Andrei Dăncuș, stoperul în vârstă de 16 ani care a semnat cu FCSB primul contract din cariera sa de fotbalist profesionist, a vorbit despre senzațiile pe care le-a avut la început în vestiarul campioanei en-titre a României.
Dăncuș a dezvăluit că veteranul Vlad Chiricheș (35 de ani) i-a fost ca un tătic la primele contacte cu lotul roș-albaștrilor. El a învățat de la fostul căpitan al naționalei despre poziționarea în teren, comunicarea în timpul jocului și gestionarea presiunii.
”Primul contact cu echipa mare a fost emoționant. Eu încerc să socializez cu toată lumea și m-am integrat chiar bine. Tăticul meu a fost Chiricheş. M-am înțeles foarte bine cu el.
Mi-a dat sfaturi despre postul meu, pentru că a fost toată cariera lui pe postul meu și știe mai bine. Am învățat de la el despre poziționare, cum să comunic mai bine și cum să scap de momentele de presiune”, a declarat Andrei Dăncuș.
Primul său antrenor a fost chiar tatăl său biologic, Emil Dăncuş (50 de ani), fost fotbalist în Superligă la Astra Ploiești și Gloria Bistrița. Tatăl celui considerat urmașul lui Mirel Rădoi la FCSB, antrenor revenit la Universitatea Craiova, a fost mereu exigent cu fiul său, deoarece își dorea să fie cel mai bun.
”Tatăl meu a fost fotbalist în Liga 1 și de mic am preluat această pasiune de la el și chiar mi-a fost primul antrenor. La echipa mea de acasă, el era singurul antrenor, pentru că nu erau multe grupe de copii și a început să mă antreneze și pe mine.
La început am zis ‘Vai, tata mi-e antrenor și ce ușor o să-mi fie’, dar mi-a fost cel mai greu, pentru că tata voia să fiu cel mai bun și striga mult la mine”, a continuat Andrei Dăncuș.
Despre responsabilitatea numărului 6, purtat în trecut de Mirel Rădoi, fostul căpitan al roș-albaștrilor: ”E un număr cu greutate. Nu mă așteptam să primesc un asemenea număr, dar sper să fiu demn de el”.
Despre ce i-a spus antrenorul Elias Charalambous, la momentul în care a ajuns la FCSB: ”Mi-a spus să joc cu calm, să fiu mândru că sunt aici și să joc fără emoții”.
Despre recuperarea după accidentarea pe care a suferit-o: ”Am fost cu echipa națională la Under 16, într-un meci cu Turcia, și am căzut pe umăr și mi-am rupt clavicula. A trebuit să stau trei luni pe bară. Recuperarea, vă dați seama, că a fost grea”.
Despre cum s-a simțit când l-a auzit pe Darius Olaru urlând, din cauza unei accidentări asemănătoare cu cea prin care a trecut și el: ”Am avut un deja vu. El a scăpat mai ușor decât mine”.