Andreea Ogăraru, soție atipică de fotbalist și mamă a șase copii. Povestea unui mariaj de 21 de ani: ”Valorile creștine și ajutorul reciproc”. Interviu exclusiv

Andreea Ogăraru este o parte foarte importantă din Fundația Mihai Neșu. Își amintește cel mai greu moment trăit în cuplu și aflăm cum arată o zi din viața unei mame cu 6 copii.

Andreea și George Ogăraru au, împreună, șase copii

Andreea Ogararu recunoaște că viața în Olanda i-a schimbat mult mentalitatea. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK,  Andreea ne povestește despre noua ei emisiune de la Metropola Tv și prin ce trece, cu adevărat, o soție de fotbalist. Aflăm că viața cu șase copii este inedită și deloc ușoară și că, la prima întâlnire cu George Ogararu, s-a enervat și l-a fugărit. Fosta dansatoare de la “Surprize, surprize” recunoaște că, pe vremea aceea, era timidă și nesigură pe ea și că, în căsnicie, nu a fost niciodată geloasă.

Andreea Ogararu vorbește despre perioada “Surprize, surprize”: “Am pierdut multe oportunități”

Ai făcut parte din echipa de dansatoare de la “Surprize, surprize”. Cum era Andreea de atunci și cum este cea de azi?

-Da, îmi amintesc cu mare drag de acea perioadă, de frumusețea, energia și tinerețea noastră. Mă bucur încă de fetele cu care am rămas în relații bune până astăzi și pe care le pot numi prietene de suflet. Andreea de atunci era timidă, nesigură pe ea, i se părea că face multe gafe, stresată de felul în care arată, așa cum eram majoritatea. Am pierdut multe oportunități din pricina acestei nesiguranțe.

Este o vârstă, o etapă din viață în care nu putem, efectiv, să ne vedem pe noi înșine altfel decât printr-un ochi critic. Important este să trecem peste asta și să ne asumăm unicitatea lăsând loc propriei autenticități să înflorească.

Digi24.ro

Un cilindru misterios cu înălțimea unei clădiri cu patru etaje a ieşit brusc din pământ în Japonia

“Adolescența este perioada cea mai complicată și complexă din viața noastră”

Ai vreun regret?

-Mi-ar fi plăcut să știu mai devreme că este voie să fiu așa cum mi-aș fi dorit să fiu. Adolescența este probabil perioada cea mai complicată și complexă din viața noastră. De aceea noi, părinții de astăzi, e bine să ne străduim să fim mai prezenți și mai atenți cu adolescenții noștri. Știm cum ne-a fost și ce am fi avut nevoie atunci.

Digisport.ro

A fost cel mai bogat român, dar averea de 1,2 miliarde de euro s-a ”evaporat” și tocmai a mai primit o lovitură

Am avut șansa de a lucra cu o echipa extraordinară de profesioniști în perioada Surprizelor iar cu mulți am rămas în relații foarte bune până astăzi. Sunt recunoascatoare pentru această etapă din viața mea.

Andreea Ogararu își amintește prima întâlnire cu George Ogararu: “Mi s-a părut enervant și l-am fugărit”

Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe George? Care a fost primul gând care ți-a trecut prin minte atunci când l-ai văzut?

-Îmi amintesc exact cum l-am cunoscut, desigur. Foarte pe scurt va spun câte ceva despre noi. Eram doi copii, practic. După proba de sport de la bac, am fugit repede la un job de sampling, făceam promoție la ceva. Lucram. Și George a trecut întâmplător pe lângă standul meu, o dată și încă o dată și încă o dată.

Nu știu exact ce anume îi atrăsese atenția, eu eram destul de obosită, imediat după Bac, cu șapca pe cap. Mi s-a părut enervant și l-am fugărit. A fost amuzant.

“Îmi venea să o iau la fugă, nu știam cum să reacționez”

A mai continuat?

-Da, în anul următor s-a întâmplat să ne revedem fugitiv de 3-4 ori în locuri și situații diferite. El avea un zâmbet foarte larg de fiecare dată ca și cum abia aștepta să mă vadă. Mie îmi venea să o iau la fugă, nu știam exact cum ar trebui să reacționez. Mi se părea ciudat ca cineva să zâmbească așa de larg de fiecare dată când mă vede.

După un an i-am dat și numărul de telefon, iar după încă jumătate de an am acceptat, cu greu, să ieșim la o întâlnire, în față Bisericii de la Răzoare. Din seara aceea am rămas nedespărțiți până astăzi.

