Sport

O poloistă ucraineancă de la Dinamo își strigă durerea! Anastasia Melnichuk: „Au murit mulți oameni din cauza unui președinte bolnav. Gata!” Exclusiv

Anastasia Melnichuk, poloistă la Dinamo, transmite un mesaj rușilor prin care le cere să înceteze războiul din Ucraina. Alături de colega sa, sportiva îi ajută pe copiii refugiați să învețe să înoate.
23.03.2022 | 20:52
O poloista ucraineanca de la Dinamo isi striga durerea Anastasia Melnichuk Au murit multi oameni din cauza unui presedinte bolnav Gata Exclusiv
Anastasia Melnichuk, poloistă ucraineancă de la Dinamo, îi ajută pe copii refugiați din țara natală să învețe tainele înotului
ADVERTISEMENT

Anastasia Melnichuk este o jucătoare ucraineană de polo, evoluează la CS Dinamo și a avut norocul ca războiul să o găsească în România și nu în Kiev, orașul său natal. Ea se află de doi ani la București, dar deplânge situația părinților și a prietenilor care au rămas să-și apere țara.

Anastasia Melnichuk, poloista ucraineană de la Dinamo, îi ajută pe copiii din țara natală să deprindă tainele înotului

Anastasia și colega sa Maria Dvorzhetska (Mașa) au înființat o grupă pentru copiii ucraineni, pe care îi învață să înoate, dar cu care fac și exerciții de polo. Ideea le-a venit înainte de război, grupa era creată special pentru copiii din țara lor care locuiau în România, dar acum au extins-o și pentru refugiați.

ADVERTISEMENT

Pot să se înscrie copii între 4 și 12 ani, iar cursurile se țin lunea, miercurea și vinerea, între orele 13:00-15:00. O ședință durează o oră, un abonament de 8 ședințe costă 240 Ron, iar numărul de telefon pentru cei care vor să se înscrie este 0722269283. Copiii sunt foarte încântați că se pot bucura de această activitate în București, mai ales că antrenoarele lor vorbesc limba ucraineană.

„Îmi place foarte mult în București, este foarte bine la înot, dar sunt îngrijorat pentru situația din Ucraina. E prima mea zi de înot aici la Dinamo”, a spus un băiețel din Ucraina care este în grupa Anastasiei.

ADVERTISEMENT

Copiii refugiați din Odessa și din Dnipro au ajuns la cursurile de înot inițiate de Anastasia Melnichuk

Anastasia, povestește-mi mai multe despre grupa aceasta de copii pe care o ai la Dinamo.

-Avem o grupă de copii, cu vârste cuprinse între 4 și 11 ani. Facem cu ei înot, dar și exerciții de polo pe apă. Cu minge, cu poartă. Avem antrenamente lunea, miercurea și vinerea. Acestea durează o oră și facem multe exerciții de înot, iar atunci când avem timp ne jucăm și cu mingea.

Tu aveai această grupă și înainte de război, nu?

-Da, o aveam dinainte, pentru că eu sunt ucraineancă și am vrut să fac aici o grupă pentru ucrainenii care locuiau în București și se plictiseau, dar nu aveau unde să se ducă la înot sau la sport. Am făcut grupa asta unde pot veni copii care vorbesc limba mea.

ADVERTISEMENT

Și acum au început să vină și refugiați?

-Da, acum pot să vină și refugiați. Am câțiva copii care au ajuns la București din Odessa, din Dnipro. Și vor mai veni mulți alții.

Anastasia Melnichuk își strigă durerea: „Au murit mulți oameni din cauza unui președinte bolnav”

Cum este perioada asta pentru tine?

– Este una foarte dificilă. Chiar dacă am făcut această grupă cu copii, a fost foarte, foarte greu. Pentru că știu că e copil și trebuie să-i dai emoții bune, dar nu am energie pozitivă în perioada asta și mi-e foarte greu. În fiecare zi noi suntem îngrijorați despre ce se întâmplă cu părinții, cu prietenii, despre situația din orașul meu și din țara mea. Și colegele mele sunt în aceeași situație. Mașa, colega mea, a venit acum aici cu părinții. Nu ne e ușor deloc.

