Ambasadorul Iranului la Paris, Mohammad Amin-Nejad a făcut o serie de declarații explozive în cadrul unei emisiuni de televiziune de la postul BMFTV, detonând, practic, toată narațiunea lui Trump cu privire la motivele declanșării războiului din Orient.
În centrul dezvăluirilor pe care Amin-Nejad le-a făcut la postul francez de televiziune s-a aflat programul nuclear pe care Iranul le-ar fi dezvoltat în mare secret, motiv invocat de americani pentru a ataca Teheranul. Amin-Nejad a mărturisit că Iranul nu a abandonat niciodată negocierile, așa cum Statele Unite a lăsat de înțeles după întâlnirile care au avut loc la Geneva înainte de atacul de la începutul lunii martie 2026.
Diplomatul iranian a spus nu doar că Iranul era dispus să continue negocierile, dar era pe cale să fac-ă niște concesii majore pentru a evita războiul. „Iranul era pregătit să dilueze uraniul”, a afirmat acesta, declarația contrazicând într-un mod flagrant tot firul narativ al Washingtonului, potrivit căruia statul era pe cale să dezvolte arma nucleară. Mai mult, Amin-Nejad sugerează că întreaga construcție narativă a „amenințării nucleare” a fost una exagerată și instrumentată politic. Practic, mesajul transmis de ambasador este unul extrem de dur: pretextul nuclear ar fi fost folosit pentru a justifica acțiuni militare deja planificate.
Într-un context în care președintele american Donald Trump a susținut în repetate rânduri necesitatea unor măsuri ferme împotriva Iranului, declarațiile ambasadorului vin ca o lovitură frontală pentru SUA și marele său aliat, Israel. Și, totuși, dacă Iranul, așa cum susține Amin-Nejad, era dispus la negocieri neîntrerupte și nu îmbogățea uraniul, de ce s-a ajuns la situația de acum? Întrebarea dă bătăi de cap și celor mai experimentați analiști de geopolitică.
În cadrul emisiunii „Le Quartier General”, Amin-Nejad a insistat că Iranul „nu a părăsit masa negocierilor”, subliniind că dialogul încă era posibil. În acest sens, el sugerează că blocajul nu a venit din partea Teheranului, ci dintr-o decizie politică externă a adversarilor săi. Această poziție schimbă complet perspectiva asupra conflictului. Pe lângă tema nucleară, Amin-Nejad a lansat acuzații extrem de grave la adresa Israelului și a premierului Benjamin Netanyahu, pe care l-a numit „artizanul minciunii și al războiului”. Declarația este una de o duritate rar întâlnită în lumea diplomatică, însă e ușor de înțeles având în vedere că există un război sângeros.
Ambasadorul a calificat conflictul drept o „agresiune”, „un război injust și ilegal”, spunând că Iranul este victimă în toată povestea. În același timp, el a respins ideea că liderii iranieni s-ar ascunde, afirmând că aceștia sunt vizibili și își asumă deschis responsabilitatea politică. Pe fundalul acestor declarații, situația din teren devine tot mai tensionată. Atacurile aeriene iraniene lansate pe 18 martie au provocat daune semnificative celui mai mare complex de gaze din lume, aflat în Qatar, un punct strategic esențial pentru piața energetică globală.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/bfmtv-iran.jpg)
Efectele nu au întârziat să apară, căci prețurile gazului și petrolului au explodat în toată Europa, amplificând temerile existente deja despre o criză energetică majoră. Chiar Trump ar fi cerut Israelului să evite lovirea infrastructurii energetice iraniene, semn că riscurile economice globale au început să cântărească greu în ecuația politică.
În paralel, ambasadorul a încercat să transmită și un mesaj de stabilitate internă, afirmând că Mojtaba Khamenei, fiul fostului ayatollah Ali Khamenei, „este în viață” și că „are o stare bună de sănătate”. Nu în ultimul rând, Amin-Nejad a respins criticile occidentale cu privire la regimul de la Teheran, susținând că „Iranul încă este o țară liberă”, afirmație care, în contextul tensiunilor internaționale și al percepției globale va stârni cu siguranță controverse.