Sfântul Ştefan de pomină, cu Cornel Dinu, Fănuş Neagu şi Guţă Băieşu titulari de bază

Când spui Dinamo, spui Cornel Dinu. Corneluş. Cornelică. Procuroru’. Proco. Cotonogărel. Dinoaşcă. Pentru prieteni. Mare jucător, mare „consumator”. În tinereţe. Mare povestitor. La a doua… maturitate.

În cele trei volume de amintiri, „Zâmbind din iarbă” (2007), „Jucând cu destinul” (2008) și „Misterele lui Mister” (2019), „trăieşte” o lume din altă lume. Din altă vreme. Din alte vremuri. Fotbalul se împletea cu boema. Fotbalistul de peste zi se transforma seara în convivul de petrecere al ziariştilor, scriitorilor şi actorilor.

Regretaţii mari scriitori Fănuş Neagu şi Ion Băieşu au fost printre cei mai buni prieteni ai lui Cornel Dinu. Apreciau dăruirea acestuia pe gazon, iubeau fotbalul la fel ca pe un… vin de calitate, băut șpriț rece în braseria de la „Athénée Palace” sau în grădina de la „Berlin”, pe „Sărindar”…

Sfântul Ştefan de pomină, cu Cornel Dinu, Fănuş Neagu şi Guţă Băieşu titulari de bază

Nenumărate sunt isprăvile bahice ale celor trei „muschetari” ai verbului, că nici cu „Procuroru’” nu ţi-e ruşine la un duel din vârful limbii… Iar Sărbătorile hibernale erau un prilej de „respectat cu sfinţenie”, cum spune „Cotonăgel”, poreclă dată lui Dinu de alt mare prieten şi mare dispărut, actorul Dumitru Furdui. Povestește Cornel Dinu…

„A treia zi de Crăciun, de Sfântul Ştefan, toţi îl sărbătoream la el acasă pe Fănuş… …Iar de zilele lui strângea în jurul meselor o lume tare petriţă. Numai de prieteni. De obicei se începea de dimineaţă. Adică el, cap de coloană, o lua cu vodkă, dar mai mult ceva whisky. Adică… pahare! Şi nu prea se ciugulea…” – Cornel Dinu

„Masa oficială începea fix la ora două după-amiază. Ne anunţa pe toţi că atunci începe şi ţinea mult să ne vadă pe scaune aşezaţi… …Şi începea spectacolul. Firesc, mulţi dintre obişnuiţii de început nu mai sunt acum printre noi…” – Cornel Dinu

„… Mare gospodină, Coana Stela, umplea masa cu de toate. Şi Fănuş având prieteni şi adoratori pretutindeni , primea fel de fel de produse la astfel de evenimente. Porc, peşte, miel, cum era sezonul, şi bineînţeles mult, mult vin. De toate felurile, dar se bea mai mult la temperatura camerei. Rece sau cald este doar o senzaţie, iar noi căutam acordurile interioare pe care le stârneşte doar vinul” – Cornel Dinu

Guţă Băieşu se avântă în atac…

„Apoi, de cele mai multe ori, după un început cu toţii la masa din marea lui sufragrie, femeile se retrăgeau pe canapele. Iar în jurul bucatelor, dar mai ales al paharelor, rămâneau doar bărbaţii profesionişti…” – Cornel Dinu

„…Guţă Băieşu mai adormea un ceas în camera lui Fănuş, chiar şi sărbătoritul o mai comitea. Cu o putere de regenerare greu de egalat. Dacă o lua de dimineaţă, se retrăgea răguşit pe la şapte seara. Doar o oră şi ceva, revenind mai proaspăt ca oricând. Noi ne târam după el, până târziu în noapte. Rămâneau, firesc, doar profesioniştii…” – Cornel Dinu

„Guţică Băieşu, în Sfântul Ştefan din 1983, nu consuma nimic. Se uita la noi şi ades ne critica părinteşte: «Măi copii ai neantului, zău nu vă pricep. Cu ce vă ajută băutura asta nenorocită? Hai, aşa, dacă aţi putea să respectaţi Sfânta Împărtăşanie, ar fi de înţeles. Dar voi turnaţi în voi pur şi simplu. Ce inconştienţă! Şi mâine o luaţi de la capăt, vă dregeţi. Gata, aţi căzut în patima lăcomiei şi vă pierdeţi firescul zilei…»” – Cornel Dinu

…iar Fănuş Neagu îi pune talpă!