ADVERTISEMENT

Părinții tăi în ce oraș sunt?

– Eu sunt din Kiev și colegii mei tot la fel.

Cum e situația în Kiev? Bănuiesc că știi mai multe decât noi, care doar ne uităm la televizor…

– În Kiev e puțin mai ușor, pentru că avem o apărare foarte bună acolo. Sunt foarte mulți oameni care stau în apărare lângă Kiev. Dar în orașele de lângă Kiev sau în partea cealaltă, lângă Donetk, Lugansk, este foarte, foarte greu. Harkov, Mariopol, orașele astea sunt praf. E foarte greu, oamenii stau fără gaz, fără lumină, fără apă, fără mâncare, sunt nevoiți să se ascundă în buncăre.

Și în Kiev, tatăl meu apără orașul și a zis că ceea ce vedem noi la televizor reprezintă doar 30-40% din ce se întâmplă de fapt acolo. Aud tot timpul bombe, rachete. E foarte greu pentru psihicul lor. Tatăl meu apără Kievul și a spus că dacă va fi nevoie îl vor chema undeva pe front. Sunt foarte multe persoane care vor să apere țara noastră și mă bucur că avem așa bărbați puternici. Mi-a explicat că momentan nu au nevoie de mai multe persoane pe front și încă nu l-au chemat.

Cum vezi tu acest război? Care poate fi miza reală a acestui război pentru Rusia?

– Nu văd războiul ăsta cu ochi buni, normal. Nimeni nu vrea război! Nimeni! Acum au murit mulți oameni din cauza unui președinte bolnav (n.r. face semnul conform căruia ar fi nebun)! Asta pot să spun. Vreau să se termine odată, pentru că în fiecare zi mor foarte mulți persoane, prea multe case sunt distruse, mulți ucraineni au plecat în Polonia, în România și așa mai departe, fără să poată lua nimic cu ei și acum nici nu mai au casa lor unde să se întoarcă. Asta e o mare problemă.

Marea dorință a Anastasiei Melnichuk: „Vreau să mă trezesc dimineața și să aud la știri că e gata”

Dar părinții tăi sunt ok, blocul vostru nu e bombardat, nu?

– Părinții mei au plecat din oraș la sat și stau acolo, sunt mai în siguranță și totul e mai ușor de suportat. Casa noastră din Kiev pare momentan în regulă, dar acum nimeni nu știe exact care e situația reală, pentru că nu putem vedea ce e acolo.

Când crezi că se va termina?

– Nimeni nu știe. Am crezut în fiecare zi că se va termina. Vreau să mă trezesc dimineața și să aud la știri că e gata. Dar să vedem. Nu se știe.

Prietenii tăi ce îți spun?

– Sunt la fel, foarte îngrijorați. Am prieteni care stau acolo, în Kiev, apără orașul, mai ales că băieții nu pot pleca undeva. Dar chiar și fetele din Kiev sau din Harkov nu vor să plece.

Dar au ce mânca, reușesc să supraviețuiască?

– Da, da. E o problemă cu asta, dar în orașul meu, în Kiev, e ok deocamdată. Dar în Mariopol și în Harkov e foarte greu din acest punct de vedere.

Ai un mesaj pentru Rusia?

– Ce să zic? Vreau să se termine războiul ăsta odată! Oamenii noștri vor să se termine nebunia asta. Nu e posibil, nu e ok pentru nimeni acest război.

„Prietenii din Rusia îmi întorc acum spatele. Nici cu rudele de acolo nu mai vorbim deloc”

Tu aveai prieteni în Rusia? Știu că foarte mulți ucraineni au rude și prieteni acolo. Cum e acum?

