Alice Stroescu este o prezență recentă pe „sticla” știrilor sportive de la Focus, jurnalul principal de la Prima TV. În televiziune din 2020, la Aleph News, a preluat acest „post” ofensiv în septembrie 2024 ca să completeze echipa frumuseților „prima”, alături de Marina Nițoiu, după plecarea Mariei Iordănescu. Cum a „marcat” pentru acest „transfer”, cum a coborât… din aer (!) în televiziune, ce-i place și cine-i place din lumea pestriță a fotbalului, aflați dintr-un mega-interviu Fanatik cu… „mingea” pe masă!
Alice, cum ai ajuns în televiziune? Care a fost momentul-cheie care ți-a hotărât destinul?
– A fost o întâmplare. O șansă pe care, da, am speculat-o, dar cred că a fost și mult noroc. Abia începuse pandemia, iar din cauza ei rămăsesem fără jobul de însoțitor de zbor. Părea că mi s-a năruit cel mai mare vis de la acel moment și că e sfârșitul lumii…
Aveam o prietenă care tocmai se angajase la Prima TV. Ea a sădit ideea asta în mine. Mi se părea un job care mi s-ar potrivi. Am trimis un mail, am trecut prin niște probe, am dat interviul și, câteva săptămâni mai târziu, deja scriam știri în redacție. Mi se părea incredibil să-mi văd munca pe TV.
Munceam mult în perioada aia, 12-16 ore pe zi, dar nu le simțeam. Iubeam tot ce mi se întâmpla. Mă trezeam entuziasmată, mă culcam entuziasmată. În câteva săptămâni deja făceam live-uri de pe teren și prezentam de la pupitru. A fost o perioadă intensă, în care nici nu aveam timp să conștientizez pe deplin ce mi se întâmplă. Dar poate tocmai asta era partea frumoasă.
Nu întrebi niciodată o doamnă despre vârsta ei… Dar o poți întreba ce evenimente sportive au marcat anul în care s-a născut…
– Borussia Dortmund învingea pe Juventus în finala Ligii Campionilor, se nășteau Kylian Mbappe și Marcus Rashford, avea loc celebrul „The Bite Fight”, când Mike Tyson și-a mușcat adversarul de ureche… E clar? 😊
Ai făcut sport în copilărie?
– Am făcut multe sporturi în copilărie: înot, gimnastică, volei, handbal, karate, atletism, rugby tag. Aș vrea să spun că m-a cucerit cutare sport „ca dragostea dintâi”, dar aș minți. Mereu am fost mai degrabă o fire artistică decât sportivă
Ce-ai vrut să „te faci”, cum se spune, prima dată… când erai mică?
– Spion! Mă imaginam o Mata Hari sau, pentru cei care s-au născut în același an cu Mbappe, o Clover din „Totally Spies”. Nu s-a întâmplat. Îmi spionam doar părinții când vorbeau la telefon, dar cine știe, nu-i timpul pierdut…
Care este prima amintire de pe un stadion? Cine te-a dus prima dată pe un stadion?
– Eram fie în generală, fie la liceu… Era un meci în care juca Dinamo, dar nu-mi amintesc adversara. Știam doar că trebuie să mă bucur când dă Dinamo gol, pentru că mama, care m-a dus la meci, era dinamovistă. Ce nu știam, însă, era că la pauză echipele se schimbă porțile. Așa că m-am bucurat când nu trebuia! 😊
Care a fost prima echipă cu care ai ținut? Câți ani aveai când te-ai molipsit cu microbul fotbalului?
– Țineam cu Rapid. Dar mai degrabă pentru că tata era îndrăgostit de echipa asta, crescând în Giulești. Cântam mereu imnul Rapidului. Apropo de partea artistică, cred că asta m-a atras mai mult decât fotbalul în sine. Iar acum 11 ani, când a apărut piesa „Rapid pe oriunde în lume”, eram înnebunită. O cântam non-stop.
Ai avut un idol în jurnalism, în televiziune?
