ANAF intră oficial într-un amplu proces de re-organizare teritorială la finalul căruia Fiscul ar trebui să aibă mai puține sedii fizice și o mai mare amprentă digitală. Trebuie remarcat că ANAF intră în anul 2026 cu un buget mai mic ca în anul anterior, dar cu misiunea explicită de a crește colectările la bugetul de stat. În acest punct relevante sunt și achizițiile de sisteme informatice făcute de către cei de la ANAF în primele luni din acest an.
Ministrul finanțelor Alexandru Nazare a anunțat vineri, 24 aprilie, că a fost demarată „ireversibil” reorganizarea teritorială a administrației fiscale. „Concret, procesul de reorganizare va însemna desființarea unui număr important de sedii fiscale fizice — municipale, orăşeneşti şi comunale”, a spus ministrul Nazare, care a subliniat că se renunță la „sedii fizice costisitoare (care presupun costuri cu chirii, utilități, întreținere ş.a.)”. Aproape jumătate din unitățile fiscale ale ANAF ar urma să fie desființate în cadrul acestui proces.
Oficialul a menționat că este vorba de o transformare fundamentală a rolului Fiscului, „de la prezență birocratică dispersată, la eficiență operațională și rezultate măsurabile”, subliniind că scopul ultim este acela de a avea un „ANAF mai bine organizat, mai prezent acolo unde apare evaziunea și mai eficient în utilizarea resurselor”.
Dacă reducerea cheltuielilor de funcționare apare ca un scop secundar, acest lucru pare să fi fost reușit, cel puțin în planificarea din acest an. Asta pentru că în 2026 ANAF are un buget marginal mai mic ca în 2025. Concret, dacă anul trecut administrația fiscală a avut la dispoziție un buget de 488 de milioane (ce putea urca până la 552 milioane în cazul unor achiziții pe mai mulți ani), anul acesta, suma alocată a fost de 483 milioane (putând ajunge până la 529 milioane). Chiar dacă diferența pare nesemnificativă, 5 milioane lei, în condițiile unei inflații de 10% și cu cheltuieli în creștere, scăderea reală a bugetului alocat pare ceva mai semnificativă.
Deși ministrul a subliniat că reorganizarea ANAF nu înseamnă neapărat concedieri, în bugetul pe acest an se observă o reducere a cheltuielilor de personal, de la 440 de milioane în 2025 la doar 421 milioane în acest an. O parte din această reducere se regăsește în sporuri mai mici, dar se poate observa și o scădere a cheltuielilor în ceea ce privește salariile de bază: de la aproape 372 milioane la 361 milioane în 2026. (Sporurile pentru condiții de muncă scad de la 32 de milioane la doar 7,5 milioane).
Pe de altă parte, se observă o creștere a cheltuielilor la capitolul bunuri și servicii, de la 39,5 milioane lei la doar 42 de milioane în acest an. Pe de altă parte cresc proiectele finanțate prin PNRR, de la 2,3 milioane în 2025, la peste 10 milioane în acest an (practic digitalizarea ANAF se face pe bani europeni). De asemenea, au fost majorate și cheltuielile cu pregătirea profesională, de la 150.000 lei la aproape jumătate de milion de lei în 2026.
Dată fiind întârzierea cu care a fost adoptată Legea Bugetului pe acest an, nu avem încă un plan de achiziții al Fiscului pentru anul în curs. Instituția a publicat însă achizițiile făcute în primele luni din acest an, mai exact toate achizițiile a căror valoare depășește suma de 5.000 euro. Cea mai mare sumă plătită de Fisc în această perioadă a fost de 1,2 milioane lei pentru „servicii de acces la instrumente informatice de control electronic”. Cel mai probabil este vorba de licențe sau abonamente pentru software-uri de tip e-Audit sau instrumente de analiză de date care permit inspectorilor antifraudă să verifice contabilitatea firmelor de la distanță sau prin metode automatizate.
De altfel, ministrul Nazare sublinia că în re-organizarea Fiscului, care ar trebui să dureze două luni, accentul va fi pus mai puțin pe ghișee fizice și mai mult pe digitalizare. „În ultimele luni, controalele desfășurate au arătat clar unde sunt vulnerabilitățile sistemului. ANAF a identificat rețele complexe de firme create exclusiv pentru fraudă fiscală, unele formate din zeci de societăți, cu datorii considerabile la bugetul de stat, mecanisme artificiale de facturare și utilizarea repetată a insolvenței pentru a evita plata obligațiilor”, a spus ministrul de finanțe, în subordinea căruia funcționează și Fiscul.
Acest lucru se observă și din cele câteva achiziții noi făcute de către ANAF în primele luni din 2026, pe lângă bunurile și serviciile necesare funcționarii curente. Spre exemplu, Fiscul a plătit peste 90.000 lei unei firme private pentru „servicii de logistică pentru bunurile confiscate”. Cu alte cuvinte a plătit o firmă ca să gestioneze mărfurile confiscate – ridicare, transport, depozitare, inventariere.