Maestrul neîntrecut al metaforei nu se putea lăsa atacat tocmai de ziua lui, aşa că, „Fănuş abia îl aştepta. Cu paharul în mână, se repezea peste Guţă într-o tiradă uneori greu de urmărit”, povestește „procurorul”… „Marele Blond” dixit:

„Uite cine vorbeşte! Amantul sticlelor destupate. Aaaa, nu i se mai permite maestrului! Şi-a băut cantitatea, cum spune Corneluş, şi gata, ne dă lecţii de comportament prin abstinenţă. Ai uitat când sorbeai paharele cu ochii. Acum dai lecţii de morală!” – Fănuș Neagu

„Şi idioţii ăia de la Urgenţă, neşte cremenali! După ce că te-au salvat cu băşica aia ce  ţi-au îndesat-o în stomacul tău numi găuri, parcă ai fi dat cu tirbişonul în el, şi-au mai bătut şi joc de tine. Ţi-au interzis să mai bei. Păi asta-i viaţă, animalule? Şi te mai şi hlizeşti la noi, nemaiînţelegând nimic din starea de zei ce ne-o dă paharul” – Fănuș Neagu

„Stai dracu’ acolo pe canapeaua de muieri şi nu te mai uita cu morală jinduindă la bărbaţii adevăraţi. Bucălat şi treaz cum eşti, ne sperii! Sau, mai bine, du-te acasă. Amărăşti locul. Nu vezi că singurul antricot ce ţi se permite este brânza de vaci?” – Fănuș Neagu

„Gata, ai plecat dintre noi şi nu te dorim reîntors decât sănătos. Au revoir, mon cher! Rămâi în liniştea compromisă în care ţi s-a indicat să exişti. Cât o mai vrea bunul Dumnezeu. Dar nici cu El nu eşti în relaţii normale. De câte ori te-ai jurat pe toate alea Sfinte că n-o să mai bei şi a doua zi ai luat-o de la capăt… Hai sictir, păgânule!” – Fănuș Neagu

Vin întăriri de pe margine. Conjugale.

„Mai liniştită decât oricând, consoarta Claudia se simţea obligată să-şi apere puişorul: «Lasă-l, Fănele, în pace! Nici acum, când a trecut peste toate, că a văzut moartea cu ochişorii aia zglobii cu care se uită după fuste, nu e bine? Ţine-l, Doamne, numai aşa! Ne-am găsit şi noi liniştea în casă. Sau sunteţi invidioaşi că n-aveţi voinţă şi nu puteţi să vă abţineţi?»” – Cornel Dinu

„Şi imediat îşi mângâia odorul de bărbat cu cea mai mare afecţiune. «Aaaa, uite, îl şi mângâi! Mânca-l-ar tata de beţiv frumos! Numai tu crezi că o să-l ţină. Nu apuci să vopseşti ouăle de Paşti, fac pariu pe orice, şi iarăşi o să cadă în patima băuturii. Ce, nu cunoaştem noi genuţa şi năravul?», se pronunţa Fănuş categoric” – Cornel Dinu

„Şi continuă: «Acum s-a speriat că i-a umblat coasa prin zulufi, dar îi trece repede. Ce, credeţi că francezii, alcoolici din tată-n fiu, n-au dreptate: Qui a buvé, bouvá (n.a. – Cine a băut, va bea). Nimeni nu se poate lupta cu acest adevăr. Uitaţi-vă la noi, petrecăreţii! Ştim acest verdict şi nu stăm decât sub scutul său. Să se ia la luptă cu noi, inconştienţii. Nu e cazul, aşa că, finule, bagă un şpriţ proaspăt, să moară de oftică abstinentul!”». Mă conformai imediat, mai ales că făcu acel gest de verdict că paharul se va goli imediat. Cu degetul mare în jos, ca o condamnare din arenele romane. Ceva obişnuit…” – Cornel Dinu

Cine îl păzea pe „Corneluş” de… trotuarele duşmănoase în zorii zilei!

