Analiza lui Andrei Vochin vizavi de mutarea lui Louis Munteanu în MLS: „Transferul perfect pentru toată lumea. Dar cu România cum rămâne?”

Louis Munteanu e ca și transferat la DC United. Americanii au pus oferta pe masă, CFR Cluj a spus „da, mulțumim”, jucătorul își pregătește valiza, iar MLS-ul își deschide brațele pentru încă un român plecat după liniște și stabilitate. O poveste frumoasă, nu? Una în care toți zâmbesc. Toți… în afară de echipa națională.

Jucătorul câștigă liniște. Clubul câștigă bani. Dar România?

Pentru Louis, mutarea în MLS e exact ce îi trebuia: un aer nou, o viață fără scandaluri locale, fără patroni iritabili, fără telefoane date în miez de noapte. Poate un antrenor calm, un climat profesionist, un salariu pe măsură. Cine ar refuza?

Pentru CFR Cluj, lovitura e binevenită. Într-un moment în care datoriile cresc mai repede decât punctele din clasament, o sumă sigură din transfer plus bonusuri consistente e exact ce putea veni mai bine. În sfârșit, o gură de oxigen pentru un club care a început să respire greu.

Pentru echipa națională, însă… lovitura e fix invers. Barajul cu Turcia bate la ușă. E un meci decisiv. Iar România își pierde golgheterul într-un fus orar situat la 7 ceasuri distanță.

Digi24.ro

Slovacia oprește întreg ajutorul pe care-l acorda Ucrainei

Planul „American Dream”. Sau coșmarul unei convocări imposibile

Louis are șanse să fie convocat de Mircea Lucescu, dar probabilitatea ca el să poată fi folosit împotriva Turciei e mică, foarte mică, infimă. Calculul e simplu: Barajul e joi. Plecarea spre Istanbul e, cel mai probabil, marți.

Digisport.ro

Două nume pe listă: Kremlinul îi alege înlocuitorul după ce a intrat în comă!

Cluburile sunt obligate să elibereze jucătorii abia duminică la miezul nopții. De la Washington la București sunt aproape 10 ore de zbor. Diferența de fus orar: 7 ore. Rezultatul? Dacă Louis vine, vine rupt de oboseală. Un zombie fotbalistic. Un pasager întârziat într-un meci în care Turcia va alerga de parcă joacă finala Mondialului.

Și chiar dacă ar prinde singurele două antrenamente… ce ritm, ce integrare, ce prospețime să aștepți de la un jucător aterizat direct din alt continent?

Naționala, copilul din colțul mesei. Toată lumea mănâncă, ea doar privește

Realitatea crudă e aceasta: în acest transfer, ultima grijă a tuturor a fost echipa națională. DC United nu are de ce să se gândească la România. CFR Cluj nu are timp să se gândească.

Louis Munteanu e preocupat să-și salveze cariera. Iar agenții sunt preocupați, ca de obicei, să-și salveze procentele. Singurul care trebuie să dea acum cu capul de pereți e Mircea Lucescu, care se trezește cu un baraj infernal și fără unul dintre oamenii de gol. Undeva, în tot haosul ăsta, parcă îl și auzi oftând: „Și cu cine mai joc eu acum…”.

Concluzie: MLS-ul câștigă un jucător. România pierde un atacant.

Nu transferul în sine e problema. Ci calendarul. Lipsa de interes pentru echipa națională. Faptul că nimeni n-a spus: „Stați așa, avem un baraj peste trei luni.” Dar așa e fotbalul românesc.

Când un jucător vrea să plece, clubul are nevoie să vândă, iar MLS-ul trimite banii la timp, echipa națională devine victima colaterală. E ultima grijă. Un detaliu uitat, un copil al nimănui. DC United îl ia pe Munteanu. CFR își plătește facturile. Louis își caută pacea.

Iar România își caută atacantul la Istanbul. Să ne aștepți, în America, Louis! Colegii tăi vor face totul să ajungem și noi acolo. Până atunci, să aveți cu toții Sărbători fericite! Și, nu-i așa?, HAI ROMÂNIA!