Alina Rotaru şi-a respectat blazonul de medaliată cu bronz la Mondialele din 2023 şi s-a calificat în finala olimpică de săritură în lungime. A făcut-o din ultima încercare când a sărit 6.63 metri, al 9-a distanţă din calificări.
La finalul concursului, Alina Rotaru a acordat un interviu pentru FANATIK şi ceilalţi jurnalişti români prezenţi la eveniment, spunând că a avut mari emoţii la început şi a avut nevoie de puţin timp de acomodare.
Sportiva a dezvăluit că a trebuit să îşi cumpere un aparat de aer condiţionat pentru că în camerele din Satul Olimpic este foarte cald şi a comentat suspendarea Florentinei Iuşco pentru dopaj, chiar înaintea Jocurilor Olimpice.
Alina, cum a fost concursul? Ai avut emoţii?
– Da, foarte mari emoţii. Mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu pista, este rapidă, iar contactul cu ea trebuie să fie foarte rapid. La primele două sărituri nu prea m-am înţeles cu ea, dar la a treia, fără prag, a fost săritura aşteptată de 6.63 metri.
Ce ţi-ai spus înaintea ultimei sărituri?
– Mi-am spus un singur lucru: nu trebuie să depăşesc. Dacă o depăşeam, mă băteam singură şi nu mai eram în finală. La încălzire i-am spus antrenorului că nu am emoţii şi era ceva anormal. Dar când am intrat în stadion am cam avut emoţii, mai ales înaintea celei de a treia sărituri.
Chiar după ce ai văzut rezultatul ai căzut în genunchi şi ai ridicat mâinile la cer…
– M-am bucurat foarte mult pentru că ştiam că trebuie să sar 6,52 metri la momentul acela să mă calific în finală. Şi erau foarte multe la 6.59. Ştiam că peste 6.60 este finală. N-am simţit pragul sub picior la bătaie şi eram cam… Putea fi 6,40.
Eşti la a treia ediţie de Jocuri Olimpice, prima finală…
– A treia ediţie a Jocurilor Olimpice, prima finală din a treia săritură. Da… Şi bronzul mondial de anul trecut, tot din ultima săritură. Am aşteptat mult, dar este bine. A treia e cu noroc.
Cum vezi finala?
– Va fi foarte dificilă. Multe fete sunt în formă, dar şi eu sunt în formă. Dacă punem ultima mea săritură. Obiectivul principal este să intru în primele 8. Este prima parte a finalei. Intrăm 12 concurente, vom avea trei sărituri să intrăm între primele 8.
Un moment bun pentru atletismul românesc: patru finale olimpice…
– Aşa este. Suntem o generaţie care am ajuns la maturitate. Încep să apară şi rezultatele. Sunt foarte puţini tineri care vin din spate, majoritatea sunt peste 30 de ani.
Crezi că presiune a fost mai mare acum şi în finală vei fi un pic mai relaxată?
– Calificările sunt cele mai grele. Am mereu foarte mari emoţii. Au fost şi surprize. Ivana Spanovic nu a intrat în finală. Nu am văzut atât de mult. De la ea am aflat că m-a felicitat pentru finală, iar când am întrebat-o, nu a intrat.
Alina, din punct de vedere medical cum te simţi?
– Mă simt foarte bine. De doi ani nu am mai avut nimic şi asta e cel mai important. Pregătirea a decurs bine, eram sigur că pot să sar bine, dar a trebuit să aştept ceva. Ultimul meu concurs a fost de 6,94, la Atena.
Dacă sari aşa e de medalie?
– Nu se ştie. Şi celelalte fete sunt foarte bune, avem şi săritoare de 7 metri. Vom vedea pe 8 a 8-a (n.r. 8 august).
Aşteptarea este grea pentru un astfel de concurs?
– Da, este foarte grea. Am venit pe 30 iulie în Satul Olimpic şi de atunci fiecare zi trece foarte greu. De exemplu, după prima noapte credeam că sunt de două săptămâni acolo.
Dar condiţiile sunt ok acolo?
– Da, eu am venit pregătită. Au fost colegii noştri de la alte sporturi şi am venit pregătită. În primele două nopţi a fost foarte cald. Bate soarele. Am fost şi mi-am cumpărat aer condiţionat şi de atunci dormim foarte bine amândouă.
Ai ratat festivitatea de deschidere. Ai văzut-o la televizor?
– Eram într-un cantonament înainte să vin în Satul Olimpic. Acolo am văzut festivitatea împreună cu antrenorul, cu soţul, cu familia. A fost foarte frumoasă. Cam de atunci am intrat în tunel. Eu nu mai spuneam că sunt în cantonament, spuneam că sunt în Paris.
Avem o situaţie în atletism legată de Florentina Iuşco, suspendată pentru dopaj?
– Nu ştiu exact. Ceea ce ştiţi dumneavoastră, ştiu şi eu. Am citit şi eu din presă.
Este o pată pentru atletismul românesc?
– Este o pată pentru noi.