Cristi Hîldan a retrăit cel mai dificil moment din viața sa la „Fanatik Dinamo”. La 25 de ani distanță, rana rămâne în continuare deschisă, la fel ca pentru toți suporterii dinamoviști și cei care l-au cunoscut pe „Unicul Căpitan”.
Cristi Hîldan a fost la un pas să renunțe la rugby după moartea lui Cătălin Hîldan: „Eu m-am reapucat după vreo lună și ceva. M-a băgat direct la meci și eram aerian complet. Eu am vrut să mă las”.
Ba mai mult, a vrut să se refugieze pentru tot restul vieții într-o mănăstire: „Am vrut să mă las 100% și să mă duc să mă călugăresc. Știi cine m-a întors la parastasul de o lună? Victor Becali. I-a zis tata ce vrea să fac și m-a luat de o parte. Vino pe la noi pe la birou. Apoi am fost și pe la Cristi Borcea la birou, am stat prin preajma lor și pe lângă echipă și parcă mă simțeam mai aproape de el”.
Fratele „Unicului Căpitan” a mărturisit cum a încercat să treacă peste această dramă: „O mare parte din timp am avut impresia că e în cantonament. Că pe el în ianuarie, februarie, martie nici nu îl vedeai și am avut senzația o mare parte din timp că e plecat și trebuie să se întoarcă de undeva”.
Cristi Hîldan a mai povestit un episod ciudat la scurt timp după moartea lui Cătălin: „Și mi s-a mai întâmplat o chestie pe care nu mi-o pot explica niciodată. Eu am stat mult la țară cu ai mei, vreo două luni. La vreo trei săptămâni a sunat telefonul lui și am răspuns la telefon. N-a vorbit nimeni nimic. Eu închisesem telefonul. La trei săptămâni distanță l-am deschis, a sunat și nu vorbea nimeni. M-a marcat și apoi l-am închis. Un șoc imens.
Dar ca să mă întorc puțin înapoi… Deci ei au plecat la meci. După m-am dus și eu la Cernica cu soția mea. Prima oară în viața mea. Am intrat la biserică și am plecat de acolo. Când am plecat, am vorbit cu mama și mi-a zis că tata este la baltă la Brănești. Și am zis că mă duc să îl iau și vin acasă.
A fost prima oară când am pus mâna pe o undiță. El era mare amator de pește. I-am zis să îmi pună și mie o râmă să dau la pește. Am stat și eu cu bățul ăla în baltă cât am stat și mi-am pierdut răbdarea. Când mi-am pierdut răbdarea am tras de undiță să o scot afară, a ieșit peștele, dar l-am scăpat. Am tras greșit. Era cam cu o jumătate de oră înainte să aflăm.
Și i-am zis să se ducă înainte cu bicicleta că nu aveam unde să o bag în mașină. ‘Ne vedem la maică-ta că ți-a făcut o varză extraordinară!’. De atunci nu prea pot să mai mănânc varză. Adică o mănânc cu noduri. Probabil sunt niște chestii care m-au marcat”.
Cristi Hîldan a cântărit lucrurile mai bine și a renunțat în cele din urmă la ideea de a se călugări: „Deci sâmbăta era pomana și mi-a zis Victor Becali să trec luni pe la ei pe la birou. Am mai stat cu ei de vorbă și acolo veneau tot felul de fotbaliști, ne mai întrețineam”.
Măcinat de suferință, Marin Hîldan a decedat și el în 2022: „Pe Cătălin nu știu dacă l-am visat de două-trei ori. Pe tata îl visez săptămânal. Știu că l-am visat o dată imediat după ce s-a întâmplat. Ei aveau o ținută de prezentare de când au luat campionatul. Niște costume cu emblema lui Dinamo în piept. Dar l-am visat vorbindu-mi, fără să îi văd fața. Mi-a spus așa: ‘Lasă că am eu grijă’. La o zi sau două distanță, doctorul Lucaciu de la Dinamo a avut un accident de mașină”.
Legenda lui Dinamo evita din acest motiv să se vaite de orice mică durere și nu se trata decât în situații de forță majoră: „Cătălin nu a luat niciodată medicamente. O singură dată a luat nu știu ce medicament după un meci și a fost foarte blamat că de ce a luat că poate e dopping: ‘Uite ce faci, îți tăiem din contract’. Era foarte răcit. El era supărat: ‘Nu-mi spune nimeni nimic! Nu am de unde să știu’.
Cristi Coste a completat: „Exact de când s-a întâmplat faza asta îi era foarte frică. Bă, trebuie să anunț doctorul pentru orice. Prefera și când era răcit să nu ia nimic”. Cristi Hîldan a continuat și el ideea: „Stătea mătușa cu ceaiuri, cu tot felul de chestii de-astea tradiționale și lungea răceala cu nasul, cu gâtul. Sora mamei avea grijă de el la Obor”.