– Am fost fascinată de ea când eram mică și o admir în continuare. O personalitate TV care mi-a devenit și colegă. E o femeie magnetică, frumoasă, elegantă și profesionistă. O femeie pe care zilnic o bat la cap cu tot felul de întrebări, uneori chiar personale. Mereu știe cum să-mi satisfacă curiozitatea în ceea ce o privește. E deschisă, caldă, dar în același timp impunătoare și intimidantă, când și dacă vrea. E Andreea Berecleanu. De asemenea, urmăresc și admir munca lui Alex Nedea. Mi-ar plăcea să-l cunosc într-o zi.
Care a fost prima apariție „pe sticlă”? Unde, cu ce prilej?
– Prima mea apariție a fost la Aleph News, într-un live despre magazinele din Kuwait care boicotau produsele franțuzești ca protest față de caricaturile profetului Mahomed. Era 2020. Țin minte perfect momentul. Eram terifiată și extaziată în același timp. O combinație de emoții pe care nu cred că o poți trăi decât o singură dată în viață.
Care a fost cel mai… delicat moment din fața camerei de filmat? Evident, live…
– Ooooh, au fost destule… Când ai și cinci ore live pe zi, inevitabil îți dai singur material de bloopers. Dar un moment pe care nu-l voi uita e din 2020, când abia începusem să prezint știrile. Era printre primele dăți când citeam sportul și, de multe ori, știrile apăreau la foc automat, direct în prompter, fără să apuc să le citesc înainte.
…Așa m-am trezit pentru prima dată față în față cu… Mbappe! Eu nu-l știam pe el, el nu mă știa pe mine. 😊 Așa că am tras aer în piept și am citit tare, clar, convingător: „Mbeipă!”. 😊 După câteva secunde, m-a sunat Costi Mocanu. Nu m-a certat rău, dar suficient cât să nu mai greșesc niciun nume, niciodată.
Dar cel mai vesel moment?
– O criză de râs în direct. A fost… prea vesel momentul! Era o știre despre lista celor propuși în Guvernul Ciucă. Nu mai știu exact ce mi s-a părut atât de amuzant, dar am râs două, trei minute fără să mă pot opri. A doua zi, clipul era peste tot pe internet și pe la alte televiziuni. Atunci m-am simțit groaznic. Acum râd de fiecare dată când revăd momentul.
Cu cine ți-ai dori să faci un interviu? Fără să punem bariera „dacă se poate”… No limit… Din toată lumea.
– Dacă aș putea intervieva pe oricine, fără nicio limită, cred că mi-ar plăcea să stau de vorbă cu Sidonie-Gabrielle Colette. O femeie absolut fascinantă, cu un spirit liber și nonconformist, care a sfidat toate convențiile epocii sale. A fost scriitoare, jurnalistă, actriță și o rebelă incurabilă.
Mi-ar plăcea să o întreb cum a fost să-și vadă cărțile publicate sub numele soțului ei, Willy, și apoi să-l lase cu buza umflată când a început să-și revendice operele. Cum a fost să scandalizeze Parisul cu relațiile ei amoroase – de la bărbați influenți până la… femei din lumea bună! Și cum e să fii atât de sigură pe tine încât să porți pantaloni și să-ți vezi de viață într-un secol în care asta era interzis prin lege?
Probabil ar întoarce interviul spre mine, m-ar face să mă simt nepregătită și apoi mi-ar spune, cu un zâmbet enigmatic, că sunt o dulce, dar că pot mai mult. Și știi ce? Chiar cred că aș putea mai mult după o conversație cu ea!
Cine este revelația Superligii pentru tine? Dar dezamăgirea?
– U Cluj și Dinamo sunt, indiscutabil, revelațiile sezonului. Chit că sunt nume sonore din fotbalul nostru, U Cluj să ajungă sezonul asta din play-out pe primul loc atâtea etape, iar pe Dinamo să o vezi că se bate din nou la primele locuri, sunt surprize mari.
