Andrei Dicu dă de pământ cu Rădoi: „Mirele, fii mirele unei demisii de onoare! Nu vrei, te obligăm!”

Meciul cu Norvegia a semănat perfect cu pictura lui Grigorescu, intitulată „Carul cu boi”, în care un nene mergea dintr-un neant într-un alt neant, însoțit de o trupă de animale subjugate. Halal tablou național sau să-i zicem… Haaland… frescă populară. Dincolo, însă, de meciul care ne-a cuprins precum o colindă ce spunea „iată sfârșitul lumii”, lucrurile sunt mai complicate și pline de pandemia minții.

Selecționerul Rădoi a făcut câteva declarații, care aspiră către greață. Primordială este următoarea: „Să nu pățim și cu Austria ce am pățit în seara asta, aș dori să limităm numărul de goluri primite!”. Ciprian Marica a avut dreptate, taxându-l pe marele gânditor în viață și remarcând o lege sacră: Căpitanul este ultimul care pleacă de pe corabie, indiferent dacă este vorba despre un naufragiu cauzat de prostie, de lehamite, de neștiință sau chiar de șobolani. Am citat aproximativ și am aprofundat, plastic…

Glorios cu Naționala U21, Rădoi s-a dovedit, la Naționala Mare, un fel de piccolo care taie plăcinte cu foarfeca de stofă și mai scuipă și-n salată. Declarația sa, referitoare la următoarea dezmândrie națională, cea care – ne-a anunțat dânsul – se prefigurează cu oberii austrieci, a răsunat la fel de cristalin precum un cor de scapeți. „Ofensivul” Rădoi a rămas un fundaș (a se citi la fundul gropii), îngropând orice tip de mentalitate sportivă și orice simțire națională. Este jenant la plus Infinit, pentru un fost căpitan de echipă și pentru un actual, vremelnic, selecționer.

0-4 cu Norvegia, înghețul căpitanului de cursă scurtă

Domnul Mirel Rădoi, gătit pe marginea arenei de la Oslo precum manechinele Mimi sau Fifi, marca „Bote cu Zdrențe-Ciubote”, a călcat strâmb, recitând pe dinafară versuri pe care nu le știe. A pus pe tablă o echipă schimbată, față de jocul din Islanda, dar numai de dragul de a „schimba”. Asta, de teamă că dacă n-ar fi „schimbat”, l-ar fi înjurat toată populația României. El n-a „schimbat”, a schimonosit.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Mofluz și bleg, holbând ochii de admirație la alde Haaland și la uriașii norvegieni, l-a introdus în teren pe Alibec, la mișto, în minutul 90, când Denis ar fi fost unul dintre puținii care ar fi putut să se lupte, corp la corp și corb la corb, cu solizii apărători nordici. Asta este doar una dintre „scăpările” săritoare în ochi, dar a fost prea… săritoare, ca să n-o menționăm. Restul le aparține specialiștilor în materie de tehnică și de antrenorat.

„Dubla nordică”, adicătelea înfrângerile glorioase din Islanda și din Norvegia, ne arată că „Metamorfozele” lui Mirel, un fel de Ovidiu exilat, nu la Pontul Euxin, ci pe banca Naționalei Mari, sunt mici și păguboase întreceri ale diletantului cu sine însuși. Rădoi nu se regăsește în propriile dileme, învățăceii săi nu rezistă unui ritm de joc ridicat, iar pedagogia aplicată unor puști nu rezistă în fața unor seniori. Unde mai pui că domnul are și un ghinion proverbial, în întâlnirile cu norvegienii, dar asta e o altă problemă. Ghinionul, ca și norocul, și-l face omul, cu mâna lui. Mă rog, în cazul de față, cu piciorul și cu știutul meseriei, care pentru Rădoi pare încă rezultatul unei curse de sărituri peste garduri, din banca a treia, până la catedră.

Umilința și prefața viitoarei umilințe

„Îmi e straniu să înțeleg lucruri”, ne-a mai spus Mirel, cu o figură palidă și stinsă, pentru care Nosferatu ar fi devenit gelos. Din păcate și din fericire, a avut dreptate. La fel de sincer a fost și atunci când a afirmat că „nu vorbim despre un rezultat drastic, ci despre o umilință”. Normal, pentru că ne-am crezut un fel de mămăligă cu gloanțe, dar carul cu boi s-a prăbușit, ciobănește, sub securea frustă a nordicilor, care nu doar că ne-au rupt osiile, ba chiar ne-au dat clasă la capitolul „tehnică”, unul la care ghiogarii lui Rădoi, zică-se „mingicari”, au rămas repetenți și cu oiștea-n gard.

Nu ne interesează că domnul Mirel Rădoi, de la casa de modă „Zero la Doi” (scorul înfrângerilor progresive cu echipele nordice) și-a făcut, muncitorește, autocritica. Important este ce insuflă „maestrul” elevilor săi și acestei țări, pe care actuala echipă națională nu o merită.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Forma de zile mari a lui Haaland, faptul că Odegaard a debutat la Real Madrid, toate acestea sunt firfirici, în fața afirmațiilor, mărturiilor „pedagogice” ale lui Rădoi, care ne îndeamnă la un seppukku mai finuț și mai devreme acasă, în partida cu Austria. O Austrie pe care, de altfel, în prima manșă am înghesuit-o, am tot înghesuit-o tandru și, până la urmă, tot am bătut-o… Rușinos, jenant și deja cuvintele au intrat în depoul posterității…

Vorbele lui Rădoi, mai exact scuzele apriori, rezonează pe sistemul „să nu ziceți că nu v-am spus”. Aceasta este mentalitatea de învingător pe care o propune actualul selecționer… Când l-am auzit, parcă a căzut o creastă de cer!

O lecție din comunism, pentru selecționerul Mirel Rădoi

Din nefericire, la Echipa Națională nu e timp pentru romantisme și nici pentru reumatisme verbale. Aici e comunism, tată! Sau… „Tătă”… Nu de alta, dar, deși l-am apostrofat pe Tătărușanu după declarațiile imberbe ulterioare meciului cu Islanda, fără el primeam încă vreo două goluri în seara asta… Așadar, e… „comunism”: Nu știi, te învățăm! Nu poți, te ajutăm! Nu vrei, te obligăm!

Păi, să le numărăm. Domnul, pardon, tovarășul Rădoi a arătat că știe carte, dar la grupa mică, nu la grupa mare. Se crede, însă, atotștiutor. De ajutat nu mai poate fi vorba, pentru că tot râul, ramul i-au fost prieteni numai lui, ceea ce nu s-a întâmplat cu alți selecționeri. Dacă nu vrea, nu-l obligăm, ci doar îi amintim o… „Obligație Națională”: Ești plătit, cel puțin sufletește dar și material, să ne onorezi Drapelul Național, nu să ne transormi într-o țară de învinși prematur! Nu ești gratulat de grația Națiunii ca să ținem cu toții cu Austria, ca să-ți demonstrăm cine e liderul Carului cu Boi, domnule… „selecționer”!

Mirel Rădoi ar fi cel mai bun antrenor al chipei naționale de gimnastică. A sărit din Arcul de Triumf, în arcul dormezei…

Mirele, fii mirele unei demisii de onoare!