Anca Țurcașiu, primul interviu după ce a devenit o femeie liberă: “Iau totul ca pe o renaștere”

EXCLUSIV FANATIK
Magda Anghel   
în Life
23/03/2021, 09:20
Anca Țurcașiu, primul interviu după ce a devenit o femeie liberă: “Iau totul ca pe o renaștere” EXCLUSIV FANATIK
Anca Țurcașiu, primul interviu după ce a devenit o femeie liberă. Sursă foto : Anca Țurcașiu

Anca Țurcașiu dă reset! Suferința ne poate prăbuși sau ne poate înălța, iar actrița și cântăreața a ales varianta zborului. A renăscut asemeni unei păsări Phoenix și a prins aripi către o nouă viață, una plină de descoperiri în care se simte liberă să trăiască, să privească, să iubească! 

“Să nu uiți că vei muri este, după mine, cea mai bună cale de a evita să cazi în capcana gândului că ai avea ceva de pierdut. De fapt, nu ai nimic de pierdut, ești deja gol pușcă. Nu există niciun motiv să nu-ți urmezi chemarea inimii.” – este mesajul care o ajută pe noua Anca Țurcașiu să trăiască intens fiecare clipă a vieții.

“Sunt un om liber din toate punctele de vedere și pot să zbor!”, mărturisește remarcabila Anca Țurcașiu, în primul interviu oferit după ce a devenit o femeie liberă.  În exclusivitate pentru FANATIK.RO, Anca Țurcașiu dezvăluie ce vrea să transmită prin mesajul piesei “Vreau să dau reset”, cum a depășit cele mai mari cumpene din viața personală și profesională în 2020, de ce crede că 2021 va fi un an remarcabil al exisenței sale și de ce a ales să șteargă cu buretele toate experiențele neplăcute trăite între pereții casei.

-Mesajul melodiei “Vreau să dau reset” este extraordinar de puternic… . Povestiți-mi puțin despre cum a luat naștere piesa.

La început nici nu am vrut piesa, pentru că, nemaicântând de vreo 20 și ceva de ani, nu am scos niciun cântec nou pe piață. Acest lucru a fost cauzat de faptul că artiștii din generația mea au fost cumva eliminați din industria muzicală, pentru a se face loc celor noi. Eu am aceptat acest lucru și m-am canalizaat pe partea de teatru foarte mult și am avut mare succes în toți acești 20 de ani, făcând teatru. Teatru care a fost, este și rămâne marea mea dragoste.

Nemaifăcând muzică nu mai știam care este mersul lucrurilor, dacă v-a interesa pe cineva și atunci m-am gândit ce rost are să fac un cântec, într-o lume în care toată lumea face cântece? De ce ar fi cântecul meu altfel decât altele, care se comun unul după altul?  Și Ovi a insistat, a fost atât de bun cu mine, atât de răbdător, a venit din partea lui atât de multă bucurie și căldură de a scrie acest cântec… . Totul, din clipa în care ne-am hotărât, a curs de undeva de sus, ca și cum trebuia să se întâmple asta. Linia melodică a fost din prima aceasta. A simțit că mi s-ar potrivi foarte mult. Apoi a zis: ‘Bun, hai să scriem textul!’ Și atunci eu am spus: ‘Lasă-mă pe mine să scriu o poveste, vreau să fie ceva puternic, vreau să fie un mesaj puternic în cântecul ăsta. Dacă tot apar, după atâția ani cu o piesă, trebuie să vin cu o expresie a sufletului meu!‘. M-am chinuit o săptămână să scriu textul, am crezut că sunt mai creativă, dar pur și simplu m-am blocat și, atunci, a venit Loredana în viața mea, acest om frumos, un om atât de senin, căruia i-am explicat în 5 minute la telefon, mesajul pe care vreau să îl transmit. Ea a pus acest cuvânt – reset- în cântec. Mi s-a părut și asta foarte puternic, și titlul, pentru că asta am vrut să transmit: indiferent ce ți se întâmplă în viață, tu trăiești și trebuie să mergi mai departe. Doar niște oameni foarte slabi renunță, avem cazuri. Se poate renunța!

