Andrei Dicu, despre bolșevizarea moralei creștine: “Puricule, cu Dumnezeu nu vorbești precum cu un amic de șpriț!”

opiniile fanatik
Andrei Dicu   
în Editoriale
20/04/2020, 18:51
Andrei Dicu, despre bolșevizarea moralei creștine: “Puricule, cu Dumnezeu nu vorbești precum cu un amic de șpriț!” opiniile fanatik
Andrei Dicu, despre bolșevizarea moralei creștine Puricule, cu Dumnezeu nu vorbești precum cu un amic de șpriț! (sursa hepta.ro)

Bolșevizarea moralei creștine a devenit un fenomen, iar sintagma „noaptea minții” a ajuns tot mai… complexă și capătă și mai „multe aspecte”, ca să parafrazăm o glumă veche. Ieșirea lui Dan Puric, la postul Realitatea TV, „haimanalele alea de la Colectiv abia așteptau să dea jos Biserica”, nu este un simplu derapaj. Dan Puric a otrăvit poporul român, tocmai în noaptea de Înviere și a terfelit memoria unor tineri nevinovați.

Să le luăm pe rând. Dan Puric și-a făcut un obicei din a se imagina Petre Țuțea, din care, deseori, citează la kilogram. Fenomenul este, deja, patologic. Interesant este, însă, felul în care un ins care înfierează comunismul pe unde-l apucă delirul mistico-patriotard, acționează precum un propagandist bolșevic notoriu, împotriva însăși moralei creștine, pe care – culmea – teoretic o proslăvește. „Să nu ucizi”, Dane! Îți amintești?… Probabil, pe când către Cer urca Mântuitorul, pe pământ rămâneau doar fariseii, care discută și acum cu Dumnezeu, precum ar trăncăni cu un amic de șpriț…

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Andrei Dicu, despre bolșevizarea moralei creștine: Puricule, cu Dumnezeu nu vorbești precum cu un amic de șpriț!

Asistăm perplecși la un fenomen care ține de plasticitatea urâtului, de fascinația sinistrului. Tinerii de la „Colectiv” au spălat cu sângele lor o țară care ajunsese pe mâna ignoranței și care nici acum nu și-a curățat toate păcatele, nu numai față de victimele acelei tragedii, dar și de arșii sistemului comunist sau față de alți morți, nevinovați.

Ca și pe vremea pe care o credeam apusă, lipsa de logică și mărunțimea sufletească, ascunse lozincar, țin prima pagină. De unde să dea „jos”, Biserica, acei oameni, Puricule? Din „cucurigul” casei lui Nică al lui Ștefan a Petrei, despre care vorbea Ion Creangă?… Din „capul statului” coanei Leana, vorba lui Amza Pellea?…

Biserica pâlpâie în suflete, Puricule. Fiecare o avem înăuntrul nostru, după caz. Nu e un joben cu care să te fălești la televiziunile care te cheamă, în lipsă de alți figuranți, în sfânta noapte a Învierii…..

Haimanalele suntem noi, Dane!

Puricul vorbește despre „haimanalele” de la „Colectiv” precum Ceaușescu perora apropo de „huliganii” de la Timișoara, iar Ion Iliescu jignea manifestanții din Piața Universității, făcându-i „golani”, înainte ca academicienii lui Miron Cozma să le predea o lecție de moralitate… Nu există absolut nicio diferență între cele trei tipuri de discurs.

Morții se răzbună, iar asta până și un om cu o spoială de cultură și cu haz discutabil ar trebui s-o știe. Haimanalele suntem noi, Dane, victimele colaterale ale sistemelor păguboase!

Nu doar cei care ucid cu arma sunt criminali, ci mai ales ideologii de coviltir, dispuși mai degrabă să apere fantoma unei secte nocive (vezi MISA…), decât să-și asume condiția de viruși ai societății…

Dumnezeu să-l ierte pe Dan Puric, pentru că noi ne-am săturat să-l iertăm! E aproape ca un blestem, ca în a doua zi de Paște, să scriem despre un asemenea fenomen, în loc să prețuim viața și să sărbătorim Învierea. Acest personaj a ritualizat manipularea și în el a rămas un gol, care plutește.

„Maestrul” și delirul mistic

„Maestrul” Puric se consolează cu faptul că strânge săli pline cu anumiți cetățeni pe care discursul său îi face, deopotrivă, să râdă și să lăcrimeze. Din păcate, forma fără fond, pe care o remarca Titu Maiorescu la unii contemporanii săi, nu poate fi apreciată drept „har”.

Din respect pentru cititorii FANATIK.RO nu voi cita și glumița făcută de „gurul” Puric în privința unor domnișoare, într-un alt context. Acesta nu este „umor”. În schimb, să faci acuzații de genul „oculta internațională a închis bisericile”, reprezintă o continuare populistă și imberbă a delirului mistic.

Nu, Puricule, trebuia, cu toții, să defilăm! Logic ar fi fost să trecem cu farurile lumânărilor și prin fața casei lui Dănuț, ca să salte în bojocii lui „conștiința creștină” și la final, eventual, să trecem și pe la spital…

Dumnezeu n-are nevoie de miting

Dumnezeu nu are nevoie de miting, ci de profunzime. Nu are nevoie nici de săli înțesate cu aplaudaci. Are nevoie de smerenie.

Cât despre faptul că protestatarii de la „Colectiv” se pregăteau să strige „Jos Patriarhul!”, se vede treaba că actorul este un adevărat descoperitor de abracadabre, bântuite în copilăria umanității.

Am mai spus-o și o repet. Nu-mi dau seama dacă Dan Puric este un mistic comic sau un comic mistic. Am înțeles, însă, că sinistrul se poate ascunde în dosul unei pseudo-moralități, care abundă în delirium tremens, atunci când briciul ajunge în mâna maimuței. Ea nu-și taie, singură, beregata, cum spune proverbul, ci evoluază la solul televiziunilor și la paralele inegale cu viața, împroșcând o molimă „mai” nenorocită decât pandemia care ne înconjoară.

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles