Fără a fi, câtuși de puțin, blasfemiatori, în mandatul lui Contra la Națională, în loc de Corpus Christi am avut parte de Orbus Christi. Altfel spus, Dumnezeu ne-a dat, dar am fost prea chiombi ca să ne vârâm și-n traistă.
Potrivit FANATIK, clasamentul golgheterilor din Casa Pariurilor Liga 1 este dominat de jucătorii români, o „rara avis” în arealul campionatelor din ultimii ani. În schimb, la Națională au fost folosiți cu predilecție stranieri, unii izvorâți acolo precum Columb, care a ajuns în America pentru că l-a trimis nevastă-sa după cartofi.
Gabi Iancu și Buș, liderii ierarhiei interne n-au jucat sub Tricolor, ca de altfel nici cei trei „astrali”, Budescu, Alibec și V.Gheorghe, de parcă „Guriță” s-a temut că din oasele lor s-ar fi putut construi o vioară, iar nu din privirile lor o ninsoare de nedreptate.
Doar Deac a fost convocat frecvent, iar Coman a reprezentat, mai mereu, o soluție „de avarie”, deși fracturile trebuiau căutate în convocările făcute ca rod al maniilor, al prieteniilor sau al „cutumelor”, ca să fiu mai blând. Iată nodul gordian, de care până și sabia lui Alexandru Macedon s-ar face pulbere!
Prin anii ’90, mai exact înaintea Mondialului din SUA, Craioveanu era stricker-ul absolut din Divizia A. În ciuda protestelor presei, Iordănescu îl ignora, din pricina „Camarilei” creată în jurul altor Gică, Hagi și mai ales Popescu. S-o spunem pe șleau, fără s-o mai dăm după cireș, ca până acum. Aceeași situație a fost depistabilă, în forme rafinate, la Contra în privința jucătorilor antemenționați.
După 10 ani, niciun stranier nu mai intră în topul marcatorilor, în condițiile în care, pe de altă parte, la Națională ne-am plâns de lipsa soluțiilor ofensive, neaoșe. Este de-a dreptul elucubrant! Un aeroplan de cauciuc, crezându-se Messerschmitt, asta a însemnat România, în Epoca Orbului!
Sigur, în momentul de față, Keșeru este starul lui Ludogoreț și l-a egalat pe Ronaldo în topul „killerilor” din Preliminariile Euro 2020. Pușcaș tocmai a reușit un hat-trick, în numai 5 minute, pentru Reading, în meciul cu Wigan. S-ar spune, grosier, că „are balta, pește”. Totuși, nu există perpetuum mobile, iar când vorbim despre interesul național trebuie avute în vedere mai multe „rezerve” viabile, gata să depășească rolul de umbre.
De peste 30 de ani, se vorbește despre „grupul compact” al lotului naționalei. Eronat! Este necesar un „miez”, cum funcționa pe vremuri tripleta Popescu-Hagi-Răducioiu, nu o întreagă „porție”, cu insolită garnitură și cu salată discutabilă. La Națională nu vine lumea din obișnuință, ca la mall, ci pe criteriul exploziei, ca la NATO.
S-a discutat foarte mult despre impunerea lui Ianis Hagi, ca titular. O piramidă de grâu metalic, în plină câmpie, pare acest june. Dar, „favoritismele” nu-i vizau și pe alții, probabil la fel de îndreptățiți, precum Budescu și Iancu. Din nou, vederea periferică ne joacă feste, iar daltonismul ne înfige în stâlpul pe care scrie, generos, „STOP!”.
Lecția lui Craioveanu, din ’94, rămâne în manuale. Ba chiar merită preluată în „programa de Bac”, pentru că și Mirel Rădoi are nevoie să-și demonstreze maturitatea lucrând cu „pionierii”, deși a mutat munții cu „șoimii patriei”. Golgheterii din țară sunt eminamente combatanți, nu „rezerviști” de macara, precum eternul trecut Adi Popa, chemat să umple un loc gol, rămas în continuare gol, doar pentru că numărul motoretei sale „dă” bine la second-hand-ul datinei.
Mirel Rădoi pare făcut din alt aluat decât predecesorii săi. În condițiile în care România are de îndeplinit două miracole, să depășească Islanda și Ungaria (sau Bulgaria), în deplasare, noul selecționer este condamnat să riște. Chiar dacă, pesimist cum mă știți, nu cred în calificare, încă de la primul meci… Darămite cu ungurii, la Budapesta, ori cu Bulgarii, la Sofia…
Importantă va fi atitudinea lui Mirel și – sperăm – reciclarea ochelarilor de cal, cu orice risc, pentru că legea vieții spune că… la început a fost Mentalitatea. Depinde de el ca mortul de la groapă să nu se mai întoarcă. Ca un fierar făcător de minuni mișcătoare, Rădoi are pe mână metale prețioase, care au simțit spuza ignoranței și așteaptă să sfârâie în flacără.
Presimt o idee prețioasă din partea selecționerului. Altfel, m-aș fi lăsat de scris și m-aș fi apucat de munca de gropar. Dar, atenție, nu la Ghencea sau la Bellu, ci la Montparnasse ori la Pere Lachaise, unde în spatele pietrei mute cresc trunchiuri proaspete. Acolo unde alții nu reciclează motorete și marote. Ei fulgeră și mirarea șocului îi transformă în cei mai buni.