Sport

Alin Burileanu, kinetoterapeutul care face minuni pentru jucătorii Universității Craiova: „De la Nicuşor Bancu am învăţat sacrificiul”. Exclusiv

Alin Burileanu este unul dintre cei mai apreciați kinetoterapeuți din România. De-a lungul timpului el i-a ajutat pe jucătorii Universității Craiova să se recupereze după accidentările suferite la echipă.
23.06.2022 | 20:20
Alin Burileanu kinetoterapeutul care face minuni pentru jucatorii Universitatii Craiova De la Nicusor Bancu am invatat sacrificiul Exclusiv
Alin Burileanu, kinetoterapeutul care face minuni pentru jucătorii Universității Craiova: „Nu m-am gândit că o să lucrez cu sportivi”. Exclusiv
ADVERTISEMENT

Fondatorul unei clinici de kinetoterapie din Craiova, Alin Burileanu, este unul dintre oamenii care se ocupă de revenirea cât mai rapidă pe teren a jucătoriilor accidentați de la Universitatea Craiova. Pe lângă activitățile sale pe care le desfășoară în Bănie, acesta face parte din staff-ul medical al echipei naționale de fotbal a României.

Alin Burileanu, kinetoterapeutul care face minuni pentru jucătorii Universității Craiova: „Copilăria mea s-a derulat în jurul sportivilor”

Fizioterapeutul echipei naționale de fotbal a României are grijă ca majoritatea jucătorilor de la Universitatea Craiova să se recupereze complet după accidentările apărute în timpul activităților sportive. Fotbaliștii „alb-albaștrilor” nu sunt singurii care apelează la serviciile lui Alin Burileanu. Acesta a mai contribuit și la revenirea altor sportivi precum Ionuț Drăgușin, Alexandru Mitriță, Valentin Mihăilă și George Pușcaș.

ADVERTISEMENT

Alin Burileanu a acordat un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre experiențele pe care le-a avut de-a lungul carierei cu diferiți sportivi din România și rolul său în cadrul staff-ului medical al primei reprezentative a României.

„Recuperarea este mult mai complicată pentru sportivi decât sportul în sine”

Ce implică munca unui kinetoterapeut cu sportivii, pentru tine?

– Kinetoterapie practică fac de aproape 18 ani. Am lucrat cu toate categoriile de oameni, am activat în pediatrie și continui să lucrez în neourologie și afecțiuni ortopedice. Zona sportului este domeniul în care m-am regăsit cel mai mult, dar asta după primii șapte-opt ani de activitate, pentru că sportivi au început să mă caute după ce am avut o vechime ca fizioterapeut, respectiv kinetoterapeut. M-am regăsit în zona sportivă pentru că în copilărie am fost în apropierea sportului.

ADVERTISEMENT

Am fost într-o clasă de volei, trăiam în zona sportivilor, iar tatăl meu a fost antrenor de lupte, astfel copilăria mea s-a derulat în jurul sportivilor, am fost crescut în săli de sport. Este clar că mi-a plăcut mult mai mult să lucrez cu sportivii, iar acum am devenit popular în rândul acestui domeniu, pentru că am reușit să pun mai devreme sau mai târziu pe picioare orice sportiv cu care am avut contact, cu o muncă pe care cu siguranță nu o să uite toată viața lui.

Dacă la un pacient normal stai o jumătate de oră sau o oră, sesiunea unui sportiv poate să dureze mai mult de cinci ore. Recuperarea este mult mai complicată pentru sportivi decât sportul în sine, iar asta mă face să fiu permanent disponibil să lucrez cu sportivii.

ADVERTISEMENT

La Naţională, lucrează pentru prevenţie şi tratament

În ce proiecte te afli în momentul de față și ce planuri de viitori ai?

– Job-ul meu principal este la Prokinetic, unde spun că s-au construit peste 100 de cariere până acum, așa am reușit să construiesc și alți oameni pe lângă mine. Sunt asistent universitar și pentru mine este un proiect fără sfârșit, pentru că în segmentul științific există întotdeauna ceva nou de învățat. Un alt proiect de-al meu este în Italia, acolo unde am titulatura de docent în Recuperare Posturală Globală și de stretching global activ în Italia.

Un alt proiect foarte important și în niciun caz ultimul, toate patru fiind pe aceeași poziție, este echipa națională de fotbal a României, unde sunt unul dintre fizioterapeuți. Sunt angajat pe partea de prevenție și tratament, rolul meu este să încerc să previn accidentările care se pot întâmpla pe parcursul cantonamentului și încerc să vin cu un plus în tot ceea ce înseamnă tratamentul sportivilor și îmbunătățirea performanțelor lor.

