Editoriale

Analiză Cornel Dinu. Etapa 4, între „coate goale, mațe fripte” din „Ștefan cel Mare” și Zoe, bărbata cu „becherul” repus în „foncție” la Giurgiu! Ce e mai aproape de „Iago of Siderurgia Galați”, cămașa de forță sau clopotnița?!

06.08.2019 | 19:22
Analiza Cornel Dinu Etapa 4 intre coate goale mate fripte din Stefan cel Mare si Zoe barbata cu becherul repus in fonctie la Giurgiu Ce e mai aproape de Iago of Siderurgia Galati camasa de forta sau clopotnita

Etapa 4 a debutat în „Ștefan cel Mare”. Domnitor glorios, de referință pentru istoria noastră, stadion ce-i poartă numele, căzut în desuetitudine. Ca și echipa Dinamo, care a anunțat că va evolua numai pe moderna, dar costisitoarea „Arenă Națională”. A luat banii pe loje și s-a întors în paragina din „Groapă”. Deocamdată ar avea scuza că ar fi ceva evenimente culturale acolo… Altfel ciupeală financiară normală pentru cel care deține echipa. Dureros de adevărat și acum conu’ Iancu Caragiale! Pentru că și la Dinamo, ca și în mai toată societatea noastră, conduce un fost „coate goale” la origine. Parvenit, ca atâția alții, cu prea mulți bani în căruță, nu prin competență, ci prin pișichereală… Cu instincte de îmbogățire posibile doar în statul nostru fără reguli, principii și procedee noi față de cele care au fost și ar fi fost normal să fie altele după ce în urmă cu 30 de ani ni s-a impus economia de piață. Doar „pohta ce-au pohtit” hrăpăreții „postrevoluționari”!

Analiză Cornel Dinu. Etapa 4, între „coate goale, mațe fripte” din „Ștefan cel Mare” și Zoe, bărbata cu „becherul” repus în „foncție” la Giurgiu! Ce e mai aproape de „Iago of Siderurgia Galați”, cămașa de forță sau clopotnița?!

Milionar peste noapte – de 7 ani la Dinamo! -, neputându-i-se constata în tot acest timp nici competența, nici priceperea, nici buna-credință, ca la toate „viperele” nesfârșitei „tranziții” de trei decenii, „coate goale” s-a demascat în ceea ce era, de fapt, la origine: un „mațe fripte” și el, acolo… Genial vizionar Caragiale! Pentru că în presa noastră au apărut mereu probe că „apropitarul” cu sediu acum la controversata societate „Rin” și-a dorit doar ca un chilipir de imagine, pentru a se face cunoscut „în târg”, societatea Dinamo.

A cheltuit vreo trei milioane de euroi la început, ca să-și pună „brelocul” Dinamo, în august 2012, și, după aceea, doar a încasat! Cu ce venea de la Ligă, cu sponsori (folosiți și în propriile afaceri imobiliare, de aceea a plecat „Gealan” de vreo trei, patru ani de la Dinamo), cu vânzări de jucători „necopți” (o să revin cu astea) de 11 milioane de euro per total, și-a acoperit bugetele neperformante și incompetente. Iar serviciile complexe decontate la echipă, mâncare, cazare, mașini, combustibil, și după scrisul presei au fost numai profit! Cam 1,2 până la 1,5 milioane de euro anual!!! Un „mizilic”… Declara acest adevăr și grecul care a cochetat acum un an să cumpere societatea. A avut acces, firesc, cu „nasul său subțire”, în actele administrației. N-am mai fi noi dacă n-am avea, parcă în gene, turnătoria și datul în primire… Nu-i așa, stimate fost conducător, „administrator” al echipei, ce purtați nume de rege israelit?! …Dar stați liniștit, nu dumneavoastră ați „ciripit” cel mai mult…

Daniel Popa si Octavian Valceanu in meciul de fotbal dintre Dinamo si Academica Clinceni, scor final 4-2m din cadrul etapei 4 din Liga 1 Casa Pariurilor. FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Daniel Popa si Octavian Valceanu in meciul de fotbal dintre Dinamo si Academica Clinceni, din cadrul Casei Pariurilor Liga 1. FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

„Tradiția” vânzărilor la Dinamo. Sau ce putea să fie și nu e!