Partea cea mai interesantă a achizițiilor realizate de ANAF în aceste luni apare la finalul documentului și este vorba de achiziția a trei softuri ultra-performante, de nivel „intelligence” pentru angajații ANAF. Toate au fost achiziționate pentru același preț, 260.000 lei, și de la aceeași firmă – Bureau van Dijk, care este o subsidiară a celor de la Moody’s, unul dintre liderii globali în servicii de analiză financiară și rating.
Bureau van Dijk este un gigant global în domeniul datelor de business, fiind considerați „standardul de aur” în analiza riscului de credit și a prețurilor de transfer. Bazele lor de date conțin informații despre sute de milioane de companii la nivel mondial
Primul dintre softurile cumpărate este Maxsight Investigations, care este o adevărată platformă de investigații complexe. Fiscul poate folosi această bază de date pentru identificarea beneficiarilor reali din spatele unor firme sau demascarea persoanelor care se ascund în spatele unor offshore-uri sau rețele de firme de tip „paravan”. Informațiile din acest sistem pot oferi inspectorilor fiscali o vizualizare grafică a conexiunilor dintre persoane fizice și juridice (cine cu cine este asociat, chiar și prin interpuși), dar și să urmărească fluxurile financiare din mai multe jurisdicții.
Practic, cu acest instrument, un inspector poate vedea în câteva secunde dacă un patron de firmă din România are legături cu o entitate din Insulele Virgine Britanice sau dacă face parte dintr-o rețea de firme interconectate menite să evite plata TVA-ului.
Al doilea soft achiziționat de la aceeași firmă este EDF-x Transfer Pricing (se pare că ANAF a decis să meargă „all-in” pe soluțiile oferite de grupul Moody’s). Acesta este un instrument specializat pe tranzacții financiare intra-grup.
De exemplu, într-o multinațională, firma-mamă împrumută adesea filiala din România, iar inspectorii ANAF pot verifica dacă dobânda la care s-a făcut împrumutul este una „de piață”. Dacă firma-mamă pune o dobândă prea mare, filiala din România are cheltuieli uriașe, profitul scade artificial și, deci, plătește impozit mai mic în România. Softul calculează automat un rating de credit pentru firma din România și îi spune inspectorului ANAF: „dobânda corectă ar trebui să fie 5%, nu 12% cât au pus ei”.
Tax Risk Catalyst, al treilea soft cumpărat, este un instrument de screening rapid. În loc ca un inspector să stea să răsfoiască manual bilanțurile a mii de firme, acest soft scanează bazele de date și scoate la suprafață companiile care prezintă un risc ridicat de neconformare. Programul compară marjele de profit ale unei firme cu media industriei la nivel global (dacă toate firmele din IT au profit de 15%, iar o anumită firmă raportează 0,5% timp de 5 ani, Tax Risk Catalyst o va marca imediat pentru control).
Achiziția acestor programe pare a indica că ANAF-ul își mută atenția de la „buticul din colț” către optimizările fiscale agresive ale companiilor mari. Suma totală de aproximativ 155.000 EUR (pentru toate cele 3 baze de date) este infimă comparativ cu sumele pe care ANAF speră să le recupereze din corecția prețurilor de transfer.
Acest lucru este susținut și de o a patra achiziție făcută de Fisc în aceste luni, de această dată pentru suma de 105.000 lei (suma este relativ mică pentru Bloomberg, care este extrem de scump). Este vorba de „Servicii de acees la baza de date Bloomberg privind obligațiuni, piața monetara interbancara, instrumente financiare si mărfuri”. Bloomberg este cea mai puternică platformă de date financiare din lume. Pentru ANAF, nu este vorba despre știri, ci despre date brute și indici de piață pe care nimeni nu îi poate contesta.
La ce va folosi ANAF aceste date? În primul rând pentru a avea o imagine reală a prețurilor de transfer. Dacă o firmă din România exportă cereale, petrol sau metale către o firmă-mamă din Elveția la un preț suspect de mic, ANAF verifică pe Bloomberg: „Care era prețul exact al grâului la bursa de la Chicago în ziua de 14 mai la ora 10:00?”. Dacă diferența e mare, firma poate fi acuzată că scoate profitul din țară, una dintre acuzațiile des formulate în spațiul public la adresa multinaționalelor din România.
De asemenea, multinaționalele care operează și pe piața din România folosesc instrumente complexe (hedging, swap-uri, opțiuni) pentru a-și gestiona riscurile sau, uneori, pentru a masca transferuri de bani. Bloomberg oferă formulele de calcul pentru a vedea dacă acele contracte au fost încheiate la valoarea lor reală.
Cele patru achiziții arată că ANAF-ul și-a construit un adevărat „arsenal digital” în 2026, vorbim de un laborator de analiză financiară de nivelul unei bănci de investiții destinate probabil unui departament de elită din cadrul Fiscului.