Andreea Ogăraru vorbește despre gelozie

George Ogăraru, un fotbalist celebru, a jucat la Ajax Amsterdam timp de 4 ani. Înconjurat de fani și de fane. Ai fost vreodată geloasă?

-Nu am fost niciodată geloasă. Deși, la început au mai fost momente când diferite fete îl așteptau la gardul stadionului că să vorbească cu el, să primească atenția lui și mai mult decât atât. Dar de foarte puține ori. Asta în România. Odată eram amândoi la un restaurant împreună, la cină. A venit o față care mi-a spus “Scuzeee” și, până să îmi dau seama ce se întâmplă, l-a și pupat. Apoi a fugit. Nu am apucat să reacționăm niciunul.

În perioada Ajax nu s-a întâmplat nimic, toată lumea era foarte serioasă, profesionistă. O olandeză nu ar face așa ceva, la ce self-esteem au și la cum sunt formate să se concentreze pe ele însele. Mi-ar plăcea să fie și în România așa din punctul asta de vedere. Fetele să își cunoască adevărata valoare și să își ofere singure atenția de care au nevoie. Să pună toată energia în devenirea lor, să nu își risipească esența. Ar merita, avem fete extraordinare.

Secretul unei relații de 21 de ani: “Natură lui bună, blândă, cuminte, lipsa viciilor”

Sunteți căsătoriți de 21 de ani. Care este secretul vostru?

-Secretul nostru este simplu de tot. Căutarea unei vieți liniștite, odihnitoare, răbdarea de a-l cunoaște și vedea pe celălalt așa cum este el. Disponibilitatea afectivă, dar și de muncă efectiv, sub toate formele ei, alegerea cu grijă a prietenilor și a modului de petrecere a timpului liber. Valorile creștine și ajutorul reciproc pe toate planurile.

Faptul că eu am înțeles să îi dau spațiu și timp pentru desfășurarea carierei și am așteptat să “îmi vină rândul”, pregătindu-mă și formându-mă în tot acest răstimp, a contribuit de asemenea. Natura lui bună, blândă, cuminte. Lipsa viciilor și curiozitatea de a cunoaște natura și lumea în profunzimea ei. Nu e deloc complicat.

În toți acești 21 de ani, îți aduci aminte de cel mai frumos moment?

-Am avut și încă avem foarte multe momente de mare profunzime, de intensitate emoțională, pentru că acestea sunt momentele cele mai frumoase. Aniversările copiilor noștri pe care le organizăm acasă, cu implicarea tuturor, care sunt presărate de fiecare dată cu muzică, duete ale copiilor.

Secret Santa pentru care fiecare dintre noi pregătește o poezie referitoare la cel căruia îi oferă darul, iar ceilalți trebuie să ghicească cine este. Felul în care ne străduim să pregătim darurile, repetițiile pentru colinde în care, deși suntem certați noi (adulții neprofesionișți în ale muzicii) că ba nu e tonul potrivit, ba nu știu ce notă nu am cântat bine. Felul în care am onorat intrarea fiecărui nou bebeluș în familie.

“A creat astfel un arc peste timp readucând în memorie momentul acela”

Cum a fost la majoratul Nataliei?

-De curând am aniversat majoratul fiicei noastre Natalia. George mi-a oferit în dar o bijuterie asemănătoare cu cea pe care am primit-o atunci când am născut-o pe Natalia. A creat astfel un arc peste timp readucând în memorie momentul acela. Fiind o mare iubitoare de pomi, flori și plante, mă bucur nespus de orice plantă sau pom pe care George mi le plantează personal, exact acolo unde vreau eu.

Ne place și să călătorim împreună și să descoperim locuri noi. Excursia pe care am făcut-o în Grecia, pe râul Acheron de pildă. Unul dintre cele șase râuri ale lui Hades, după cum spun legendele, pe unde a mers Ulise în drumul sau înapoi acasă, a fost una dintre preferatele noastre.

Andreea Ogăraru, cel mai greu moment: “Instabilitatea profesională de la un anumit punct al carierei lui George”

Dar de cel mai greu moment trăit împreună?

-Cel mai greu a fost cu instabilitatea profesională de la un anumit punct al carierei lui George. În ultimii ani nu mai știam, aproape niciodată, ce vom face la vară, la iarnă. Erau multe discuții, multe opțiuni, perioada de tranziție. Este teribil de greu din punct de vedere mental să nu poți proiecta, să nu poți planifica nimic, școală, casă, stabilitate.

Asta ne-a consumat mult din resursele interne. Până la urmă am hotărât să revenim acasă și gata. Am avut o profundă dorința de așezare amândoi.

