Dispare visul american? Sunt în prăbușire Statele Unite ale Americii? Tema declinului hegemoniei americane a devenit tot mai actuală, iar unii economiști spun, fără prea multă diplomație, că Donald Trump contribuie într-un ritm accelerat la picaj prin măsurile pe care le ia, unele considerate de-a dreptul disperate (tocmai pentru că pierde teren în bătălia cu alte economii globale care s-au ridicat în ultimii ani) precum operațiunea militară din Venezuela de la începutul anului și războiul purtat, alături de Israel, cu Iranul.
Istoricii spun că marile imperii nu cad brusc, ci se erodează încet, într-un mod aproape neobservat de omul de rând, prins în treburile și preocupările de zi cu zi. O mare putere cum este America nu dispare într-o secundă, ci se retrage încet, de la centru spre margini. Tot mai mulți economiști și gânditori contemporani susțin că Statele Unite ale Americii se află deja într-o fază de declin hegemonic. Nu vorbim la ora actuală despre un colaps, ci o pierdere treptată a dominației.
Unul dintre cele mai discutate semnale recente vine dintr-un interviu acordat publicației spaniole El Pais de către economista Mariana Mazzucato, unde aceasta afirmă fără echivoc că lumea asistă la sfârșitul unei epoci, epoca americană. Mazzucato este una dintre cele mai influente economiste la nivel mondial. Născută la Roma, crescută în SUA și stabilită în Marea Britanie, e profesoară de economie la University College London și autoarea unor cărți importante precum „The Entrepreneurial State” și „Mission Economy”. Ideea centrală a lucrărilor sale este că statul nu e un actor pasiv al economiei, ci un motor fundamental al inovației.
În interviul acordat în cadrul evenimentului Global Mobilisation, care are loc la Barcelona în această perioadă, Mazzucato abordează fără menajamente provocările geopolitice și economice actuale. Profesoara din Londra respinge ideea crizelor inevitabile și subliniază responsabilitatea politică în generarea lor.
„Pentru început, să nu ne gândim la toate acestea ca la niște crize inevitabile. Aceste probleme au fost create de oameni. Și, în acest caz, în prezent, create în special de Statele Unite”, spune Mazzucato, referindu-se la crizele multiple care s-au suprapus la nivel planetar. Mai departe, economista formulează una din cele mai puternice afirmații ale interviului: „Cred că anii de hegemonie americană s-au încheiat. Vedem sfârșitul Imperiului Roman”.
Comparați cu Roma Antică nu este o metaforă, ci se referă la structurile marilor puteri. Ea sugerează o civilizație în faza de maturitate târzie, în care capacitatea de a controla sistemul global începe să scârțâie. În aceeași logică, Mazzucato, o adeptă a viziunii progresiste asupra economiei, observă reconfigurarea lumii. „Există China, există țările BRICS care se gândesc la noi sisteme de plată… Lumea întoarce pagina”, a adăugat Mazzucato.
Cea mai controversată declarație a sa este următoarea: „A te distanța acum de Statele Unite este un lucru pozitiv”. Afirmația făcută de economistă inversează logica geopolitică a ultimilor ani, în care apropierea de Washington era sinonimă cu stabilitatea. În analiza făcută de profesoara din Marea Britanie, criza actuală nu este una accidentală, ci una structurală. Economiile occidentale, și în special cea americană, au devenit din ce în ce mai dependente de finanțarea speculativă, de datorie și de dezechilibre sistemice.
Ea spune că multe dintre problemele globale sunt fabricate și nu naturale, iar volatilitatea piețelor devine chiar o sursă de profit pentru cei care generează crizele, cum este cazul bogaților din spatele petrolului. Mazzucato nu este singura care are teoria decăderii Americii. Mai mulți economiști și filozofi au vorbit, în ultimele decenii, despre erodarea treptată a dominației americane.
Peter Schiff, economist american cunoscut pentru pozițiile sale critice, a avertizat constant că economia SUA este construită pe datorie și un consum artificial. El a descris, de-a lungul timpului, sistemul american ca pe „un balon alimentat de credit ieftin”. Catherine Mann, economistă și fost oficial al OCDE și Rezervei Federale, a atras atenția asupra pierderii competitivității industriale a SUA în fața Asiei, în special a Chinei, și asupra fragilizării lanțurilor globale de aprovizionare dominate istoric de America.
Kenneth Rogoff, fost economist-șef al FMI, a vorbit în alocuțiunile sale despre erodarea treptată a „privilegiului exorbitant” al dolarului ca monedă globală. Cu mult înaintea acestor analize economice, filofozul german Oswald Spengler, în lucrarea sa, „Declinul Occidentului”, a formulat ideea că civilizațiile trec și ele prin cicluri biologice precum nașterea, expansiunea, apogeul și, în cele din urmă, declinul. În această viziune, America ar putea fi interpretată ca o civilizație aflată în fază târzie, în care forța tehnologică și economică rămâne ridicată, dar energia culturală și spirituală începe să scadă.
Istoricul francez Emmanuel Todd merge și pe abordarea sociologică a declinului visului american. El pune accent pe erodarea din interior a Statelor Unite: creșterea inegalităților, polarizarea politică excesivă și scăderea încrederii în instituții. În opinia sa, imperiile nu cad din cauza dușmanilor din afară, ci din incapacitatea de a menține coeziunea socială.
Filozoful american Cornel West vine cu o idee diferită în dezbaterea despre căderea Americii, cea morală. West vorbește despre o societate dominată de consum, inegalitate și pierderea solidarității sociale pe care o descrie ca pe o „criză a sufletului democratic”.
Tranziția spre lumea multipolară este o realitate care nu mai poate fi negată, completează Mazzucato, sintetizând direcția evidentă: „Nu o văd ca pe o veste bună sau rea, ci ca pe o realitate”. Dincolo de economie, miza este și una simbolică. Timp de decenii bune, SUA au reprezentat nu doar o mare putere, ci și un model de viață la care tânjea mare parte a planetei: capitalism, democrație liberală, consum, inovație. Modelul începe să fie din ce în ce mai contestat atât în interior, din cauza inechității sociale, cât și din exterior.