„Am scormonit în moloz după mama”. Mărturie înfiorătoare după cutremurul din 1977! 

„Am scormonit în moloz după mama”, aceasta este mărturia înfiorătoare făcută de un supraviețuitor al cutremurului din 4 martie 1977. Din păcate, tânărul de atunci, avea să rămână orfan. Părintele său a devenit un număr, una dintre sutele de victime ale unui seism care a pus la pământ blocuri și a secerat destine pentru totdeauna. 

Pentru Gheorghe Constantin ziua a început perfect. Era un început de primăvară frumoasă și afară mult prea cald pentru acea perioadă. Mama lui a plecat la serviciu și i-a făcut cu mâna la ieșirea pe ușă.

După care s-a instalat sfârșitul peste felul lor de a fi. Femeia nu s-a mai întors niciodată, nu și-a mai strâns în brațe fiul, nu i-a mai oferit sfaturi. Pentru ei, viața s-a oprit în loc o bună bucată de timp.

„Am scormonit în moloz după mama. Cu mâinile goale”

Mama lui Gheorghe Constantin a fost una dintre cele peste 1.500 de victime ale cutremurului din 1977. Alţi 11 mii de răniţi au completat un piesaj înfiorător, în timp ce nu mai puţin de 35 de mii de clădiri s-au prăbușit. Pagubele materiale s-au ridicat la două miliarde de dolari.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Cifre seci, dar în spatele lor au stat adevăratele tragedii, adevăratele drame. Oameni care au dispărut pentru totdeauna, oameni care n-au mai fost, oameni plânși și mii de rugăciuni întru îndurare și iertare a celor rămași să ducă pe picioare calvarul dispariției atât de premature și de sfâșietoare.

Pe 4 martie 1977, nimic nu prevestea tragedia care avea să lovească România. Aproape toți supraviețuitorii spun într-un glas că a fost o zi plăcută. Poate prea plăcută pentru o țară care abia ieșise din februarie și care era obișnuită cu temperaturi ceva mai reci pentru această perioadă.

România nu era cea mai frumoasă țară de pe pâmânt, în mod categoric nici cea mai liberă, dar românii aveau un fel aparte de a se bucura unii de ceilalți și de a împărți puținul în bucăți uriașe.

Europa Liberă se asculta pe furiș prin tot felul de improvizații, oamenii mureau înecați sau împușcați în timp ce se chinuiau să traverseze înot Dunărea pentru o viață mai bună și comunismul era în floare. Doar că încă nu își arătase cea mai hâdă față.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Mărturie înfiorătoare după cutremurul din 1977

Au trecut ani de zile de atunci, dar Gheorghe Constantin rememorează totul ca și când s-ar fi petrecut ieri. Într-o secundă, iadul a pus stăpânire peste întregul oraș. Când s-a terminat, pentru mulți lumea nu a mai fost niciodată la fel.

„Am stat în fața blocurilor până pe la 1-2 dimineața. Cam pe atunci lumea a început să-și facă curaj și să intre în casă. Deja era o stare de panică accentuată și de faptul că veștile circulau din gură în gură.

Cei care au ieșit de la schimbul 2 veneau acasă și povesteau grozăviile. Îmi aduc aminte că auzeam: a căzut și blocul Scala sau a căzut și clădirea Dunărea, apoi o mare de ooooo-uri venită din mirarea tuturor.

Nu aveai voie să mergi pe stradă, mașini nu erau, tramvaie, nici atât. Era liniște. Nu te puteai duce să vezi”, își începe bărbatul povestea.

Tinerețe frântă de cutremurul din 1977

Pe el, soarta avea să-l lovească din plin. Observând că mama sa nu mai ajunge acasă, tânărul de atunci a plecat la prima oră spre clădirea în care aceasta muncea. N-a mai găsit nimic din ce știa. Intersecția Calea Floreasca cu Ștefan cel Mare era complet blocată.

”Doamne, ce era acolo. Ca în filme cu apocalipsa. Răniții erau cărați pe brațe, țipau săracii de durere. Toți erau duși în fața spitalului. Am căutat-o pe mama acolo, dar n-am găsit-o.

Am ajuns unde lucra și m-am apucat să scormonesc după mama. Cu mâinile goale. Nu mai știam ce fac, dar lângă mine mai erau și alții care făceau același lucru”, a continuat acesta.

Mare lucru nu a găsit, dar își aduce aminte că avea mâinile pline de răni. S-a oprit din scormonit și a ajutat ore întregi pe unde era nevoie. Abia pe seară a primit vestea cruntă, o veste care avea să-l scoată definitiv din zona copilăriei și chiar a tinereții.

Cum au ajuns oamenii să lucreze alături de autorități

Se știe despre reacția autorităților că a fost una slabă în primele ore de la cutremur. De altfel, foarte mulți oameni au ajutat din proprie inițiativă la îndepărtarea dărâmăturilor și la salvarea victimelor.

Ulterior apelului făcut chiar de Nicolae Ceaușescu s-a trecut la sporirea producției de alimente primare, pentru a asigura necesarul populației.

De asemenea, șeful statului a solicitat restabilirea rețelelor utilitare de apă, gaz, telefoane și curent. Mulți au lucrat atunci ore în șir acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din întreaga țara către zonele afectate. Zile întregi, autoritățile au lucrat în București până a fost restabilită o ordine.