Andrei Dicu, anti-stalinist, față de proiectul PNL: Turnători din toate colțurile, striviți-vă! „Cât costă viața? Doi franci!”

opiniile fanatik
Andrei Dicu   
în Editoriale
08/04/2021, 16:32
Andrei Dicu, anti-stalinist, față de proiectul PNL: Turnători din toate colțurile, striviți-vă! „Cât costă viața? Doi franci!” opiniile fanatik
Andrei Dicu, anti-stalinist, față de proiectul PNL: Turnători din toate colțurile, striviți-vă! „Cât costă viața? Doi franci!” (sursa Hepta.ro)

Radicalismul, îmbinat cu frica, naște forme delicioase de imbecilitate. De aici până la crimă nu mai e decât o jumătate de pas, pe care partidele „de dreapta” o pot baleta cât ai zice, stângist, „Stalin”. Noul proiect al PNL, de a remunera trădătorii, delatorii, turnătorii, adicătelea pe oricine „vinde” un cunoscut de-al sau un instigator încă nenăscut pentru părerile sale împotriva conducerii statului degeaba, ține de anii ’50-’60. Cât va costa viața intimă a oricărui cetățean? Un franc, maxim doi…

Proiectul liberal – stalinist vizează recompense pentru denunțători. Deputatul Sebastian Burduja încearcă să „importe”, zice el, un model american, prin care ar putea fi reduse la tăcere acțiunile care aduc ofensă statului român. Ceea ce nu explică alde Burduja și alții ca el, probabil cu rucsacele pline de mâțe moarte (pentru că așa ne conduce logica simplă!) este că SUA a instituționalizat o astfel de idee în timpul RĂZBOIULUI ANTI-TERORIST. Și atât! Pe scurt, vânătoarea de vrăjitoare nu intră în program. Noroc că americanii au conștiință și nu cauciuc ars, sub frunți.

În România noastră minunată, lucrurile sunt mai simple decât pe internetul nord-coreean: „Vrei să afli ce face Guvernul, apasă pe Bufonul Roșu!”.

Terorism și stalinism, ascunse sub lozinca încălcării drepturilor omului

În articolul publicat pe FANATIK, se arată că „propunerea legislativă transpune în legislație românească Directiva Parlamentului European și Consiliului European 1937/2019, privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii”. E cam ca povestea cu Tanda și Manda, pentru că, de când va fi votată această mizerie (propusă doar pentru a proteja clica de la putere), trei sferturi din cetățenii „Uniunii” vor respecta directiva, bârfindu-și șefii, înșelându-și nevestele cu sectoristul și șutind dările la ANAF (sau cum i-o zice prin alte țări…), astfel că propun să ne „turnăm” dinainte, unii pe alții, doar ‘om mai primi câte ceva din ce ne datorează statul.

În ceea ce privește recompensa, propunerea vizează recuperarea de către statul român de sume sau bunuri în valoare de minim 100.000 de lei”, se mai adaugă în text. Dilema nouă este… dacă mama, tataia sau motanul înjură, printre dinți, un guvern descalificat, cum este calculat prejudiciul? Adică, după tonalitate sau după oboseala turnătorului care stă cu paharul la calorifer ca să audă ce tocmește Gigel cu soția, sub plapuma iluziilor de democrație?

Întoarcerea la stalinismul mortuar

Întoarcerea la stalinismul cretinoid și mortuar înspăimântă. În loc să ne bucure așa zisa Revoluție, cel puțin pe unii dintre noi, cei care am prevestit acest revers al democrației, inclusiv în „paginile” acestui site, schizofrenia prezentului ne lasă nevaccinați. Este vorba despre revolta moravurilor ușoare, despre exacerbarea violenței în spațiul intim și mai ales despre violarea democrației. Dacă în epoca lui Stalin&Gheorghiu Dej acest fenomen era pipăibil, iar nevestele și copiii se burdușeau cu lovele, trimițându-și soții și tații la Canal, în epoca liberală chestiunea tinde să devină apocaliptică.

Îi văd pe democrații contemporani înjurându-i pe stahanoviștii de ieri. Ba, mai mult, unii dintre ei le-au preluat și averile, și concepțiile, ca să nu mai spun că ne dau lecții de „libertate”, născându-se și trăind în familii potentate încă de pe vremea lui Ceaușescu. Securiștii de azi, cipăndeii lui Nea Ludovic, devin mai haioși decât babele lui Ceaușescu, alea de montau microfoane în colive și în țeava de la closet.

Și „legionarul” Eminescu a fost pus sub urmărire de cipăndeii securiști

În epoca proletcultistă a circulat o poveste, de altfel reală. Se făcea că niște tovarăși de calitate, cu școala făcută la „Ștefan Gheorghiu”, și cu văzduh în frunte, percheziționaseră casa unui fost legionar. În loc de pistoale Luger și de manifeste-pornache, anti Ana Pauker, au găsit un volum cu versurile lui Eminescu, pe care cetățeanul vânat de „organe” subliniase versurile: „Cine o îndrăgi străinii/ Mânca-i-ar inima câinii/ Și neamul nemernicia”. Tovarășii au decis să noteze în raport: „A se pune sub urmărire posesorul și autorul cărții”. Nu e nimic de comentat.