Filmările au avut loc în pandemie…

Eu cu doi bărbați, în aer liber, am fost la filmări, pe un aerodrom. Și, pe plajă, am fost eu cu trei bărbați. (Râde) Am fost cu Mircea care fotografia, Marian – cu care mă plimbam de mână ca să avem cadrele peplajă, și băiatul care ne filma. A fost un videoclip filmat în două zile, câteva ore, la Vadu, și câteva ore la Craiova, unde este pista de aeroport. Deci nicio legătură cu pandemia.

Anca Țurcașiu, vindecată prin credință: “DE CE? DE CE MIE? Nu am făcut nimic, nu am făcut nici intenționat ceva?”

Anca Țurcașiu
Anca Țurcașiu a dat reset întregii vieți

-Vreau să dau reset îndeamnă la zbor, este un fel de punct şi de la capăt. Cum s-a ridicat Anca Ţurcaşiu după un an 2020 extrem de greu? 

Lucrurile puternice care ți se întâmplă e normal că te afectează. Aș fi un neom să spun că am fost bine, dar, din acest rău, pot să spun că cel mai mult m-a vindecat timpul. Timpul este cel mai bun medicament. Nu am crezut asta! Toată lumea îmi spunea: ‘Ai răbdare!’ Am văzut un părinte, la care m-am dus toată vara – Ilarion Dan-, cu care am stat de vorbă. Am simțit nevoia să mă apropii de Dumnezeu, am simțit nevoia să mă apropii de credință și să înțeleg anumite lucruri. Atunci când ți se întâmplă ceva rău – rău zici tu despre lucrul acela că este în viața ta- oricine ar fi, și în orice situație s-ar afla, întrebi ‘DE CE? DE CE MIE? Nu am făcut nimic, nu am făcut nici intenționat ceva?’ Și am aflat răspunsul! Nu o să vi-l spun, pentru că este prea personal și așa am afirmat, că nu voi vorbi de lucrurile prea personale, și mă voi ține de această promisiune. Viața mea personală nu o voi oferi niciodată publicului, nu voi oferi explicații despre ce am trăit, ce s-a întâmplat in trecut, eu vorbesc acum despre sufletul meu, despre repoziționarea mea, despre viața mea care este astăzi! Este exact cum am spus în cântec, RĂMÂN cu cea a fost frumos din trecut. Am noblețea și puterea să spun asta: rămân cu ce a fost frumos și merg mai departe!

Revenind… părintele mi-a spus două cuvinte foarte puternice: răbdare și nădejde, pe care nu le-am înțeles atunci. ‘De ce să am răbdare? Eu vreau acum! Acum vreau o pastilă miraculoasă! Vreau ceva! Vreau un miracol! Aștept un miracol’ Asta nu există și toți care trec prin probleme grave, de moarte – moartea este o problemă – , merg mai departe. Eu de ce să nu pot? Până la urmă trebuie să pot, dar trebuie să o fac în așa fel încât să fiu bine, din toate punctele de vedere.

-Schimbarea din viața personală a coincis și cu perioada pandemiei care ne-a dat tuturor viețile peste cap…

Da, problema a fost că lucrurile s-au oprit deodată din toate aspectele vieții mele. Noi, care eram extrem de ocupați și trebuia să ne clonam… eu trebuia să mă clonez, pentru că lucram la două piese în paralel și toată lumea era supărată pe mine. ‘Cum să mergi acolo și să nu stai aici, dar de ce nu ne-ai dat nouă prioritate? Dar de ce?’ Vreau să ies din proiectul ăsta, spuneam, că nu pot să le fac pe amândouă! ‘ Nu, că vrem să fii aici! Nu se poate fără tine!’ Atunci acceptă-mă cum pot, că eu noaptea când ajung acasă îmi bubuie capul, că am două cărți pe care le învăț în paralel, două situații de viață, două regii în paralel, capul meu e numa’ unul! Deci cam așa am funcționat.

-Se poate spune că recâștigarea unui timp liber cu care nu ați fost obișnuită, punerea proiectelor în stand by obligată fiind de pandemie, a cauzat dezechilibrele apărute și în viața personală?

