a îmbătat cui la Guadalajara şi noaptea, în somn, visa la una pe care o striga „Anhelica”, de la regretatul Angelo Niculescu, antrenorul care l-a pus pe coji de nuci şi săracu’ n-a prins niciun minut la Cupa Mondială. Rezultatul? Dincolo de o prestaţie antologică a lui Dumitrache, în meciul cu Cehoslovacia, România s-a întors acasă cu codiţa între picioare, chiar dacă exista scuza că picase într-o grupă teribilă, cu Anglia, campioana mondială en-titre, cu Brazilia, viitoarea campioană mondială și cu amintita Cehoslovacia, vicecampioana mondială din 1962, așa că nu a mirat pe nimeni când grupa de la Guadalajara a fost numită „Groapa cu lei”.

Problema este că atunci când îţi permiţi să scoţi din lot un fotbalist care poate decide, de unul singur, un meci şi nu ai rezerva adecvată, te alegi cu cucuie. Alibec nu e uşă de biserică, nu e nici măcar Dobrin, la care făceam referire mai sus, dar este un fotbalist îngrozitor de talentat şi de sufletist. E mai greu fără el decât cu el, indiferent cât de incomod e….

Domnul antrenor Dică nu are, din nefericire, nici măcar un sfert din diplomaţia şi din educaţia unui tehnician de talie europeană. Vorbeşte el civilizat, e bine crescut, mai dă bine din tactică (mai ales când nu-i sună telefonul… pe bancă…) şi între timp mai face şi cornete, din disperare de cauză. Dar cu psihologia şi cu tactul stă cam prost. Antrenorii mari se „văd” şi în relaţiile cu jucătorii capricioşi. Şi în general, fotbaliştii cu geniu sunt cam ca spinu’ în fundu’ florăresei…

Chiar şi Mircea Lucescu, un tip orgolios, de altfel, a ştiut să gestioneze un conflict cu maimuţoiul Taribo West, care i-a aruncat tricoul transpirat în nas, deşi imberbul nu avea nici mintea şi nici talentul lui Alibec.

Cine nu ştie să aplaneze un conflict cu un jucător, fie acela chiar şi Hagi sau Maradona şi dă fuga precum şoricelul, la patron, să-l pârască pe cârtitor, tre’ să se apuce de vândut seminţe pe stadion şi să se lase de antrenorat. Îmi pare rău s-o spun şi vă jur că nu iau apărarea diavolului, dar în povestea Dică – Alibec, hoţul are un păcat şi păgubaşul, o sută…

Cine câştigă din îndepărtarea lui Alibec?

Bun. Alibec va pleca de la FCSB. Cui foloseşte această „mutare”? Cu siguranţă, echipei „roş-albastre”, în niciun caz. Nu au, pe cât se crede, un lot atât de complex, încât să-şi permită luxul de a-l arunca pe Bubico, pe fereastra trenului deraiat. Nici lui Alibec nu-i va fi deloc bine, pentru că este un jucător de moral. Există riscul de a ceda psihic, aşa cum, e drept, mai are şi varianta unei reveniri senzaţionale, într-un alt anturaj. Dar nu e bine să riscăm… Problema, la care m-am mai referit în câteva rânduri, este interesul naţional. Adică Echipa Naţională, ca să fiu mai clar.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

O selecţionată șotângă, care încă nu-şi găseşte paşii către o defilare la care visează de ani buni, nu-şi poate permite luxul de pierde un jucător ca Alibec. Indiferent de capriciile sale. Pur şi simplu, băiatul ăsta e de neînlocuit. Nu doar pentru felul în care joacă (deşi, aici, e drept, o cam sfecleşte în ultima vreme, dar are nevoie de numai o scânteie ca să se reaprindă…), ci pentru ce emană. Alibec este starea de graţie a fiecăruia dintre noi. E un fel de Marius Lăcătuş, în miniatură. Îl iubeşti, îl urăşti, el e în tine. Alibec e nebunul din fiecare dintre noi…

Se aude că Denis ar putea ajunge chiar la CFR Cluj, rivala FCSB din actualul sezon. N-ar fi rău. I s-ar putea oferi o şansă nesperată. Pe de altă parte, i s-ar răsări şi un alt orizont. Poate mai puţin tensionat. Există oameni care nu pot lucra sub presiune. Care bubuie de talent şi de dăruire, dar care se pierd într-un context pisălog…

Începusem acest articol cu o referire la Gicu Dobrin. „Gâscanul” a trăit, toată viaţa, cu stigmatul viciilor, care i s-au reproşat. Nu a jucat niciun minut la un Campionat Mondial, pentru că Angelo Niculescu a fost neiertător. Alibec este un tăntălău emoțional şi încăpăţânat. Evident, nu are talentul lui Dobrin, dar are talentul… său, propriu şi… personal. Bănuiesc că nu vrem să-i distrugem cariera. Nu de alta, dar aşa cum vă spuneam mai sus, nu cred că ne-ar folosi la ceva. Sau ne-am apucat, iarăşi, de strivit copii?…