– Avem prieteni, dar acum mulți îmi întorc spatele și au zis că nu, Rusia e țara mea. Nu e ok deloc. Am și o parte din familie în Rusia, dar nu eram foarte apropiați, nu vorbeam prea mult, dar acum nu mai vorbim deloc. Avem și în Rusia oameni normali care au înțeles că războiul ăsta nu este ok, dar ce să facă?

Cum reușești tu să te concentrezi la antrenamente, pentru că ești și jucătoare la Dinamo?

– Prima săptămână de război a fost foarte grea pentru mine. Mă trezeam cu mesajele din Ucraina, mă culcam cu mesajele din Ucraina, la fiecare 30 de minute o sunam pe mama, a fost foarte greu și am avut și meciuri din campionat în perioada asta. A fost foarte greu din punct de vedere emoțional să mă concentrez , dar noi știm că asta e munca noastră în România, am venit aici pentru a munci și trebuie să evoluăm cât mai bine aici.

Ai avut prieteni care te-au întrebat cum e în România și dacă este bine să se refugieze aici?

– Da, am câțiva prieteni și mulți vor să plece undeva unde să fie mai aproape de familii sau de părinți. Dar sunt foarte mulți cunoscuți care au venit în România.

Părinții tăi nu au vrut să vină aici?

– Tatăl nu poate, la fel nici bunicul. Mama stă cu bunica, iar ea a spus că ea nu vrea să plece. Acum sunt în siguranță, mama ar vrea să vină în București, dar nu poate să lase familia acolo.

Cum îi vezi tu pe oamenii din țara ta care vin în București?

– Când văd pe cineva pe stradă, eu știu sigur dacă e ucrainean sau nu. Noi simțim. Dacă te uiți la fața lor, vezi că sunt puțin stresați, nu știu ce să facă aici, sunt oameni diferiți, cu probleme, sunt unii cu bani, alții fără bani, fără casă aici. Trebuie să găsească și casă, și bani, trebuie să aibă grijă și de copii.

„Sportivele din Ucraina refugiate au făcut burta mare în România de la prea multă mâncare”

Ce părere au ucrainenii despre români și despre cum au fost primiți în România?

– O, foarte bună. Am 11 fete, sportive, care stau în Alba Iulia acum și România le-a primit foarte bine. Le-au dat multe haine, mâncare, ciocolată. Acum, fetele au făcut burta mare, pentru că li s-a dat prea multă mâncare. S-au îngrijit să aibă și servicii medicale. Și în București știu mulți oameni care au primit casă gratis, au primit haine, tot ce le trebuie.

Poți să le trimiți un mesaj copiilor care vor să facă polo aici la Dinamo?

– Da, vreau să zic că aici, la Dinamo, noi îi așteptăm pe toți copiii cu vârste de la 4 la 12 ani, îi primim în familia noastră cu brațele deschise. Avem deja copii foarte buni în grupa noastră și îi așteptăm și pe ceilalți care vor să învețe să înoate.

Dinamo e a doua familie a Anastasiei Melnichuk: „Vreau să rămân aici!”

În cât timp ai învățat limba română?

– Cam doi ani, în fiecare zi am auzit vorbindu-se românește și ușor-ușor am început să învăț. Mă simt foarte bine aici în România, îmi place mult Bucureștiul, dar și oamenii și vreau să rămân aici.

Ce înseamnă Dinamo pentru tine?

– Dinamo pentru mine e familia mea. Aici e o energie foarte bună, mă duc la muncă, la antrenament, ca la mine acasă.

Care este diferența între București și Kiev?

– E diferență mare, pentru că aici am o mai mare posibilitate să fac polo. În Ucraina, în Kiev, aveam probleme cu acest sport. În Kiev e sufletul meu, e casa mea. Și la București și la Kiev este foarte frumos. Kievul este mai mare ca oraș, de trei ori mai mare decât Bucureștiul.

ADVERTISEMENT