La polul opus… Farul are un joc foarte inconstant anul ăsta. E greu, totuși, să pui ștampila de „dezamăgire” pe numele lui Gică Hagi, mai ales la cât de mult mizează pe tineri, lucru care nu îți aduce constanță în joc mereu, dar gândindu-mă că acum doar doi ani lua titlul, iar acum e mai aproape de retrogradare, l-aș aduce în discuție aici.
Pe de altă parte, Rapid, la câți bani a investit Dan Șucu în echipă, chiar dacă a prins, în cele din urmă, play-off-ul, cred că este o, totuși, dezamăgire.
Cea mai dragă amintire legată de fotbal? De pe stadion sau din fața televizorului.
– Finala Argentina – Franța. Ne-am strâns toți colegii în redacție, unii am venit chiar din libere, special să ne uităm împreună. E o amintire care îmi e foarte dragă. Poate și pentru că am prezis, la 2-0 pentru Argentina, că se va ajunge la penalty-uri. Și am avut dreptate. Acum îmi doresc să trăiesc un meci la fel de spectaculos, dar de pe stadion.
Dar cea mai dezagreabilă, ca să nu zic cea mai tristă?
– Cred că moartea lui Helmuth Duckadam… Completată tragic, dacă pot spune așa, cu ziua în care tata mi-a spus la telefon: „Sunt amărât, mă tată, că după ce a plecat Duckadam, a plecat și «Apără, Duckadam!»”… Eu n-am trăit finala din ’86 și n-am auzit acel strigăt celebru al lui Teoharie Coca-Cosma. Dar am simțit și eu toată acea tristețe colectivă…
Care este pentru tine TOP 3 cei mai buni fotbaliști din lume, acum? Dar all time? De ce?
– Acum… 1. Mbappe – viteza de reacție. 2. Pedri – clarviziunea. 3. Raphinha – dăruirea.
All time… 1. Messi – polivalență. 2. Maradona – dribling. 3. Pele – instinct.
Și de la noi? Din istorie și din prezent…
– În prezent… 1. Radu Drăgușin – ambiție. 2. Dennis Man – talent. 3. Andrei Rațiu – viteză.
Din istorie… 1. Gică Hagi – talent. 2. Nicolae Dobrin – controlul balonului. 3. Ilie Balaci – creativitate.
Dar antrenori?
– Acum… 1. Răzvan Lucescu – evoluție. 2. Ladislau Boloni – seriozitate. 3. Dan Petrescu – viclenie.
Dintotdeaua… 1. Ștefan Kovacs – prestanță. 2. Mircea Lucescu – performanțe. 3. Viorel Mateianu – inovație. …Bine, acum l-aș trece pe Mircea Lucescu și la „prezent”, nu numai la „all time”…
Campionatul preferat?
– Obiectiv vorbind, campionatul Angliei e cel mai puternic, dar prefer campionatele din Spania și Italia pentru pasiunea cu care trăiesc oamenii de acolo, nu doar când vine vorba de fotbal, ci în general.
Dacă ar fi să fac un top personal, probabil aș spune „1. Spania, 2. Italia, 3. Anglia”, dar strict din punct de vedere al calității, Anglia e pe 1.
Dacă tot ai specificat asta… Ce înseamnă Mircea Lucescu la echipa națională pentru tine?
– Mircea Lucescu mi se pare că este experiența de care echipa națională avea nevoie… are nevoie… Este genul de antrenor care poate lua o echipă și o poate duce la următorul nivel. Și subliniez aici cuvântul „echipă”, pentru că el a găsit un grup format de Edi Iordănescu, pentru care forța colectivă era esențială.
Lucescu poate acum să „ungă” și mai bine mecanismul care există deja la națională și să-i ajute pe jucători să își atingă potențialul maxim. Plus că numele Lucescu impune respect în fotbalul românesc. Când vorbește el, jucătorii ascultă. Nu mă întreba de înfrângerea cu Bosnia și Herțegovina, a fost un accident, Mircea Lucescu știe cum să ridice echipa.