Andreea și George Ogăraru au șase copii: “Nu aș putea să trăiesc ușor, nu știu să trăiesc ușor”

Ai șase copii. Cum reușești să fii și mamă, și soție, să și muncești? Nu e greu?

-Cumva reușesc, deci este posibil. Și nu am bonă, nu am menajeră. Sincer mi-ar folosi și m-ar bucura să am, însă din diferite motive nu s-a întâmplat. În primul rând copiii nu sunt de acord cu bona, au spus din start să nu ne gândim la așa ceva. Percep negativ asta, nu știu exact de ce. Apoi, nu le place să vină altcineva să le amestece lucrurile personale. Suntem mulți într-o casă micuța și acest lucru se poate întâmplă foarte ușor.

Este greu, dar ce este greu este și valoros, așa văd eu. Nu aș putea să trăiesc ușor, nu știu să trăiesc ușor. Este o caracteristică a mea personală, încă evaluez dacă bună sau nu. Este extraordinar de benefic să faci și altceva pe lângă viață de familie, este chiar necesar din punctul meu de vedere. Și credeți-mă că nimeni nu se organizează și nimeni nu e mai eficient decât o mamă cu mulți copii, puteți verifica și din alte surse.

Ce fel de mamă ești? Relaxată, mai intri în panică?

-Oamenii mă văd drept o mamă foarte calmă și echilibrată. Am toate emoțiile la mine, dar le controlez cât de cât bine, în general. Nu intru în panică, sunt genul care reacționează bine în situațiile de criză. Și am avut momente de criză, cu mâini rupte, capete sparte…din păcate. Sunt o mamă cu experiență, asta e clar. Pentru că m-am ocupat de ai mei cu adevărat, 24 din 24.

Am învățat multe din locurile în care am trăit, culturi, mentalități, oameni valoroși, am putut face comparație, am văzut ce face diferența cu adevărat. Am avut și dorința de a mă pregăti academic foarte bine, am o formare multidisciplinară care mă ajută mult.

Andreea Ogăraru recunoaște: “Este deosebit de benefic să stăm în liniște profundă, chiar medical vorbind”

Într-o zi mai grea îți vine să te refugiezi într-un loc cu liniște, doar de tine știut?

-Daaa, să mă retrag eu cu mine și, sincer, mai fac asta din când în când. Și ar trebui să fac asta nu doar când e o zi mai grea ci măcar o dată la o anumită vreme, pentru a-mi reîncărca bateriile. Este deosebit de benefic pentru noi, oamenii, să stăm în liniște profundă, chiar medical vorbind.

Locurile în care merg sunt fie la o anumită mănăstire unde este deosebit de frumos, liniște și primitor, fie la căsuța noastră de lângă pădure. Este la o oră și ceva mai departe de București. Stau și în camera mea, la biroul plin de agende, liste și cărți, cu ușa închisă.

Acum un an s-a născut cel de-al șaselea copilaș al vostru, micuțul Serafim. Cum arată, astăzi, o zi din viața ta?

-Sarcina și maternitatea după 40 de ani diferă mult de cele de la 20 și 30 de ani. Am învățat asta. Am mai multă nevoie de odihnă acum. Serafim nu doarme grozav și atunci trebuie să îmi gestionez bine resursele. Ziua începe devreme cu cel mic la sân, stă ceva timp. Mai mult pentru confortul lui psihic decât pentru alimentare, asta e clar. Dar îl las să se bucure.

Mă bucur și eu pentru că nimic nu se compară cu acest moment de conexiune profundă dintre mamă și bebeluș. Copiii se trezesc singuri, cei mai mari îi trezesc pe cei mai mici. Se organizează, își fac paturile, fac un pic de stretching, duș, pregătesc micul dejun. De multe ori îmi pregătesc și mie. Sunt foarte iubitori și descurcăreți. Se ajută între ei cu ce pot.

“Când visez cu ochii deschiși îmi imaginez că mă retrag la ferma mea”

Ești o mamă fericită și recunoscătoare.

-Sunt foarte recunoscătoare pentru copiii mei, sincer. Există două momente în zi când copiii vin, toți, la încărcat bateriile în patul mamei, la trezire și la culcare. Orice ar fi, nu renunță la acest obicei, chiar dacă e târziu sau se întârzie undeva. Apoi eu strâng, pun la spălat, fac cumpărăturile, gătesc sau ce mai este nevoie prin casă. Ulterior mă apuc de lucru.

Sunt directorul unui festival extraordinar pe care îl organizez la Iași împreună cu o echipă minunată, am emisiunea, fac câteva ședințe de coaching ( sunt coach acreditat) cu clienții mei. Învăț e-commerce și am un proiect de antreprenoriat la care lucrez de peste 8 luni. Câteodată organizez evenimente, particip la conferințe. Nu toate deodată și nu toate în aceeași zi, evident.

Lucrez foarte mult, cred că sunt un pic workaholică. Majoritatea oamenilor lucrează foarte mult. Secretul ar fi să echilibrăm mai atent viețile noastre. Când visez cu ochii deschiși îmi imaginez că mă retrag la ferma mea și mă ocup de grădină, dar mereu amân momentul.

“Eram o adolescentă destul de nesigură, îmi era frică de singurătate”

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau cea mai rebelă?

-Eram foarte rebelă, din timiditate mai ales. Poate sună ciudat, dar așa este. Era o mască, o modalitate de a mă adapta la mediul pe care îl simțeam de multe ori ostil, era o cale de supraviețuire. Eram o adolescentă destul de nesigură, îmi era frică de singurătate, de neacceptare, de judecată.

Eram așa cum sunt mulți adolescenți: sensibili, neînțeleși, cu stări fluctuante, veșnic obosiți. Azi copil cu păpușile, mâine dornic de autonomie și afirmare, dornici să fie văzuți și acceptați. Poate de asta mă înțeleg atât de bine cu adolescenții în general, nu am uitat cum a fost și înțeleg exact prin ce trec ei.

Andreea Ogăraru și-a cumpărat un telefon din primul salariu

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Daaa, am câștigat primii bani când eram în școală generală, la un târg. Se organiza  la marginea Bucureștiului. Părinții prietenei mele făceau comerț, aveau tarabă acolo. Iar noi eram responsabile cu o altă tarabă, de sucuri și apă.

De dimineață până seară am cărat gheață, am pus sticle la rece, am desfăcut sticle și am adunat lăzi întregi de sticle goale. În soare, fără mâncare, dar cu multă dorință de a demonstra că sunt harnică și pricepută.

Și de atunci am tot lucrat, samplinguri, promoții, hostess, evenimente, apoi televiziune și tot așa. Pe ce i-am cheltuit nu îmi amintesc exact. Dar știu că din primul salariu de la “Surprize” mi-am luat telefon mobil, cu clapetă.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Sunt prietenă cu gătitul da. De regulă îmi iese orice, timp să fie. De pildă de sărbători gătesc mai mult decât este cazul și mereu ne rămâne mâncare. În timpul săptămânii obișnuite nu rămâne nimic. Suntem o familie de păpăcioși. George mănâncă cel mai puțin dintre noi, sinceră să fiu. Gătesc și copiii când nu reușesc eu, că de pildă acum când eu răspund la întrebările tale iar Sofia face paste.

“Mi-a fost greu când m-am simțit judecată sau etichetată pe nedrept”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, cum ai reușit să mergi mai departe?

-Cel mai greu mi-a fost când am simțit că nu am puterea să controlez anumite situații. Nu puteam rezolva anumite lucruri care nu stăteau în puterea mea. Cred că cel mai greu este să lași nevoia de control și să te cuibărești în brațele lui Dumnezeu, spunându-I să rezolve el.

De pildă mi-a fost greu când m-am simțit judecată sau etichetată pe nedrept. Sau când băiatul cel mare a ales să nu se mai mute cu noi și să rămână într-un alt oraș, obosit fiind de atâtea mutări. Pe de altă parte nu pot să spun că am avut până în prezent situații foarte grave care să mă facă să clachez. Și sper să nu apară.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Lumea nu știe mai nimic despre mine, sincer. Nu am simțit neapărat nevoia să comunic multe în spațiul public. Mi-ar plăcea că oamenii să știe că sunt o profesionistă, un om cu pregătire, cu studii, cu profunzime. Un om căruia îi pasă cu adevărat de ceilalți, care prețuiește viața, prietenia, frumosul. Care iubește natura și grădinăritul. Mă pricep bine la tăiat și curățat pomi fructiferi, vită de vie, plantat și îngrijit legume și fructe.

Iubesc sportul și cititul, diversitatea umană și valorile autentice. Cel mai des mă ocup cu a ajuta pe cineva, personal sau profesional. Îmi place să meșteresc, mă descurc bine cu șurubelnitele, ac și ață, foarfeci și clești. Mi-am făcut cadou un set de minișurubelnițe și alte scule pentru casă și grădină.

Andreea Ogăraru ne sfătuiește: “E bine să facem pace cu trecutul nostru”

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-Au făcut parte din viața mea și experiențe pe care nu le privesc astăzi cu mare drag sau mândrie, dar nu știu exact dacă ar trebui șterse sau nu. Încă analizez. Probabil au pus umărul la procesul meu de creștere și devenire. E bine să facem pace cu trecutul nostru și aici ne ajută foarte mult spiritualitatea, duhovnicul, cărțile de suflet și rugăciunea. Pe mine mă ajută.

Ești o parte importantă din “Fundația Mihai Neșu”. Da-mi câteva detalii, te rog.

-Mihai este un minunat. Un adevărat exemplu despre cum să integrăm în viața noastră momentele grele și să facem “the most of it”. Sau Rai din ceea ce avem și mai ales, din ceea ce suntem. Fundația Mihai Neșu desfășoară o lucrare impresionantă. Dezvoltă un centru pentru copii și adulți cu dizabilități grave, cum rar se poate găsi chiar și în țările cele mai dezvoltate. Este un proiect 100% privat, cu fonduri strânse în general prin campania de SMS.

Puteți contribui și voi prin a trimite CRED la numărul scurt 8844. Noul centru de la Oradea se va ocupa de terapia unor categorii mai largi de beneficiari, în prezent deservind în principal copii. Terapiile noului centru sunt extrem de complexe, hipoterapie, grădină senzorială, hidroterapie, therasuit, kineto, logopedie. Centrul de recuperare mai cuprinde spații de cazare, spații verzi, teren de sport, biserică. Detalii puteți găsi pe siteul fundației www.mihainesufoundation.com.

Andreea Ogăraru, un nouă emisiune la Metropola TV

Cum merge emisiunea? Cum a fost primită de telespectatori?

-Se pare că emisiunea merge foarte bine, oamenii sunt impresionați, încântați. Cineva a spus chiar că se miră cum de furnizăm “la liber “ atât de multe informații, în timp ce alții taxează pentru a-ți livra conținutul pe care noi îl livrăm. A vorbit omul din propria experiență. Primesc la rândul meu telefoane și mesaje de la mame care îmi solicită ajutorul, sfatul sau încurajări pentru diferite situații cu care se confruntă. Este un semn bun.

Ce ți-ai propus, împreună cu Răzvan Vasile, să-i învățați pe părinți?

-“AiParenting” are un scop bine definit, acela de a deveni o voce echilibrată și corectă în peisajul educațional românesc. Din acest motiv vedeți, câteodată, că eu și Răzvan avem perspective diferite. Privim problema, tema primită de la părinți sub formă de întrebare, din mai multe unghiuri: perspectiva psihologică, emoțională, duhovnicească, socială, de mentalitate.

Practic dăm tot ce avem noi mai bun, dobândit prin pregătire și experință de peste 20 de ani, părinților care simt nevoia unui sprijin. Subiectele sunt deosebit de ofertante. Sper ca părinții să se simtă puternici într-un sens sănătos, pentru a oferi tot ce au mai bun copiilor lor. Și pentru că nu putem detalia totul în câteva minute, recomandarea mea ar fi că părinții să aprofundeze tema și să nu grăbească să tragă concluzii după câteva fraze auzite la noi. Sau să revină cu întrebări suplimentare pentru a evita înțelegerea eronată a conținutului.

“Nimic nu crește în zona de confort”

Simți că ești o mămică perfectă sau mai ai, până și tu, cu atât de multă experiență, lucruri de învățat?

-Nuuu, nici vorbă despre perfecțiune aici. Mă lupt și eu în fiecare zi cu scăderile mele. Încerc să cresc, pas cu pas, printr-un mix de educație formală și informală. Antrenament pentru suflet, pentru minte, pentru răbdare, recunoștință și activități folositoare mie și celorlalți.

Eu mai spun câteodată mai în glumă, mai în serios, că părinții cu un copil sunt cei mai săritori în a da sfaturi și a împărtăși din propria experiență. Pe când părinții cu mai mulți copii, peste 3,4, mai rar se oferă voluntari în acest sens. De ce? Pentru că firea umană este deosebit de complexă, fiecare copil este unic și irepetabil și te scoate de fiecare dată din zona de confort oferind provocări și perspective noi.

Ce-i sfătuiești, personal, pe părinți?

-Părinții de mai mulți copii știu că este foarte probabil că unele sfaturi să nu se potrivească altora și sunt mai rezervați. Este deosebit de valoros să înțelegem că nimic nu crește în zona de confort, familia reprezentând un program intens de șlefuire pentru care nu te pregătește niciun doctorat.

Sper să am putere și înțelepciune să învăț din toate lecțiile pe care mi le oferă cariera complexă de mamă. Să pot, acum prin intermediul emisiunii, să ajut la rândul meu și alte mame, alți părinți, dacă vor considera folositor ceea ce povestesc.