Anca Dragu ar putea să-și salveze funcția datorită PSD. Florin Cîțu, șanse mici să ajungă președintele Senatului

După desemnarea lui Nicolae Ciucă drept premier interimar, au apărut speculații legate de posibilitatea ca Florin Ciucă să preia șefia Senatului, în urma revocării Ancăi Dragu (USR).

Teoretic, Anca Dragu are șanse puține să mai rămână președintele Senatului, întrucât revocarea sa din funcție s-ar face după alte reguli decât cele valabile la Camera Deputaților, unde revocarea poate face doar din partea partidului care l-a desemnat inițial pe președinte.

Însă Dragu ar putea primi o mână de ajutor chiar din partea PSD, în cazul în care social-democrații vor refuza să bată palma cu liberalii pentru susținerea unui cabinet minoritar PNL-UDMR. În acest caz, Florin Cîțu ar rămâne fără vreo funcție importantă în statul român, în afară de calitatea de senator.

PNL nu are voturile pentru a iniția revocarea președintelui Senatului

La Camera Deputaților, revocarea din funcție a președintelui se poate face doar la cererea grupului parlamentar din  care provine. Însă liberalii pot pierde această funcție întrucât Ludovic Orban nu a fost revocat, ci și-a prezentat demisia, caz în care fiecare grup poate face propuneri, iar plenul decide.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Însă prevederile Regulamentului Senatului stabilesc alte reguli în ce privește schimbarea președintelui acestei Camere. Astfel dreptul de a face propunerea de revocare nu aparține exclusiv grupului parlamentar din care provine  președintele, USR în cazul de față întrucât primele două alineate ale articolului 29 au următoarele prevederi:

„1) Revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puţin una dintre următoarele împrejurări:
a) încalcă prevederile Constituţiei;
b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(2) Revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor.”

Oamenii politici români s-au dovedit până acum suficient de inventivi în a găsi pretexte pentru justificarea acțiunilor lor, astfel că cele două condiții menționate la alineatul 1 – încălcarea Constituției și/sau a Regulamentelor – nu ar fi un obstacol în calea unui demers de revocare.

Liberalii au opțiuni reduse: ori rămâne Dragu, ori funcția ajunge la PSD

Mai problematic pentru PNL ar fi să-și asigure prin vot șefia Senatului. În primul rând, liberalii nu pot iniția singuri procedura de revocare întrucât cei 41 de senatori nu reprezintă o treime. În consecință, liberalii vor trebui să-i convingă pe cei de la UDMR să se alăture demersului, Uniunea având 9 mandate de senator.

Digisport.ro

Ion Țiriac a văzut-o pe Simona Halep din nou pe teren și a dat verdictul

Chiar și așa, revocarea președintelui Senatului se poate face doar cu votul majorității senatorilor prezenți, astfel că PNL ar trebui să-și asigure susținerea PSD, ceea ce ar reprezenta o recunoaștere publică a alianței dintre cele două partide, în cazul în care aceasta se va concretiza.

Dificultățile lui Nicolae Ciucă în a obține o susținere în Parlament pentru guvernul său arată că, cel puțin deocamdată, liberalii și social-democrații nu au ajuns la un numitor comun și s-ar ajunge în situația în care Anca Dragu și-ar păstra funcția datorită PSD.

Fără un sprijin garantat din partea PSD, liberalii și aliații lor de la UDMR ar putea doar iniția procedura de revocare și chiar să o demită pe Anca Dragu, însă funcția ar putea ajunge tot la un social-democrat. Ca și pentru  revocarea propriu-zisă, pentru alegerea unui nou președinte este suficientă majoritatea voturilor senatorilor prezenți, nu a numărului total al senatorilor.

Această prevedere dă șanse mai mari unui candidat PSD, susținut de AUR, decât a unui liberal, susținut de UDMR. PSD și AUR au împreună 60 de senatori, pe când PNL și UDMR doar 50, asta cu condiția să-i convingă și pe senatorii liberali din aripa Orban să-l voteze pe Cîțu. Este puțin probabil ca USR să participe la vot în condițiile în care Dragu ar fi fost demisă, astfel funcția de președinte al Senatului va ajunge la PSD, fără ca măcar social-democrații să facă vreo concesie PNL.

Jurisprudența contradictorie a CCR

USR ar avea posibilitatea sesizării Curții Constituționale, însă jurisprudența acesteia este contradictorie. În anul 2005, PSD a sesizat CCR atunci când Alianța D.A. a încercat să-i revoce pe Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase din funcțiile de președinte al Senatului, respectiv Camerei Deputaților.

„Această înlocuire se poate face numai cu o persoană din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte, dobândit în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice”, a statuat Curtea prin Decizia 601/2005.

Șapte ani mai târziu, în 2012, primul pas făcut de USL pentru a doua suspendare a lui Traian Băsescu a fost revocarea președinților celor două Camere, Vasile Blaga și Roberta Anastase. PDL a sesizat Curtea, iar decizia acesteia a fost surprinzătoare pentru mulți.

În cazul înlăturării lui Blaga de la conducerea Senatului, Curtea a invocat faptul că are competența să se pronunțe doar asupra hotărârilor celor două Camere care „afectează valori şi principii constituţionale”. În ce privește revocarea lui Blaga, CCR a decis că nu este cazul să se pronunțe.

„Curtea constată că Hotărârea Senatului nr. 24 din 3 iulie 2012, având ca obiect revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, este un act juridic cu caracter individual. Or, asemenea tipuri de acte juridice nu pot fi supuse controlului exercitat de Curtea Constituţională, deoarece nu privesc probleme de drept, ce ar putea fi supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la normele şi principiile fundamentale. Curtea Constituţională nu se poate transforma într-un arbitru al conflictelor politice din Parlament, nu poate cenzura opţiunile politice majoritare ale parlamentarilor cu privire la alegerea preşedintelui unei Camere”, afirma Curtea prin Decizia 728/2012.