„Totul, fireşte, avea un sfârşit. Niciodată cu zorii căzuţi peste noi. Plecam oarecum la timp, Fănuş părând la fel de proaspăt ca la început, doar răguşit pentru că, voind să fie auzit, mai ţipa şi coardele vocale îi mai jucau feste. Plecam cu maşina şi n-am avut niciodată probleme cu trotuarele ce păreau duşmănoase şi ar fi trebuit să ne atace după cât îngurgitasem. Sfântul Ştefan ne păzea şi pe dumul reîntoarcerii. Şi, ca martir în Roma antică, primind pietrele lapidării chiar de la apostolul Pavel, pe atunci oponent al creştinismului. Ce încurcate erau şi pe atunci căile credinţei…”, încheia Cornel Dinu una dintre nenumăratele sale poveşti dintr-o lume din altă lume…

• „În toamna lui 1968 eram în braseria de la «Athénée Palace» în echipă completă, cu «Moxul» Dumitrache şi «Paţanu» Gătejan. La o altă masă «Marele blond» Fănuş Neagu, «Piticul genial» Guţă Băieşu şi ceva actori… Amândoi scriau şi despre fotbal, înălţător ca metafore, şi ne-au atacat primii, nu ne cunoşteam pe atunci… …Îi citeam şi îmi plăceau foarte mult. Aveau frumuseţea scandalului pe buze şi în pixuri. Nu le scăpa nimeni neatins, pe bună dreptate, când călca în străchini, încă de atunci. Fănuş arăta foarte bine şi impunea. Înalt, cu plete blonde, sclipitoare, slab, deşi bea bine şi atunci… Şi avea petrecerea în sânge. Cum se impunea şi perora la masă, simţeai spiritul arhaic al tuturor născuţilor în Câmpia Brăilei…” – Cornel Dinu
• „În trupa de «şuetă subţire», cu Fănuş şi Guţă, cu şpriţ şi bucate alese, au intrat mulţi alţi maeştri mai târziu… În această veritabilă «echipă de zgomote» (titlul unei piese ulterioare a lui Ion Băieşu), dintre «frumoşii nebuni ai marilor oraşe» (cartea superbă a lui Fănuş Neagu), selecţionaţi din mesele de prânz de la «Berlin» au venit Dan Spătaru, Mitică Furdui, nea Tudorică Mazilu, Gigi Dinică, Fane Bănică, maestrul Vasile Vasilache, graficianul Pucă, poetul Gheorghe Pituţ, Cornel Patrichi, doctorul Conţi Bărbulescu, care scria textele celebre pentru televiziune ale lui Ştefan Bănică, Toma Caragiu, Horia Şerbănescu, Nicu Constantin şi Sandu Lulescu… Cam aceasta era «baza de cadre», meseni de calitate, cu mare har la minte, vorbă şi pahar” – Cornel Dinu
• „Noi, românii, sărbătorim cu aceeaşi intensitate şi Crăciunul, şi Paştele. Sunt marile evenimente ale Creştinătăţii. Tradiţia noastră se păstrează mereu, în aceste zile, în mijlocul familiei. Chiar sunt considerate, astfel, momente de reflecţie şi linişte religioasă petrecute alături de cei apropiaţi. La catolici, marele eveniment este Crăciunul – Naşterea Domnului. Sunt mult mai puternici în această privinţă, în sensul că, la ei, în noaptea de Ajun într-adevăr se strânge toată familia” – Cornel Dinu
• „Eu am respectat mereu obiceiurile de Crăciun şi de Paşte, obiceiuri moştenite din familie. Noaptea de Ajun mai mult acasă, ca şi a doua zi la prânz. Iar de Paşte, alternând, ori la noi, ori la Fănuş. Şi mai mult la noi, pentru că a treia zi de Crăciun, de Sfântul Ştefan, toţi îl sărbătoream la el acasă. Fănuş ţinea foarte mult de Paşte să stea cu finii lui, adică eu, Silvioara şi Corneluş cel mic, de când a venit pe lume” – Cornel Dinu
• 454 de meciuri, în care a marcat 53 de goluri, a jucat Cornel Dinu pentru Dinamo Bucureşti, singura echipă la care a evoluat în cei  17 ani de carieră „în iarbă” (1966-1983)
• 75 de meciuri în care a marcat 7 goluri, a jucat Cornel Dinu pentru echipa naţională a României, cu care a fost la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, în 1970
• 6 titluri de campion (1971, 1973, 1975, 1977, 1982, 1983) şi 2 Cupe ale României (1968, 1982) a câştigat Cornel Dinu în cariera sa de fotbalist, toate cu Dinamo
• 3 titluri de „Fotbalistul anului” a câştigat Cornel Dinu, în 1970, 1972 şi 1974