Știu, am constatat că n-a existat nicio strategie de durată în toți acești ani, cât de puțin în concordanță cu istoria acestui club valoros, ca pretutindeni în lume: creșterea propriilor jucători combinată cu aducerea unor fotbaliști valoroși din țară și, după 1990, de pretutindeni. Fac o singură demonstrația deocamdată, inspirată din ce s-a întâmplat în ultimul an. Rednic a creat în iarnă un adevărat „play-out Dinamo”, aducând, din octombrie 2018, când a venit la echipă, vreo 20 de practicanți ai fotbalului. Acum s-au adus 10 și au revenit încă 6 tineri acasă. Dar, iarăși, echipa a fost încropită, total neproductiv. Costache a fost dat cu 800.000 de euro, Nedelcearu cu 400.000, mai demult, doar două exemple! Și încă alți tineri. Cum ridicau puțin capul, la vânzare!

Vă dați seama că dacă erau păstrați, în timp și în echipă, Muțiu, Corbu, Popescu, Nedelcearu, Ciobotariu, Grigore, Gheorghe (2), Târcoveanu, Costache, Mihaiu, Popa, Moldoveanu, Neicuțescu, Ehmann și încă alți câțiva, să mă scuze că îmi scapă, și aduse doar câteva valori reale, s-ar fi făcut o echipă competitivă? Și care ar fi adus profit mult mai mare dacă, pe rând, câțiva ar fi fost valorificați – pe milioane, nu pe mărunțiș! – când confirmau cu adevărat. Așa, cum s-a procedat după 2000 la clubul din „Ștefan cel Mare”? Vânzându-se real cam 20 de jucători adevărați cu aproape 50 de milioane „valută forte” și încasându-se în contul clubului doar vreo 17 milioane. Practică veche hoția în detrimentul interesului național la noi, la români, și, implicit, la Dinamo… Voi reveni pe această temă care doare și mă doare.

Despre jocul contra deloc academicei Academica Clinceni, doar atât: egalați după 2-0, fără inspirația lui Popa, care a profitat și de gafele apărării adverse, continua coșmarul în „Groapă”. Nu uitați că arătarea de echipă din suburbia bucureșteană a avut în repriza a doua, după căderea lui Dinamo în minutul 60, nu mai puțin de cinci, șase situații mari de a marca. Clar ca lumina zilei, nu-i așa?

„Gerula” de la Botoșani și profesiunea sa de credință

Sâmbătă, aproape de Bucovina, habsburgică din 1774, la Botoșani, localnicii, fără cei trei austrieci din lot, și-au respectat profesiunea de credință a lui Croitoru de a ataca. În sensul că „plăieșii” noului antrenor al atotștiutorului președinte finanțator Iftime (nume parcă din „Viforul” lui Delavrancea…), cu barbă a la Gerula din „Dacii” lui Sergiu Nicolaescu, au avut ocazii multe și mari! Smulgând abia spre final egalitatea. După ce trecuseră „en fanfare”, cu o săptămână în urmă, de „Fecesebecaliuța”. Adică, dezvoltând, „F.C.S.B.” sunt inițialele, iar Gigi Becali și „uța” de la… „Steluța”! …Timpuri apuse… Astfel o alintau conu’ Jean Barbu și Vadim, purtați cu mașina la jocurile „viteziștilor” din Ghencea de medicul Dan Claudiu Tănăsescu. Gurile lor… distractive cleveteau că medicul din Mogoșoaia ar fi fost mai mult decât amic cu soția unui jucător de atunci, iar marii (și) pamfletari îl tachinau atunci de câte ori aveau ocazia.

Revenind la „Botșani”, Gazul medieșean a avut doar trei ocazii per total, față de opt ale gazdelor, dar rămâne o formație solidă și fără Iordănescu jr pe bancă. Iar șutul în vinclu al egalării lui Florescu dovedește că se mai produc, în fotbalul nostru, tineri în care merită să speri.

„Gerula” de Botoșani, bărbosul antrenor Marius Croitoru, zâmbind, totuși, după 1-1 cu Gaz Metan Mediaș. FOTO: Ionut Tabultoc / SPORT PICTURES
„Gerula” de Botoșani, Marius Croitoru, zâmbind, totuși, după 1-1 cu Gaz Metan Mediaș. FOTO: Ionut Tabultoc / SPORT PICTURES

Viorele, nu-mi schimba impresia că ai calitate!

Aproape 5.000 de târgovișteni au ocupat, jucând „Chindia”, la propriu (echipa) și la figurat (dans țărănesc cu pași mărunți, asemănător cu sârba), noul stadion al vechii dușmance de vecinătate, de dorit apuse, de la Ploiești. Adversara, campioana CFR, era firesc favorită și s-a impus în partea a doua a jocului. Cravașată, doar verbal sper, la pauză, de surprinzătorul Dan Petrescu, după o nouă repriză bună a jucătorilor totuși modești ai lui Viorel Moldovan. Care au scăzut din nou fizic în repriza secundă, oferind gafe în apărare oaspeților, care s-au detașat clar în câștigători în partea finală a disputei.