Care este principala calitate a unui bărbat ca să-i acorzi și a doua… întâlnire?
– Nu cred că e vorba de o calitate anume, ceva concret, bifabil. E mai degrabă o stare pe care o am sau nu. O emoție, o chimie, un sentiment care apare fără să-l pot explica. Dacă există, n-am nevoie de alte motive să-i mai acord o întâlnire. Dacă nu există, oricât de multe calități ar avea, nu va conta.
Cum se împacă „jumătatea” ta de acasă cu programul tău, mai ales în week-end-uri? El în ce domeniu lucrează?
– Alin este regizor și producător muzical. Se împacă bine cu programul meu haotic, pentru că… și al lui e la fel! Diferența e că el are mai mult control asupra timpului său, fiind freelancer. Poate uneori îl enervez când are chef să plecăm într-un city-break și eu lucrez. Dar în final, mereu îmi oferă dragoste și înțelegere. Iar eu, la rândul meu, încerc să mă revanșez.
Cu ce echipă ține? Aveți „conflicte casnice” la meciurile „favoritelor”?
– Alin n-are absolut nicio treabă cu sportul. Nu-l urmărește, nu-l pasionează, nu-l atrage. Vine dintr-un peisaj complet diferit – el e cu muzica, imaginea, tot ce e nou și cool în zona asta.
Singura lui conexiune cu sportul? Când a făcut muzica pentru o reclamă în care apăreau Ilie Dumitrescu, „Cobra” Adrian Ilie, „Regele” Hagi și alți fotbaliști din Generația de Aur. Practic, cel mai aproape de fotbal a fost în studio, mixând sunete, nu comentând meciuri. 😊
Dacă tot am vorbit de Alin, unde ți-ai petrece week-end-ul ideal?
– Acasă! Cu lumânări parfumate aprinse, sushi, o carte sau un serial bun și, eventual, o sesiune de jocuri pe PlayStation alături de Alin, logodnicul meu și de cățelușa noastră, Zara
Concediul preferat? Mare sau munte și unde?
– La mare, în orice destinație exotică. Cred că așa arată raiul. Ca în Thailanda, Filipine, Vietnam, Bali sau Maldive…
Unde visezi să-ți petreci pensia? Chiar dacă este, încă, departe…
– Visez ca la pensie să am timp, energie, sănătate și bani suficienți încât să-mi petrec anii călătorind. Să umblu pe pământul ăsta în lung și-n lat și să mă bucur de toate minunile naturii.
Cum îți menții silueta de invidiat?
– Nu mi-o mențin. Am încă avantajul vârstei. Și nu sunt o mare mâncăcioasă. Mănânc de toate, dar fără excese. Prefer să mă bucur de orice poftă am, chiar și cu trei, patru kilograme în plus, decât să mă abțin doar pentru a rămâne fit. Viața e mai frumoasă când mănânci ce vrei, când vrei.
Care este mâncarea ta favorită, pentru care ai „uita” de siluetă?
– Chicken Pad Thai, paste carbonara, sushi și dulciuri. Sunt dependentă de dulciuri. Ciocolată, prăjituri, tort… De la astea nici nu vreau și nici nu pot să mă abțin.
Unde, în lumea asta mare, te-ai muta chiar de mâine, dacă ipotetic ai pleca din România?
– În Thailanda. Fără doar și poate.
Ce-ai fi fost dacă nu erai jurnalist? Ce altă meserie ți-ar fi plăcut?
– Probabil aș fi avut un podcast. Îmi place enorm să ascult poveștile oamenilor. Să-i descos, să-i înțeleg, să le aflu gândurile.
Cine ți-ar fi plăcut să fii, dacă nu erai Alice Stroescu?
– O pisică! Să mă plimb toată ziua prin natură, să mă joc, să primesc afecțiune de la toată lumea, să am mâncare și culcuș gratis și să… torc! 😊