Dreptatea lui Cordea, entuziasmul oltenesc tip lei… verzi pe pereți și „chimia” dintre Craiova și… Tamara Buciuceanu

Da, într-adevăr, am avut parte de un derby sănătos, decis în prelungiri de golul merituos al lui Cordea, și nu de un meci ponosit, pe care să-l privim cu ochii încețoșați de somn, leneviți duminică seara pe niscaiva saltele, între două tulpini de Floarea Soarelui. De la înălțimea tulpinii sale, pe care, din păcate, unii nu mizau prea mult, Toni Petrea l-a bătut pe incomparabil mai celebrul Reghe în pași de… matematică.

FCSB a câștigat, e drept, în prelungiri, pentru că a jucat mai bine, tactic. Punctul fatal, care probabil că a uscat damigenile de zaibăr de la un cap la altul al Craiovei, a venit ca o izbăvire. Pasa excelentă a lui Budescu, devierea lui Radunovic – vizibilă doar la reluările TV – și mai ales finalizarea lui Andrei Cordea au turnat jar pe focul neîmplinirilor oltenești.

Cai, pardon, lei verzi pe pereți sunt aceste impresii bune marca „Știința” care, e drept, se mai concretizează uneori cu o Cupă a României, dar titlul înseamnă altceva. Constanță, forță, management, înțelepciune și, în niciun caz, salturi cu capul înainte, dintr-un instinct primar… Craiova joacă, parcă, în pripă, așa cum a făcut-o și Bancu, cel iertat de o eliminare de arbitrul Feșnic. Dar, dacă o comiteai la Națională, ce te făceai, Nicușoare?

Andrei Cordea a dat lovitura Craiovei, nostalgică pe ritmuri renăscute: „Unde sunt iluziile mele, pe care le-am avut?”

Craiova vrea prea mult, visează cu predilecție ce nu poate avea și trăiește periculos, într-o permanentă exaltare. An de an, oltenii se visează campioni, dar iluziile lor „tamarabuciuceaniene” („Unde sunt iluziile mele, pe care le-am avut…”) au devenit deja marcă înregistrată.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Marea artistă Tamara Buciuceanu n-avea habar că va deveni autoare de imn neoficial al unei echipe de fotbal, dar la cum decurg evenimentele cu Universitatea Craiova, cu siguranță „hitul” interpretat de actriță prin anii ’80 ar putea deveni imnul neoficial al „leilor” care zboară pe pereții iluziilor, nu de ieri de azi, ci de zeci de ani, timp în care oltenii n-au învățat nimic.

Helmuth Duckadam declara profetic în FANATIK că, în cazul unui eșec cu FCSB, Craiova putea să-și ia adio de la lupta pentru titlu. Totuși, chiar și în cazul unei victorii, era greu de crezut că echipa lui Reghecampf ar fi putut avea pretenții justificate la trofeu, nu de alta, dar n-o ajută nici punctajul din clasament, unde CFR pare să zburde de una singură, și nici istoria, încărcată de neputințe.

Această poveste legată de Universitatea Craiova și de un potențial titlu de campioană începe, în fiecare an, cu pompă și se încheie dezamăgitor. Cam la fel cum s-a întâmplat și cu prima repriză a jocului din această seară… Chiar dacă, în unele momente, „Știința” dă semne de strălucire, ulterior se ghemuiește în propria neputință de parcă îngrămădește Dumnezeu oasele în ea.

Bancul cu Bancu nu-i de râs, e de plâns…

Chiar și în asemenea condiții, un meci Craiova – FCSB este mereu un eveniment, unul dintre punctele de atracție ale întregului sezon. Mai ales lupta orgoliilor, de fiecare dată punctată inedit, reprezintă pentru fiecare dintre noi, fie că vorbim despre jucători, antrenori, jurnaliști sau de simpli chibiți, o nouă descoperire, similară cu praful de pușcă, pentru omenire.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Și așa a fost și acum, pentru că, dacă arbitrul Horațiu Feșnic și-ar fi potrivit mai bine dioptriile, olteanul Bancu trebuia să fie eliminat de prin primul sfert de oră. Feșnic l-a iertat de primul galben, dar la a doua intervenție imprudentă nu mai putea decât să-l înfieze… Este inutil să ne jucăm cu presupunerile și să ne imaginăm care ar fi fost soarta partidei, încă din acel moment, dacă Bancu era trimis la vestiar…

Să mai amintim că același Horațiu Feșnic n-a „văzut” nici faultul lui Căpățînă la Stoica?… Deja ne complicăm. Bine că, la final, s-a făcut dreptate!