M-a surprins neplăcut declarația de după joc a lui Moldovan cum că „Fiind în zodia Racului, ca și Gigi Becali, aș putea lucra împreună cu dânsul”. Viorele, nu-mi schimba impresia că ai calitate! Și că ai fi și tu mânat doar de a avea cât mai multe zerouri la suma din bancă, ca prea destui din generația ta! Dovedește că poți fi la fel de bun antrenor ca și jucător, cu Târgoviștea Chindiei mele natale. Și abia mai apoi cațără-te pe pe culmi care pot fi, atenție!, și amețitoare… Mai ales acum, în atâta devălmășie în care ne este dat să trăim și în fotbal. Și că nu te inspiră ca o molimă prea multele trădări care au avut loc în Palatul Domnesc de la Târgoviște, capitala Valahiei timp de 350 de ani, de lângă vechiul, și, sper cât mai repede, noul stadion.

Viorel Moldovan in meciul de fotbal dintre Chindia Targoviste si CFR Cluj, din cadrul Ligii 1 Casa Pariurilor, desfasurat pe Stadionul Ilie Oana din Ploiesti, sambata 3 august 2019. FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
Viorel Moldovan da indicatii in timpul meciul Chindia Targoviste – CFR Cluj 1-4. FOTO: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Comparația umilitoare dintre Rapidulețul din „B” și neavenitele din prima ligă

Deschiderea de duminică a primei ligi a adus și neașteptata înfrângere a Craiovei cu Hermannstadt. Ce rapidă e căderea de la „Maxima” de curând la „Minima” de acum! Au fost și similitudini de remarcat. Câte cinci jucători neaoși de la început în fiecare echipă și un sugestiv număr de ocazii consemnate de mine și cu ochii la „City – Liverpool-ul”… nostru! Astfel, 3-0 pentru Craiova în prima repriză și la fel în a doua, dar pentru sibieni! Care au câștigat pe merit primele puncte pe un stadion de împrumut, făcut de prietenul Tibi Pietriș la Târgu Mureș, aproape gol, pe așa-zisa primă scenă fotbalistică de la noi. Nu-mi pot muta gândul că în „B”, în „Regie”, Rapidulețul (botezat astfel din „Groapa” lui Eugen Barbu) a avut cam 10.000 de spectatori! Cât neavenitele pentru imaginea fotbalului nostru Voluntari, Clinceni și Chiajna până mai ieri, acasă, într-un tur de campionat! Invenții doar ale unor satrapi de mahala și a câtorva acoliți de-ai lor, cărora , se poate spune că… „le place fotbalul”! Distrugându-ne și astfel, parcă voit, cu bună știință, tradițiile.

Îmi aduc aminte de reflecția cruntă a lui Fănuș Neagu, imens spirit și condei!, înainte de a pleca dintre noi doar cu ființa: „Ce popor pătimaș, supus mereu dezastrului…”. Pentru că poporul care nu-și respectă tradiția, își pierde identitatea. La scară infinit mai mică, e cazul echipei din Bănie, cauționată ca… „obosită” (!?!) de Papură. Care o conduce cu ochii închiși ca în busturile antichității. El fiind periculos de actual!

„Motorizatele tehnice” ale lui Hagi s-au împotmolit în fața unui antrenor care ne… stâlcește limba!

La Sepsi, pe tărâmul, totuși, al Sfântului Gheorghe!, „motorizatele tehnice” ale lui Hagi au pierdut în prelungiri posibilitatea de avea 12 puncte din 4 jocuri. Și de a conduce, sugestiv, în clasament. Au dominat disputa covârșitor, ca mai mereu în ultimii ani ai campionatului nostru, și acasă, și în deplasare. N-au avut, totuși, oportunități de a și marca în prima repriză. A înscris, însă, Sepsi! Prin șutul lui Carnat, crescut și el în singura academie care produce a fotbalului românesc, aceea de la Ovidiu. Au trebuit să se mulțumească până la urmă cu un egal și pentru că, din nou, stoperul Ghiță n-a mai sărit la cap în fața algerianului Bouhenna. Și nu-i prima povară de acest fel pe care o aduce propriei echipei…

Să nu-l condamnăm pe antrenorul lui Sepsi că a ne stâlcește limba. Se poartă de ani buni în lume, maltratarea graiului s-a făcut… „matern”. Mi se pare un antrenor de luat în seamă sincer, corect. A spus mereu de la începutul acestui sezon că joacă pe contraatac și așa a fost. Merită priviți cu atenție și el, și trupa sa, că n-a ajuns doar pe ochi frumoși să antreneze echipe bune în lume. Ceva îmi spune că e abia la început de exprimare. A semănat prudență și are patru egaluri din tot atâtea meciuri.

