”Am văzut cinci oameni zâmbind, așteptând cu nerăbdare călătoria lor”, povestește Renata Rojas, fost angajat al companiei OceanGate. Peste 90 de minute, cei cinci erau victimele unui dezastru, faimoasa implozie despre care toată lumea a vorbit. Submarinul a fost zdrobit de presiune și împrăștiat pe fundul mării.
O anchetă amplă a Pazei de Coastă a SUA s-a încheiat recent și arată că patronul companiei OceanGate a ignorat mai multe avertismente de siguranță. Mai mult, anchetatorii au aflat ce au făcut oamenii în ultimele ore de dinainte de moartea inevitabilă.
Cei aflați la bordul submarinului erau exploratorul Hamish Harding, alături de milionarul pakistanez Shahzada Dawood, alături de fiul său Suleman. Au plătit o avere pentru a se scufunda cu Titan la 3.800 adâncime, pentru a vedea epava Titanicului, faimosul vas scufundat în 1912.
Submarinul era pilotat de directorul general al OceanGate, Stockton Rush, care-l avea copilot pe expertul în Titanic Paul-Henri Nargeolet. Se pare că oamenii puteau să comunice cu suprafața, astfel că există mesaje de la 2.300 adâncime care transmiteau că ”totul este bine aici”.
După aproximativ 90 de minute, Titanul ajunsese la 3.346 metri adâncime și a trimis un mesaj prin care anunța că a eliberat două greutăți pentru a-și încetini coborârea pe fundul mării. Submarinul a implodat în câteva minute, acesta fiind ultimul mesaj transmis. Cert e că nimic din aceste mesaje nu arată că oamenii ar fi știut ce se întâmplă cu ei.
Așadar, teoria e că submarinul a fost defect de la bun început, iar oamenii au murit instant, fără să realizeze ce se va întâmpla. Un minim confort psihologic pentru rudele care au rămas în viață, care măcar știu că persoanele dragi lor nu s-au chinuit și nici nu au trăit momente de teroare înainte de moartea inevitabilă și instantă.
Cu toate că Stockton Rush, cel care conducea compania OceanGate, era foarte mândru de acest submarin ”experimental”, fostul director al operațiunilor maritime de la această companie, David Lochridge, a descris submarinul drept ”o abominație”.
Încă din 2018 ar fi existat un raport care scotea în evidență problemele de siguranță, însă superiorii săi au preferat să-l concedieze. O mare problemă a Titan e că avea carena, partea în care se aflau pasagerii, cilindrică.
Astfel, efectele presiunii nu erau distribuite uniform. Mai mult, fereastra submarinului nu mai era sigură mai adânc de 1.300 metri. Mai amintim alte aspecte esențiale, cum ar fi materialul din care era făcut submarinul, mai exact straturi de fibră de carbon cu rășină.
Se crede că defecțiunea carenei ar fi cauzat implozia, însă momentan nu se știe cu exactitate. Și mai revoltător pentru familiile decedaților poate fi un alt aspect. Conform anchetei, Titan a efectuat în ultimii ani 23 de scufundări, însă doar 12 au ajuns la epava Titanicului.
Un jurnal de scufundări a consemnat 118 defecțiuni tehnice, de la baterii care au murit, de la domul frontal al submarinului care a căzut, la propulsoare care a cedat. În condițiile în care un bilet spre Titanic costa 250.000 de euro, aceste lucruri nu pot fi ignorate.
Fred Hagen a avut norocul să călătorească cu Titanul fără să pățească nimic, însă spune că a auzit de multe ori un ”zgomot alarmant” în timp ce submarinul revenea la suprafață. ”Eram încă sub apă și s-a auzit o bubuitură mare sau un sunet de cracare. Eram cu toții îngrijorați că poate exista o fisură în carenă”, a explicat bărbatul.
În ciuda tuturor problemelor, șeful OceanGate refuza să creadă că ceva rău se poate întâmpla. ”Eu nu mor. Nimeni nu moare pe tura mea! Punct”, le transmitea acesta angajaților săi. ”Înțeleg acest tip de risc și mă implic cu ochii deschiși și cred că acesta este unul dintre cele mai sigure lucruri pe care le voi face vreodată”, a completat cel care era șeful OceanGate.