Andreea Bănică, dezvăluiri dureroase despre viața cu un tată violent: ”Am putut să fug”! Lucian Mitrea i-a schimbat viața

Andreea Bănică și-a deschis sufletul pentru cititorii FANATIK și a vorbit despre marea durere a vieții ei: violența îndurată din partea tatălui ei, un părinte alcoolic care o abiza și ea pe, și pe mama sa. Cu toate acestea, recunoaște vedeta, acum o încearcă regretele că nu l-a putut ajuta.

Andreea Bănică, suferință cumplită din partea tatălui ei. Salvarea i-a fost soțul, Lucian Mitrea

Andreea Bănică a povestit cum a reușit să fugă din coșmarul care era, la acea vreme, căminul părintesc. Tatăl, violent din cauza băuturii, o făcea să sufere cumplit și pe vedetă, și pe mama sa. La 19 ani însă, ea a reușit să evadeze și, ajutată dă Lucian Mitrea, a reușit să treacă peste traumele copilăriei.

Andreea Bănică nu ascunde, pentru cititorii FANATIK, că, acum, este încercată de regrete cu privire la faptul că a fugit de lângă familia ei în loc să rămână și să îl ajute pe tatăl abuzator să își depășească problemele. Mai mult, este ea convinsă, dacă ar fi putut să își salveze tatăl, acum el ar fi fost un bunit perfect.

În altă ordine de idei, mai explică ea, experiența avută a făcut-o să înțeleagă ce nu trebuie să facă, vreodată, în relația cu copii pe care îi are. De asemenea, ne explică ea, ipostazele senzuale pe care le abordează adeseori sunt înțelese și acceptate de fiul și de fiica ei. Iar când vine vorba de copii, Andreea Bănică recunoaște că are anumite temeri, dar le depășește cu ajutorul comunicării cu ei.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Andreea Bănică, copilărie lângă un tată violent: „Mi-am promis că nu voi ajunge aşa, voi fi o femeie independentă”

Ai avut o copilărie frumoasă, dar nu tocmai uşoară, cu un tată violent, mai apoi ţi-ai pierdut ambii părinţi la o vârstă fragedă…ce anume din trecutul tău te-a motivat, te-a ambiţionat să ajungi femeia de astăzi?

– În primul rând m-a ambiţionat faptul că am vrut să fiu o femeie independentă, pentru că am văzut în familie o mamă care nu avea curaj să se impună şi să pună piciorul în prag. Părinţii mei nu au avut o viaţă prea uşoară împreună, probabil că s-au iubit la început, după care tata a început să bea şi nu a mai fost cum trebuia să fie, iar mama mea nu avea curaj, nu neapărat să divorţeze, dar să se impună, să pună piciorul în prag, să ia atitudine. Eu mi-am promis că nu voi ajunge aşa, voi fi o femeie independentă, voi avea avea o familie frumoasă, nicidecum cu un soţ violent vreodată. Asta m-a făcut să mă ambiţionez şi să ajung unde sunt astăzi.

Cine crezi că ar fi acum mai mândru de tine, tatăl sau mama ta?

– Cu siguranţă amândoi ar fi fost acum mândri de mine. Tatăl meu îşi dorea foarte mult ca eu să devin artist şi să fiu un om împlinit. Tatăl meu s-a bucurat enorm când mi-am luat prima mea maşină din banii munciţi de mine, tot timpul îmi spunea să economisesc, tatăl meu a avut calităţi foarte bune, nu doar faptul că era violent şi mâncam bătaie de la el. Însă toate lucrurile astea se întâmplau din cauza faptului că era bolnav şi nu avea voie să bea, de aici pornea totul, iar el nu înţelegea, avea nevoie de ajutor şi nu avea cine să i-l ofere pe vremea aia, iar eu eram foarte mică ca să pot să-l ajut.

”Ulterior mi-am dat seama de calitățile lui”

Ulterior mi-am dat seama de calităţile lui şi mi-am dat seama că el a fost omul care m-a împins de la spate să devin ceea ce am devenit astăzi, mă încuraja de câte ori ştia că am concerte şi încep să câştig bani, să-mi păstrez banii, să nu îi cheltui, să-i pun deoparte şi să-mi iau ce îmi doresc. Ştia că îmi doresc foarte mult să-mi iau o maşină şi s-a bucurat enorm când i-am făcut o surpriză şi m-am dus cu maşina acasă, m-a văzut şi a început să plângă.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Dacă ar fi trăit la ora actuală, tatăl meu ar fi fost în al nouălea cer, copiii mei ar fi stat numai pe la el, ar fi fost topit după ei, mai ales că Sofia cântă şi îmi calcă pe urme. Probabil că dacă eu aş fi fost mai mare, aş fi putut să-l ajut atunci când avea probleme, doar că eram mică şi nu aveam nicio putere, adică nu aveam puterea pe care o am azi.

Andreea Bănică, bântuită de regretul că ar fi putut să-şi salveze tatăl de la moarte

Ai dus cu tine mult timp regretul acesta, că nu ai putut face mai multe pentru el?

– Da, absolut! Când am împlinit 19 ani, atunci a fost ultimul scandal între noi, am zis că plec de acasă, că nu mai stau să suport abuzurile lui şi mi-am impus ca eu să nu ajung vreodată aşa, să stau ca mama mea şi să accept tot din partea unui soţ, mai ales să fie violent cu copiii mei, asta în niciun caz. Acela a fost momentul când am zis „Gata, este finalul, plec de acasă şi să se descurce amândoi”.

