Ana-Maria Brânză a fost una dintre cele mai importante sportive ale României din ultimele decenii. A câştigat un aur şi două medalii de argint la Jocurile Olimpice în probele de spadă, fiind aleasă de cinci ori cea mai bună spadasină a lumii.
Dacă în 2004, 2008, 2012, 2016 şi 2021 a participat la Jocurile Olimpice ca sportivă, la competiţia de la Paris, Ana-Maria Brânză a venit la Paris într-o altă postură: cea de ataşat media, din anul 2022 fiind consilierul preşedintelui COSR, Mihai Covaliu.
Într-un interviu acordat pentru FANATIK la sediul Ambasadei României din Paris, Ana-Maria Brânză a vorbit despre noua provocare la Jocurile Olimpice, cum a trăit din tribune concursurile de scrimă, dar şi motivele pentru care scrima românească a avut doar un reprezentant la Paris, pe Mălina Călugăreanu:
Ana-Maria, prima experienţă olimpică din altă postură decât cea de sportiv, cum ai trăit-o?
– Cred că e cea mai provocatoare experienţă pe care am avut-o până acum. Dacă rememorez puţin, Atena a fost fascinaţia sportivului ajuns în echipa mare. Beijing a fost confirmarea că drumul performanţei a fost cel ales, Londra 2012 a fost decăderea, că trebuia să se întâmple şi asta. Revanşa a fost la Rio, munca şi recompensa a venit după Tokyo.
Iar Paris 2024 a fost un bonus extraordinar pentru faptul că am muncit într-un alt mod să mă calific aici. De la arbitri la sportivi, cu toţii muncesc să se califice, sunt locuri limitate, aşa a fost şi la noi. A fost foarte provocator să înţeleg care îmi este rolul şi ce am de făcut în fiecare zi. Mi-am dat seama că este mult mai provocator.
Din punctul meu de vedere sportivii sunt singurii care ştiu ce au de făcut când ajung la Jocurile Olimpice. Ei trebuie să facă cât de bine pot ei ceea ce ştiu să facă.
Ne-am întâlnit şi la scrimă. Ţi-a fost greu să stai departe de planşă?
– La scrimă a fost un moment cu atât mai special pentru mine, mai ales că am mai concurat în Grand Palais, în 2010, la Campionatele Mondiale. Echipa de spadă feminin a României a câştigat atunci primul titlu mondial. Eram alături de Simona Gherman, Loredana Dinu şi Anca Măroiu.
M-au trecut toţi fiorii. A fost cel mai impresionat loc în care scrima a putut să de desfăşoare vreodată. Dar ce m-a emoţionat cel mai tare, dar asta nu m-a impresionat doar la scrimă, modul în care francezii şi-au onorat sportivii. Fie că aceştia au câştigat, fie că au fost învinşi. A fost extraordinar, inclusiv acum am pielea de găină când mă gândesc la momentele pe care le-am trăit la toate competiţiile.
Ăsta este cel mai mare avantaj pe care l-am avut, având această acreditare media, am avut ocazia să merg la mai multe competiţii. La gimnastică, la tenis de masă, la canotaj. Am văzut foarte multe sporturi, chiar şi unde sportivii noştri nu au fost implicaţi. De exemplu la volei pe plajă, unde locaţia a fost superbă, chiar în faţa Turnului Eiffel. Este ceva extraordinar. Francezii au profitat de fiecare spaţiu şi rămâne o ediţie pe cât de controversată, pe atât de memorabilă.
Ţi s-a părut mai dificil la Jocurile Olimpice în vreun fel de această dată, în comparaţiile cu ediţiile în care concurai?
– Simplul fapt că există o dinamică la Jocurile Olimpice, în afara Satului Olimpic, pe care a trebuit să o desluşesc în mare parte. Dar nu aş putea să spun. M-am bucurat că am făcut parte şi în acest fel din “Team Romania”, am putut să le fiu alături şi sportivilor noştri. I-am vizitat şi în Satul Olimpic.
Sper ca fiecare dintre ei să ia ce a fost bun la Paris. Unii dintre ei şi-au îndeplinit obiectivele, pentru alţii li s-a rupt sufletul şi ştiu foarte bine, am fost în pielea fiecăruia dintre ei. De la cei care vin pentru prima dată la Jocuri, la cei care dau nas în nas cu eşecul, la cei care găsesc succesul olimpic. Am trăit pe propria-mi piele fiecare etapă. Îi rog pe fiecare să-şi ia ce le-a fost bine şi să meargă mai departe. Nimic nu se compară cu emoţia pe care o poţi trăi aici.
Am un respect deosebit faţă de toţi oamenii, toţi spectatorii. I-am văzut în faţa arenelor servind micul dejun, ascunzându-se de căldură, bătând oraşul în lung şi în lat doar să îşi susţină favoriţii. Şi asta mi se pare extraordinar. Şi da, din tribune Jocurile se simt şi se trăiesc altfel.
Referitor la scrima noastră, slab reprezentată la Paris. Cum ţi s-a părut numărul foarte mic în care am fost prezenţi, de fapt doar Mălina Călugăreanu ne-a reprezentat?
– N-a fost neapărat o surpriză. Federaţia Română de Scrimă a făcut târziu schimbul de generaţii. S-a mai întâmplat asta, mai multe delegaţii au trecut prin acest fenomen. Nu este neapărat o surpriză. Era o contraperformanţă să nu avem niciun calificat. Nu ştiu când s-a întâmplat acest lucru.
Ce mă bucură pe mine este faptul că avem o generaţie extraordinară de juniori şi sper ca Los Angeles 2028 să arate mult mai bine pentru scrima românească. Dacă vom ştii cum să-i creştem şi cum să le fim alături acestor tineri care sunt medaliaţi la Mondiale, la categoriile lor de vârstă şi mai sus, cu siguranţă ne vom bucura de rezultate la următoarea ediţie.
La cum ai trăit această ediţie, ţi-ai dori să trăieşti ca ataşat media şi Los Angeles 2028?
– E prea cald acum. O să spun cum obişnuiam să spun când eram sportiv: ne vedem la următoarea ediţie. O să vedem unde duce drumul. Momentan mă bucur. A fost lung. Am petrecut mai mult de trei săptămâni la Paris. Ok, nu ai emoţiile pe care le ai ca sportiv, ai alt tip de emoţii. Sincer, mă simt obosită. Recunosc acest lucru. Am bifat un semimaraton pe zi, în număr de paşi, măcar m-am menţinut în formă.
Vom vedea ce se va întâmpla. Până atunci, ţin să îi felicit pe toţi membrii “Team Romania”, să îi felicit pe colegii mei din echipa olimpică, de la sportivi la antrenori, inclusiv personal administrativ, pentru că mă bucur că obiectivul a fost îndeplinit până la urmă, iar România începe din nou să se vadă.
O amintire marcantă de la Jocurile Olimpice de la Paris?
– Cred că momentul în care am intrat în Grand Palais. Cu siguranţă, faptul că m-am întâlnit cu sportive din generaţia mea sau mai în vârstă decât mine, foste adversare, chiar glumeam între noi. Eram ca nişte bătrânele care comentam şi spuneam că pare mai uşor când eşti în tribună. Înţelegem şi noi că e mai uşor şi ştim noi mai bine ce e de făcut. Nu este deloc aşa. Puteam să ne organizăm şi noi această mini ediţie de Jocuri Olimpice pentru noi. A fost o ediţie pe cât de controversată, pe atât de spectaculoasă.