Acest Guvern, care a ajuns la cumpăna adolescenței după nici juma’ de an, simte atât de mult nevoia de penibil încât parcă ar vrea ca penibilul să-i devină coleg de bancă. Uneori, penibilul face casă cu cinismul. Trec peste aspectul penuriei de inteligență (s-ar supăra colegii și cititorii, pentru că aș fi prea „dur”), pentru că la acesta făcusem, cumva, referire mai sus, în „raportul” referitor la tovarășii care probabil că și acum îl urmăresc pe infractorul Eminescu Mihail.

Cât valorează, în „note informative”, viața ta, cititorule?

Viața ta, a mea, a soției tale, a mamei tale, dragă cititorule, va valora vreo 2 franci. Sau, mă rog, depinde de clarviziunea turnătorului, pentru că dacă vecina de la etajul 6 cumpără cinci saci cu zahăr, ca să „producă” o cocaină marca „zmeu” și nu un amărât de „cake” dâmbovițean, atunci prețul va deveni negociabil.

O să râdeți, dar proiectul anonimului din PNL nu este singular în deceniul nostru. Un alt individ, Radu Bălănescu, fost „șef” (că așa îi plăcea lui să i se spună, „șefu’ ”, nu „Frate”, la Masoneala mercantilă de pe vremuri), proceda la fel. Medicul înzecit de cartușe de țigări, de „uischeane” și de alte favoruri, era obișnuit să trimită turnători plătiți în toate colțurile țării. Au apărut petiții, etc, nu este cazul să intrăm în amănunte, cert este că sus-numitul este în pragul pușcăriei. Cu delatorii pe care i-a fabricat, încă nu știm ce s-a petrecut, dar cunoscându-i pe masonii români al naibii de cutreierători prin acte… vom afla.

Cardinalul Richelieu tocmea, de asemenea, „ciripitori”, plătiți. Însă, cu excepția tentativei de asasinat asupra primului ministru englez, n-a perceput lumea cu o privire de militarist neiertător, ci cu un aer distins, pentru care săculeții cu „ludovici” nu miroseau a șpagă, ci a misiune diplomatică. Este, în fine, a fost… cu totul altceva. Să nu confundăm noțiunile.

Turnătoria – și nu mă refer la povestea industrială – este o profesie veche de când e lumea. Iuda, însă, nu a fost un „turnător”. Iuda a fost instrumentul lui Dumnezeu pentru desăvârșire. Întreb, însă, retoric, ce, și mai ales cât, vor costa lipsa de moralitate și de destin sfânt, de data asta, probabil legiferate-pandemic?

De la Stolnici încoace, eminențele trag cu ochiu’ și cu timpanu’

Probabil, pentru unii români va fi un bun prilej să se simtă și „domniile lor” un fel de Bălăceanu-Stolnici (mare liberal, de altfel și mare „povestitor” dovedit cu acte), Octavian Paler, Mihai Șora, sau alte triste eminențe care au pupat poala Securității. Au turnătorit la greu și s-au „dat” disidenți, pentru că au „lucrat în slujba poporului”.

Să ne înțelegem, greața mă apasă și când discut despre fugarii care au cotrobăit prin măruntaile Europei Libere, înjurând poporul ROMÂN, deși acasă o duceau bine. Sunt la fel de bălăciți precum bălăcăritorii dinăuntru.

Poate o să râdeți, dar Diana Șoșoacă are uneori dreptate. În România e praf mult, fum… Mult fum. Repede se depune pe lucruri un fel de mâzgă care se usucă. Ochiul meu drept e bolnav rău. Probabil că el simte cel mai adânc și mai repede alt aer…

Revenind la subiectul nostru, inițiativa respectivă (observați că nu mai pomenesc numele inventivului individ… din respect pentru site-ul la care scriu) este un atentat și trebuie pedepsit, din fașă, precum orice tentativă de atac la democrație și la bunul simț. Mamiferele care propagă asemenea idei nu pot depăși scara de bloc în care se discută constant despre ce ciorbă bleagă a făcut madam Neli și ce amant și-a adus Gigi Ulei. Pervertirea acestei nații stă în ocheada peste gard și în lipsa propriei curți, zăvorâte.

Da’ știi ceva, măi nea Burduja? Sebi, ca să nu mai fim protocolari… Mama și verișoarele ei aveau un teren la Buzău, moștenire de la străbunica. Dacă mă „torn” singur că mi-am bătut arendașii, după ce m-au răptuit, câte parale te lasă inima matale, liberal vorbim, să-mi plătești?

Râdem, glumim. Totuși, fără o privire mereu candidă asupra libertăților lumii murim. Ne compromitem. Înghețăm.

Închide ×