Acest timp pe care l-am avut la dispoziție dintr-o dată, nemăsurat, o vacanță pe care mi-a dat-o Dumnezeu, pentru ca eu i-am cerut-o, dar nu am știut că o să mi-o dea atât de mare, l-am primit ca pe ceva cu care nu am știut ce să fac. M-am trezit că dimineața mă întrebam: ‘bun, și eu ce fac azi? M-am spălat pe dinți, am făcut duș, am mâncat, si acum ce fac?’ Și am inceput astfel să citesc foarte mult. Am citit cred că toate cărțile pe care mi le-aș fi dorit să le citesc, am văzut foarte multe filme… . Și ÎNAINTE vedeam, pe ascuns, noaptea. ACUM noaptea dorm. Având atât de mult timp la dispoziție, mi-am făcut un program minunat, cu care sunt foarte mândră și fericită!

Anca Țurcașiu: “E ca și cum m-am născut din nou. E  altă viață pentru mine!”

Anca Țurcașiu
Anca Țurcașiu, pregătită să zboare, după ce și-a recăpătat aripile și a cunoscut o altă viață

– Și cum arată această nouă rutină?

Mă culc la ora 23, cel târziu, la ora 7 sunt în picioare, iar la ora 8 mă aflu în sala de sport, unde petrec o oră- o oră și jumătate. Acest program, prietenii noi pe care mi i-am apropiat și cu care joc o grămadă de jocuri de societate- pe care nu le-am jucat în viața mea-, mă fac să descopăr niște plăceri despre a căror existență nu știam. Descopăr plăcerea de a mă plimba prin parcuri din București și din Ilfov! Pe bune, sunt rațe și lebede în Iore? Nu am știut! E ca și cum m-am născut din nou. E altă viață pentru mine, pe care am învățat să o trăiesc de la zero. Este ceva foarte interesant, despre cum m-am trezit eu să trăiesc de azi pe mâine o altă viață.

-Nu pot să nu observ bucuria și iubirea pe care o exprimați fix în aceste momente când vorbim…

Eu nu mi-am propus să transmit nimic. Eu asta sunt, așa m-am născut. Haideți să vă mai spun și altceva despre ce trăiesc… în tot acest timp liber am început să răspund oamenilor! Eu nu am făcut asta niciodată. Toate mesajele pe care le primesc pe toate rețelele de socializare am început să le citesc, am început să răspund, am început să contorizez iubirea oamenilor care vine către mine, pe care eu nu o simțeam, nu o valorizam. Nu mi-am dat seama niciodată de tot ce am transmis în toți acești ani de carieră, în toate aparițiile mele. Abia acum, la vârsta mea, am reușit să conștientizez exact ceea ce ați spus la început.

-Și schimbările nu s-au oprit aici. Am văzut și că predați…

Am reușit cu ajutorul unei prietene care este profesor să mă apuc să fac ceva, să predau. Știu că am acest har și această bucurie, iar asta m-a salvat, m-a ajutat foarte mult. Am învățat să fac un suport de curs și am găsit să predau două lucri foarte importante: Arta conversației și Ținuta în societate. Două lucruri pentru care eu eram pregătită să le fac, dar pentru care a trebuit sa studiez vreo 3 luni de zile. Am citit și conspectat 10 cărți, am muncit enorm, asta m-a salvat. Vreau să vă spun că, atunci când se termină cursul cu copiii, care durează 8 săptămâni, reacția este: ‘Poftim??? Cum adică s-a terminat? Adică noi nu ne mai vedem?’ Vorbesc cu ei două ore despre lucrurile importante pe care trebuie să le știe în viața, astfel încât să fie remarcați, să se simtă apreciați, să fie catalogați extrem de bine. În afară de toate lucrurile acestea pe care le vorbim la clasa, toate poveștile mele de viață prin care am trecut și le spun despre cea mai manierata femeie pe care au am întâlnit-o in viață și care era cabiniera mea de la teatrul de operetă – o femeie pe care o ador și, astăzi, are 82 de ani, doama Gina. Întotdeauna mirosea a săpun, avea gulerul apretat, se coafa singură, avea unghiile tăiate, stătea demn, stătea înaltă pe scaun. Dacă îi spuneam că m-am îngrășat, venea și-mi spunea: ‘nu, domnisoara Anca, sunteți puțin balonată’! În afară de toate acestea, ating subiecte importante pentru ei, din adolescenta lor, și cred că ăsta e ceva- ul acela care se transmite. Eu le spun că orele nu se termină, atunci când închidem calculatorul, eu sunt acolo, cu ei, toată săptămâna. Rămânem într-un contact permanent fără să ne vorbim. Și mi-am dat seama după unul, două, trei cursuri care s-au încheiat, că oamenii aceia nu vor să se despartă de mine. Nu vor! Și mi-am dat seama că transmit catre ei ceva-ul acela pe care eu nu îl pot defini.