Eric de Oliveira in meciul de fotbal dintre Sepsi OSK si Viitorul Constanta din etapa a IV-a a Ligii 1, desfasurat pe stadionul Municipal din Sfantu Gheorghe, duminica, 4 august 2019.© FOTO:Bogdan Balas / SPORT PICTURES
Eric de Oliveira a marcat la Sfantu Gheorghe, dar n-a fost de ajuns pentru ca Viitorul sa-i ia lui Sepsi toate cele 3 puncte. FOTO: Bogdan Balas / SPORT PICTURES

Sub colina pe care nașul Gigi își admiră oițele, „luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă, neicusorule” pentru nimic la nimic

La o oră după ce, în timpuri parcă ireversibile pentru noi se lua ceaiul după-amiezii, sub colina pe care nașul Gigi își admiră oițele, îndoielnicii fotbaliatori ai finului Pandele s-au chinuit cu CSM Iași, sau, mai nou, Poli, „luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă, neicusorule” de ambele părți, dar pătrunzând arareori în careurile de unde, în general, se schimbă tabela de scor. Meteahnă cronică diagnosticată în ultimii ani fotbalului nostru, foarte aproape de colaps.

Egal anost, fără goluri, și în această dispută de ritmicitatea monotonă a unei tobe din tribună, veritabilă anunțare a urcării pe „eșafod” și a acestui joc de la noi. Chiar dacă cei doi antrenori sunt licențiați la Coverciano, le ce jucători fără studii primare au la dispoziție, nu poți să le ceri mai mult. Am fost, totuși, foarte aproape să vedem un zâmbet care să alunge îngândurarea parcă de surghiun de pe chipul lui Bergodi. Dacă percutantul fără tehnică Deac nu-l nimerea pe portarul moldovean Rusu (ce război de termeni!), ca mai mereu când se rătăcește singur, singurel în careul advers, cu zece minute înainte de ultimul fluier al jocului…

Diva și „becherul” care au învins „fecesebecaliuța”

În privința celui de-al doilea eșec al „fecesebecaliuței” în doar patru etape, consider că trebuie să fac o precizare de înțeles, care alungă orice confuzie. După ce am spus că această grupare este între cămașa de forță și clopotniță, la toate ce s-au întâmplat în ultimii ani în această societate, cămașa de forță trage cu propriile mânuțe clopotele de pierzanie ale fostei mari bisericuțe… ajutată și de „Iago of Siderurgia Galați” în clopotniță, anturaj perfect ca să nu mai fie nevoie nici de tămâie, alungătoare a atâtor măsuri de „hatâr, peșcheș, bacșiș, și pohtă ce pohtesc” ale acestor elucubrați ai momentului din fotbalul nostru.

În victoria de luni seară a ploieștenilor giurgiuveni, are un merit și greu încercatul „Dănuț” Alexa. Cutremurat doar de upercutul divei de lupanar, n-a căzut! Neavând o floare ca să-i răspundă, cum se spune în popor că ar fi trebuit să facă, s-a ridicat pe tocurile muzei și, întremat de desuurile acesteia, a dovedit că este peste… „Zoe, fii bărbată!”. Iar aceasta, negăsind „vitrionul”, ce să facă, înșelată în simțiri, la cât este de alintată de o prea mare parte a presei noastre? Și-a dat iarăși ochii zgubilitici peste cap și pentru că „într-o soțietate fără prințipuri va să zică că nu le are”, trebuie să ai „puțintică răbdare” și puțintică diplomație, a pus iarăși la bătaie de toate, reușind să-și reproptească… „becherul” în „foncție”! Bravos, halal națiune! Nici măcar câinii din vechea raia turcească a Giurgiului nu vă mai latră!

Dan Alexa in meciul de fotbal dintre Astra Giurgiu si FCSB din etapa a IV-a a Ligii 1, desfasurat pe stadionul Marin Anastasovici din Giurgiu, luni, 5 august 2019.© FOTO:George Ilinca / SPORT PICTURES
„Becherul” Dan Alexa a stiut cum sa duca Astra la victorie cu FCSB, 2-1 luni seara pe stadionul „Marin Anastasovici” din Giurgiu. FOTO:George Ilinca / SPORT PICTURES