”Eram mult prea mică, fără putere”

Mama mea poate că nici nu mi-a mai spus mai departe ce se întâmpla între ei doi, eu am putut să fug, practic să evadez. Da, am regretat mult, dar nu aveam ce să fac pentru că eram mult prea mică, fără putere, posibilităţi de niciun fel, am plecat şi practic am luat-o de la capăt. Acasă m-am mai întors doar în vizită, dar în vizită nu se întâmpla ce se întâmpla când stăteam non stop acasă.

În momentul în care ai rămas cumva singură pe lume, fără bunici, fără părinţi, Lucian a fost cel care a trebuit să ţină locul tuturor. Pentru ce îi eşti astăzi recunoscătoare şi pentru ce îi mulţumeşti cel mai des?

– Nu ştiu dacă zilnic, dar mai tot timpul îi spun şi el ştie că îi sunt recunoscătoare. Noi vorbim des despre toate lucrurile astea şi tot ce s-a întâmplat, de amintirile noastre, de cum venea la Eforie şi cum mă găsea, eram în şosete şi pantalonii băgaţi în şosete, îmbrăcată gros, cu halat pe mine, de multe ori aşa ne întâlneam. Amintirile astea le avem împreună şi ştie foarte bine că îi sunt recunoscătoare pentru faptul că a stat lângă mine si m-a susţinut din toate punctele de vedere.

Andreea Bănică, despre ipostazele fierbinți: „Acasă nu mă înfofolesc din cap până în picioare să nu mă vadă copilul”

Eşti o femeie frumoasă, provocatoare şi nu te sfieşti să arăţi asta. Ce ţi-a spus Noah de exemplu, când a văzut vreo poză cu tine mai fierbinte?

– Nu a spus niciodată nimic, el oricum mă vede pe mine sexy, cum sunt acasă sunt şi în viaţa de zi cu zi sau în anumite poze, adică nu sunt alta. Acasă nu mă înfofolesc din cap până în picioare să nu mă vadă copilul, toată vara m-a văzut în costum de baie. Noi oricum am avut o relaţie mamă-copil în care el mi-a atins tot timpul pielea, a fost la sânul meu şi am avut mereu o deschidere faţă de copiii noştri.

”Ei înţeleg foarte bine cine sunt eu şi cu ce mă ocup”

Într-adevăr, Sofia are acum 14 ani, e la vârsta adolescenţei şi atunci intervin nişte schimbări hormonale în viaţa ei, în capul ei, în mintea ei, în tot comportamentul ei şi aici suntem atenţi, dar la Noah nu se pune problema de aşa ceva. Ei înţeleg foarte bine cine sunt eu şi cu ce mă ocup.

Te temi de vreo etapă din viaţa lor?

– Nu, eu nu trăiesc cu frică, eu trăiesc o altă frică mai mare, dar nimic din ce se poate rezolva nu este o frică pentru mine. Fricile mele sunt altele, totul în viaţă are o rezolvare, mai puţin boala. Sunt foarte normală la cap, nu am probleme din astea cum aud la tot felul de părinţi. Eu trăiesc clipa cu ei, le spun ce se poate întâmpla, ce nu se poate întâmpla, le explic toate problemele, pe Noah pentru că e şi băiat îl las să dea cu capul în anumite situaţii, să vadă cum este şi să înţeleagă, îi spun dinainte ce se poate întâmpla, dar îl las singur să decidă.

”Eu le voi spune mereu ce e rău şi ce e bine şi că trebuie să aleagă binele întotdeauna”

Eu am o comunicare foarte deschisă cu ei, aşa cum avea şi tatăl meu cu mine. Iar asta a funcţionat în cazul meu, am fost cea mai cuminte fată din Eforie, şi eu şi sora mea, adică ne-am căsătorit cu bărbaţii pe care i-am cunoscut prima oară şi cu ei am rămas, din punctul ăsta de vedere consider că aşchia nu sare departe de trunchi. Dacă eu n-am fumat, n-am băut, pentru ce ar fuma ei, pentru ce ar bea ei, eu le voi da să încerce oricum. Sofia nici nu vrea să audă de aşa ceva clar, dar în ceea ce îl priveşte pe Noah, vom vedea pe viitor, dar va fi decizia lui.

Eu le voi spune mereu ce e rău şi ce e bine şi că trebuie să aleagă binele întotdeauna. Nu poţi tu, ca părinte să îi impui copilului: „Știi, tu nu trebuie să faci facultatea de Jurnalism, faci Medicina că aşa spun eu sau tu trebuie să te faci neapărat cântăreaţă pentru că eu sunt cântăreaţă şi asta am fost, iar tu ai talent şi trebuie să faci tot asta”… Doamne-Fereşte! Niciodată nu voi face asta. Eu îi voi sprijini mereu, doar le voi spune despre anumite lucruri, dacă sunt bune sau dacă sunt rele şi cu ce îi ajută în viaţă, dacă le aduce un aport bun sau nu.

Pentru ce eşti astăzi recunoscătoare?

– Pentru tot ce am, ce sunt, pentru maşina pe care o conduc, pentru geanta pe care o port pe umăr, pentru ceasul de la mână, în primul rând pentru copiii mei, pentru soţul meu, pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu. Sunt recunoscătoare pentru orice lucru din viaţa mea.