Anca Țurcașiu: “Dacă m-ai umilit, dacă m-ai jignit, m-ai călcat în picioare, nu am cuvinte în gură să îți spun ceva, plec”

Anca Țurcașiu
Anca Țurcașiu simte că a renăscut, după ce a trecut prin cele mai agonizante clipe

– Cum a schimbat-o iubirea pe Anca Țurcașiu, de la tânăra visătoare și naivă, la femeia puternică, gata să depășească orice încercare grea și să o ia de la capăt?

Eu păstrez copilul din mine și mă întorc foarte des la el. Sunt o persoană extrem de agățată de copilul din mine, îmi place să fiu acolo, pentru că starea de atunci îmi face foarte bine. Starea aceea, a copilului – cuminte, foarte cuminte, și azi sunt la fel, dar sper să mă schimb la un moment dat… (râde).

Pe mine dacă m-ai umilit, dacă m-ai jignit, m-ai călcat în picioare, nu am cuvinte în gură să îți spun ceva, plec. Nu am făcut rău niciune muște, dar am avut situații de viață în meseria mea, de genul asta, și am plecat. Am plecat și nu am mai vrut să văd oamenii aceia. Dar nu le-am spus niciodată ceva rău, nu m-am certat. Am fost obsedată toată viața mea să sting orice conflict. Obsesia vieții mele a fost să nu supăr vreodată pe cineva.

(…) Azi (n.r.- vineri) am fost la școală, unde predau, și au sărit copiii către mine cu atâta bucurie că mă văd și i-am luat în brațe. Dar nu i-am luat în brațe și atât. Îi ridicam pe rând, în sus, s-a format o coadă de zeci de copii, iar acum am un junghi în spate, încât, antrenorul, la sală, doar că nu mi-a tras una. Adică, în sală lucrez cu grijă să nu mă accidentez, și acum merg cocoșată de nu mai pot. De ce? Din iubire, pentru că i-am aruncat în aer și i-am prins în brațe. Programul pe care îl am acum îmi dă foarte multă energie. Lucru pe care înainte nu îi aveam, pentru că mă trezeam foarte haotic. Dintr-o dată m-am trezit în liniște și pace,cu care mărturisesc că la început nu prea am fost prietenă.

– În afară de sport și de gândirea pozitivă, ce altceva vă ajută să arătați senzațional și să vă simțiți bine?

Am renunțat la multe alimente, am rămas cu legume și pește. Când vin de la sală, pe la ora 10, iau micul dejun. Mănânc humus, fasole bătură, roșii, salată de vinete, varză călită, spanac, îmi iau pregătit deja. Asta e un alt lucru nou, nu mai gătesc. Folosesc aragazul din an în Paște, dar am gătit toată viața, iar acum îmi cumpăr mâncare. Mănânc puțin, în fiecare zi altceva. Îmi fac multe salate, în 3 minute, cu ce am în frigider, am mâncat și gata, la revedere! Am eliminat și fructele, mănânc din ce în ce mai puțin, pentru că am slăbit destul de multe kilograme și a fost complicat să mai mânânc porții mari de mâncare. Trăiesc cu puțină mâncare, dar sănătoasă.

Anca Țurcașiu, despre un stil de viață sănătos: “Am avut obsesia cântarului toată viața mea. Mi-am dat seama că este grav. Am aruncat cântarul”

Anca Țurcașiu, primul interviu după ce a devenit o femeie liberă, oferit pentru FANATIK.ro
Anca Țurcașiu, primul interviu după ce a devenit o femeie liberă, oferit pentru FANATIK.ro

-Pare că ați făcut pact cu trecerea timpului, faceți sacrificii sau totul a devenit o disciplină?