ADVERTISEMENT

În cantomanentele echipelor naționale vin sportivii care sunt deja la un grad de performanță, în niciun caz nu îi putem schimba în șapte zile. În sport ai nevoie de cel puțin trei luni să poți schimba ceva. Toate aceste patru proiecte pe care le văd permanent începute, însă niciodată terminate.

ADVERTISEMENT

„Când îţi cântă imnul îţi dai seama de ce eşti acolo“

Cum ai primit vestea că vei face parte din staff-ul medical al echipei naționale a României?

– Din afară părea un lucru de neatins. Speram să devin terapeut și să lucrez cu diferiți pacienți. Însă niciodată nu m-am gândit că o să lucrez cu sportivi. Nu aș fi crezut vreodată că voi lucra la echipa națională, nici măcar ca dorință nu am avut-o. Mi se părea un lucru imposibil de atins. La un moment dat m-a sunat doctorul Meiu, care mi-a zis că ar fi nevoie de mine acolo, a fost ceva căzut de la Dumnezeu, el ca și medic a fost trimisul.

Consider că mi-am făcut treaba și mi-o fac în continuare. Iar în ceea ce privește sentimentul de acolo este foarte greu de descris în cuvinte. Atunci când îți pui echipamentul pe tine și îți cântă imnul îți dai seama de ce ești acolo. Sunt niște senzații pe care nu le poți explica. Când ești la echipa națională înseamnă că ești printre cei mai buni.

„La Craiova, lucrez cu jucătorii care nu pot să se antreneze cu lotul”

Care este rolul tău la Universitatea Craiova?

– Universitatea Craiova este o echipa acoperită foarte bine din punct de vedere medical. Eu, la Universitatea Craiova, sunt un terapeut din afara lotului, dar nu sunt printre principali. Eu lucrez cu jucătorii care nu pot să se antreneze cu lotul, cu fotbaliștii care au trecut printr-o operație. În interiorul echipei sunt cinci terapeuți care își fac activitatea în fiecare zi cu jucătorii Craiovei.

Cum decurge colaborarea cu sportivii?

– Îți e greu pentru că sunt destul de gălăgioși, dar pentru un terapeut este foarte frumos. Vara trecută am avut la un moment dat peste 25 de sportivi pe zi, veniți din afara lotului Universității Craiova. Jucători precum Valentin Mihăilă, Mitriță, George Pușcaș sau Florin Ștefan au fost aici toată ziua, lucram cu ei și nu aveam niciun fel de problemă. Multe zile se încheiau frumos pentru că de multe ori ieșeam în oraș și mâncam.

„Cea mai emoțională accidentare a fost cea a lui Nicușor Bancu”

Care a fost cea mai dificilă accidentare a unui jucător?

– Cea mai emoțională accidentare a fost cea a lui Nicușor Bancu. La vremea aceea îi aveam pe Ionuț Drăgușin, cu un ligament încrucișat, Nicușor Bancu avea o fractură dublă de tibie și peroneu. Ei doi au fost jucătorii cu care am spart gheața. Mai tratasem jucătorii până atunci, dar nu în maniera aia, cu câte cinci ore pe zi, într-o sală mare de tratament.

Ceea ce am învățat de la el a fost sacrificiul de care dădea dovadă. Stătea patru ore pe zi la clinică, după mergeam la piscină. Stătea atât de mult încât în jurul lui se făcea apă. Nu l-am auzit vreodată să spună că nu mai poate. Țin minte că nu mai aveam idei pentru exerciții. Aceea perioadă l-a întărit enorm. Este căpitanul Universității Craiova și un component de bază al echipei naționale de fotbal a României în acest moment.

„Rolul fizioterapeutului este important încă din copilăria sportivului”

În ce perioadă a activității sportive are nevoie un jucător de un kinetoteraput?

– În toată activitatea sportivă, de la copilărie până ultima secundă din carieră. Din păcate în zona juniorilor, terapeuții lipsesc sau dacă există nu fac cu ei ceea ce ar trebui să facă. Când construiești un sportiv trebuie ți cont de dezavantajele pe care le creează sportul pe care îl practică. Majoritatea fotbaliștilor suferă de rupturi musculare posterioare, iar asta ar putea să fie prevenite din copilărie.

– Rolul fizioterapeutului este important încă din copilăria sportivului. El poate să aibă o contribuție enormă în creșterea armonioasă a viitorului sportiv de performanță. Astfel, sportivul de performanță care a crescut doar pe teren, ci nu într-o sală de kinetoterapie sau fără exerciții de prevenție va avea permanent probleme cu greutatea sau musculare.