Gică Popescu a povestit cele mai urâte trăiri. Totul a avut legătură cu pedeapsa cu închisoare din Dosarul Transferurilor. Primul moment greu a fost când a trebuit să le comunice copiilor sentinţa. Al doilea, sfâşietor, când şi-a pierdut părintele.
„Baciul”, acum preşedinte la Viitorul cumnatului Gică Hagi şi consilierul onorific al premierului României, a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai mari fotbalişti născuţi pe meleaguri mioritice. Apogeul carierei l-a atins când a ridicat deasupra capului Cupa Cupelor din postura de căpitan al Barcelonei.
Totuşi, o carieră strălucită de jucător a fost umbrită de condamnarea din Dosarul Transferurilor. A primit 3 ani, o lună şi 10 zile de închisoare. A stat după gratii aproape 2 ani.
Sentinţa a venit pe 3 martie 2014, în ziua dinaintea alegerilor pentru postul de preşedinte al FRF, unde Popescu era candidatul favorit. Şi, odată cu sentinţa, a venit unul dintre cele mai grele şi urâte momente din viaţa lui.
„Voi ştiţi că astăzi tati aştepta o decizie. Fiica mea mi-a zis: ‘Mergi la închisoare?’. Şi atunci am izbucnit toţi în plâns. A fost cel mai greu moment al meu, când le-am spus copiilor mei această decizie“, a mărturisit fostul fundaş la Digi24.
Însă tragedia s-a produs două luni mai târziu. Pe 13 mai 2014, Constantin Popescu, tatăl fostului internaţional, a murit în urma unui infarct. „Baciul” a primit o permisie pentru a putea să-şi conducă părintele pe ultimul drum.
„Tatăl meu era un tip incredibil, dar n-a putut s-o ducă. La două luni după aceea s-a stins din mândrie. N-a putut să ducă umilinţa asta.
Am avut parte de înţelegerea directorului de la Rahova şi am putut merge 24 de ore. Puteam merge şi trei zile, dar eram un pericol prea mare şi dacă aş fi stat liber atât, cine ştie ce rău aş mai fi putut face societăţii româneşti“, a comentat Popescu situaţia de atunci.
„Mi-am cerut iertare când m-am dus la el la mormânt. Dacă nu mă duceam acolo (n.r – la închisoare), nu cred că se mai întâmpla ce i s-a întâmplat. Mi-a fost mereu pe suflet treaba asta“, a mărturisit cu durere preşedintele Viitorului.