De asemenea, intră în domeniul retoricului ce s-ar fi petrecut, în situația în care Universitatea se impunea, eventual (de ce nu, că viața e complexă și are multe aspecte!) chiar dintr-un gol marcat de… Bancu. Presupuneri, pierdere de vreme, dar… ne puteam trezi și într-o asemenea situație.

Darul de la Raed n-a fost pentru cine a fost pregătit, ci pentru cine a gândit

Important este și că, în Bănie, se sculase soarele în picioare, când echipa a primit vestea bună de la Raed Arafat, privitoare la ridicarea interdicției suporterilor de a rămâne pe stadion, după ora 21. Să crezi și să nu vezi ce nebunie a declanșat știrea printre suporteri, darămite printre „bișnițmenii” purtători de bilete la supra-preț. Ce să faci, iubirea pentru un club se plătește scump, mai ales la Craiova, unde „ultrașii” se vaccinează cu fotbal toată ziulica…

Universitatea Craiova este un suflet care clocotește sub cuvinte. Din păcate, însă, echipa nu are consistența dorită. Ruptă la mijloc, cu un tăvălug ofensiv uneori haotic și cu o apărare ai cărei corifei, Bancu și Constantin s-au trezit avertizați încă din prima repriză, Craiova lui Reghecampf a părut, în multe momente, un cârd de șoareci, puși pe fugă de un val de fum ardeiat.

A fost de ajuns șutul lui Șut să le adoarmă entuziasmul și aici s-a văzut clar că instabilitatea jocului propriei sale echipe i-a stricat schemele literare lui Reghecampf, un tehnician care și-a imaginat că o formulă ultra-ofensivă și-a acontat, deja de la primul fluier al arbitrului, supremația pe tabela de marcaj. Greșit, maestre! A remediat Reghecampf câte ceva, la pauză, dar echipa lui Toni Petrea a muncit și a gândit, ca să parafrazăm o lozincă din anii ’90. Cu excepția erorii în defensivă de la golul lui Cîmpanu, FCSB a jucat foarte bine. Ca o flacără jucăușă, dar, totuși, letală…

Drept și prin urmare, „darul” lui Raed Arafat n-a fost pentru cine a fost pregătit, ci pentru cei care au gândit bine, jocul…

Dumiter, un tip care nu doar promite, ci confirmă

Toni Petrea a început jocul cu Budescu, rezervă, alegând să-l folosească pe Andrei Dumiter în centrul ofensivei. Ultima dată când a fost titular, la acel 3-0 cu CS Mioveni, fostul jucător al lui Sepsi a „profitat” de focarul de Coronavirus. Acum, s-a distrat pe marginea haosului din defensiva craioveană. Poate că, după părerea unora, acest Dumiter dă impresia stranie că a picat de pe o cracă în echipa lui Toni Petrea, însă, în realitate, este un jucător pe care, cu siguranță, trebuie să-l urmărim. Promite și, cel puțin în acest moment, talentul său nu pare o spumă dogoritoare dar rapid risipită, ci este dublat de seriozitate. Să nu ne pripim, dar astrele par să-i surâdă…

Interesant este că și Ianis Stoica a fost tot rezervă, deși staff-ul FCSB-ului a dat de înțeles că se va baza mai mult pe serviciile sale. În condițiile absenței lui Keșeru, era extrem de interesant felul în care Toni Petrea va gestiona jocul ofensiv al echipei sale. Și l-a organizat coerent, ca un profesor de matematică, venit să predea o lecție scurtă, dar cuprinzătoare.

Și Stoica și Budescu au intrat pe teren atunci când a fost cazul. Ei n-au visat, au jucat fotbal. Și mai presus de toate, au convins.

Este dificil de prevăzut dacă FCSB va avea forța să oprească liderul clasamentului, din goana după un nou titlu. Este, însă, îmbucurător să vezi că există o anumită concurență și o echipă roș-albastră care bucură ochiul spectatorului.

În Oltenia, bâzâie orașele și satele de sunetul cimpoaielor, Raed Arafat face cuib leilor care se zbenguie fără o partitură clară, dar entuziasmul se transformă eroic într-un hit etern: „Unde sunt iluziile mele, pe care le-am avut?”. Chimie, ce mai discutăm…