Am avut obsesia cântarului toată viața mea, niciodată nu mi s-a părut să sunt suficient de slabă. Am făcut atletism de performanță în copilărie și mi-aș fi dorit, din durdulia de fetiță care eram, să devin atleta perfectă, cu picioare subțiri și cu mușchii evidențiați. Balerinele și atletele mi se par femeile perfecte. Obsesia pe care am avut-o toată viața – născută fiind din doi părinți destul de grași, care au mâncat enorm- m-a determinat să mă urc pe cântar mai mult decât era necesar. Iar într-o zi, l-am aruncat din casă, pentru că mi-am dat seama că este foarte grav. Acum mi s-a mai întâmplat un lucu minunat, am ajuns la greutatea din adolescență, 57 de kilograme, la 1,72 cm.

-Cu ce ochi priviți intervențiile estetice de înfrumusețare?

Mi se par normale până la o anumită normalitate. Dar ați umfla în felul ăsta obrajii, buzele, nivelul ăsta de uniformizare a chipului femeii… toate femeile care și-au făcut așa ceva arată de zici că sunt aceeași femeie. E incredibil! M-am repezit, într-o zi, la o televiziune să îmbrățișez o femeie și era alta! M-am șocat! Asta mi s-a părut ceva de maximă sperietură ce am trăit, pentru că erau identice. Nu pot să vă dau nume, dar la ce s-a ajuns!

Mama mea a fost o femeie extrem de frumoasă, superbisimă, o combinație între Claudia Cardinale și Gina Lollobrigida, iar acum am văzut un comentariu al cuiva, pe Instagram, că mă asemăna cu Monica Belluci. Woooow! Monica Belluci a României? Pentru mine, Monica Belluci este un simbol de frumusețe, de perfecțiune! Chestia asta e o treabă de genă. Mama a murit,săraca de tânără,și arăta… Doamne! Nu avea un rid, avea o piele pe picioare de zici că are 20 de ani, și avea 60 și ceva de ani. Te uitai la fața ei și nu îți venea să crezi!

Mie îmi e frică să fac orice și mi se pare că normalitatea, și curățenia, și simplitatea sunt cele mai importante. Ce vorbești, ce scoți pe gură este important.

-Vicii aveți?

Fumez de o viață, m-am tot lăsat, m-am tot apucat. Nu sunt perfectă, nu e nimeni perfect! Nici nu vreau, nici nu pot! Nu sunt genul de om care să spun că fac din viața mea un exemplu. Nu, mănânc ce consider că îmi aduce sănătate, îmi place să beau un pahar de vin seara. Sunt strictă cu sportul și cu mâncarea, dar atât.

Revenind la copii, ce fel de mamă ați fost, sunteți?

În viața mea agitată, am fost o mamă extrem de agitată, în viața mea de acum, relaxată, sunt o mamă extrem de relaxată. Am fost agitată, pentru că acest copil al meu a fost extrem de năzdrăvan, care mi-a dat multe bătăi de cap…

Anca Țurcașiu, despre fostul soț: “A fost și este un tată foarte bun”

-La ce provocări v-a supus?

S-a rătăcit de grupul de turiști și s-a urcat în vârful unui munte, făcea ca un uliu acolo. A deschis ușa de o la mașină, în timpul mersului, într-o călătorie, s-a urcat pe școală, m-a sunat învățătoarea. Radu a fost un năzdravăn ghiduș, înțelept, care s-a transformat, după vârsta de 18 ani, într-un bărbat atât de matur și de echilibrat, și de cald, și de iubitor. Acesta este motivul pentru care azi avem o relație extraordinară. Am avut-o întotdeauna,pentru că eu am fost cea jucăușă. A, încă ceva drăguț: l-am pus să scrie pe un bilețel, când avea 6 ani, primele trei lucruri care îi vin în minte când se gândește la mine, iar primul a fost JUCĂUȘĂ. Am fost jucăușă, am fost și drastică, am experimentat toate stările.

-Vă reproșați ceva în relația cu el?

O, da, îmi reproșez multe lucruri. I-am cerut iertare, dar el m-a iertat fără ca eu să îi cer iertare. Este cea mai mare realizare, iar astăzi, dacă vreau să zâmbesc și nu am un motiv, mă gândesc la el. Am pe birou o poză cu el și cu iubita lui. Ei au fost și sunt atât de calzi și de buni, petrecem atât de mult timp împreună, mă bucur atât de mult de povestea lor, de ce trăiesc, sunt extrem de senini.

Anca Țurcașiu
Anca Țurcașiu, surprinsă la filmările videoclipului Vreau să dau reset

Anca Țurcașiu: “Ce ține de casa sufletului meu și al omului care sunt este al meu și al lui Dumnezeu”

Ce v-ați dori să nu uite Radu niciodată atunci când se gândește la mama, dar și când se gândește la tatăl său?

Tatăl lui a fost și este un tată foarte bun, care și-a petrecut mult timp cu el. A fost un tată prezent, aproape de el, pentru că a stat acasă destul de mult. Cred că cel mai important de la el ar trebui să-i rămână asta: să fie și el un tată la fel de bun. Iar de la mine mi-aș dori să rămână ce i-am spus întotdeauna, că în viața asta trebuie să caute permanent libertatea, sentimentul de a fi liber. Să nu fie constrâns niciodată! Și cu toată iubirea mea care nu poate fi contorizată. Dar ea rămâne și se transmite sub formă de energie. El o să rămână cu energia asta, în mintea lui, în corpul lui și în sufletul lui, chiar și după ce eu nu voi mai fi. Așa cum și eu păstrez toată energia mamei, bună, și toată iubirea pe care poate nu a știut să mi-o arate sau să mi-o transmită, pentru că a fost o mamă foarte posesivă, care a încercat să forțele lucrurile, viața mea, foarte curioasă și nu am avut o relație foarte apropiată, dar, după ce nu a mai fost, ea a lăsat în mine toată iubirea aoa pe care eu o simt în fiecare zi, după ce deschid ochii.Anca Țurcașiu simte că a renăscut, după ce a trecut prin cele mai agonizante clipe

Ce vă doriți de la 2021, după un an 2020 în care viața vi s-a schimbat total?

În primul rând nu îmi vine să cred că a trecut un an de zile de când s-a întâmplat asta. Mi s-a părut că a trecut mai repede ca niciun alt an din viața mea. Este uimitor ce percepție avem asupra timpului,asta mă șochează. Știu când am împlinit 50 de ani și câ urmează săîmplinesc 51. Parcă s-a șters din memoria mea, nu știu ce s-a întâmplat și de ce.

Știu că pe 31 decembie 2021-1 ianuarie 2021, eram în Punta Cana, într-o mega distracție, în primul Revelion al vieții mele în care nu munceam, și dansam cu un pahar de șampanie în mână. Toată lumea râdea, cânta, dansa, se luau în brațe, se sărutau, se pupau… Am trăit cel mai frumos Revelion din viața mea, pentru că în cei 35 de ani de când am început să fac meseria asta alergam prin cotloane,pe străzi, de nebună, cu zăpada în cap, cu rochia udă, cu machiajul stricat, cu pneumonie dimineața… . A fost prima dată în viața mea când am trăit această bucurie. Mi-a bătut inima atât de tare de fericire, încât mi-am spus: Va fi un an remarcabil pentru viața mea, pe care, l-a sfârșitul vieții, îl voi nota undeva.

Anca Țurcașiu visează să se mute în Palawan: “De ce să nu fac totul de la zero? Iau totul ca pe o renaștere”

Ce nu se știe despre Anca Țurcașiu și ați dori să se afle?

Ce nu se știe nu mi-aș dori niciodată să se afle, pentru că ce ține de casa sufletului meu și al omului care sunt este al meu și al lui Dumnezeu, și păstrez aici totul. Mi-aș dori să se afle lucruri profesionale, din sfera profesională pe care le voi face cu ardoare, și cam atât. (Plânge)

Iar vizavi de această schimbare radicală de 100 % din viața mea, mi-a trecut prin cap un gând frumos, pentru că eu am luat-o ca pe o renaștere. Astăzi o iau ca pe o renaștere: nu mai am meseria mea, nu mai am familia pe care am avut-o, dintr-o dată m-am trezit să trăiesc altă viață. De ce să nu o fac de la zero, într-un loc pe pământul acesta unde mi-ar fi plăcut să mă nasc -Palawan, în Filipine -, unde am experimentat cea mai frumoasă energie din viața mea? Nu știu dacă aș avea puterea, dar de ce să nu o fac? Sunt un om atât de liber astăzi, încât pot să fac ce vreau.

Închide ×