Editorial Andrei Dicu, după victoria cu Lituania: #Mă mint, dar trăiesc!

Meciul cu Lituania a început prost, dinaintea primului fluier al arbitrului. În primul rând, am jucat, din nou, fără oameni în tribune. Apoi, a venit vestea accidentării lui Mitriță, un atacant care încă nu marcase la echipa națională dar pe care selecționerul Contra pune bază. Apoi, a venit declarația selecționerului echipei oaspete, Edgaras Jankauskas:„ Știam dinaintea meciului tur, când ei au marcat în ultimul minut, așa că putem face surprize. Avem unitate în echipă și putem face față oricui!”. Mai mult decât atât, în 2010, Lituania ne-a bătut măr la Cluj (scor 0-3), așa că lucrurile nu păreau atât de simple, chiar dacă am întâlnit o echipă care nu culesese niciun punct înaintea meciului de la Ploiești.

Altă aiureală a apărut chiar în ziua meciului, din partea unui… zeppelin:„Ce caută Ianis Hagi la Națională?”  Întâmplător sau nu, Hagi Junior este un fotbalist minunat. Cu sau fără vraja tatălui său. Și chiar dacă acum dărâm statui, Ianis are o verticalitate….mai ridicată decât cea a bătrânului lui. Ianis nu a avut loc în primul „unsprezece”, dar a avut Pușcaș. Hagi a intrat prea târziu și e păcat. Pușcaș este un alt fotbalist care a fost „nedigerat”, ca să folosesc o expresie nedigerată de unii „analiști”, dar care rămâne o valoare. A venit, a marcat, și-a făcut datoria.

Andrei Dicu, după România – Lituania 3-0: # Mă mint, dar trăiesc!

Pușcaș nu a marcat din noroc, cum au spus comentatorii TV. Pușcaș are un simț al golului, teribil. Seamănă puțin cu Rodion Cămătaru. Același travaliu, aceeași dinamică… Pușcaș, marcatorul primului gol, este una dintre puținele certitudini ale echipei naționale. În rest, trăim din cârpeli, chiar dacă ni se sugerează că „galbenii” au arătat mai bine decât în meciul cu Muntenegru.

Totuși, Cosmin Contra are o problemă. Crede că este selecționer, dar are atitudinea unui antrenor de club de provincie. Nu se vede, cel puțin deocamdată, o echipă cu personalitate, darmite solară, așa cum ne-o vând unii. Rezultatul, 3-0, este foarte bun, mai ales dacă avem în vedere afluxul de tineri convocați și introduși pe teren, dar siguranța lasă de dorit. O asemenea strategie funcționează la o echipă de provincie, nu la un lot național. Aici nu-ți permiți riscuri. Dacă am fi jucat cu Danemarca, Serbia, Elveția, etc, echipe care nu sunt nici pe departe în prim-planul fotbalului european, am fi avut de suferit. Ne îmbătăm prea repede, cu vin de pripas, croit și altoit special pentru iluzii.

Ianis. Un debut târziu

A început de ieri să cadă câte un star. Acum a stat… Greu a fost… până când domnul Contra a „riscat” și l-a vârât în teren pe junele Hagi. Ianis trebuia să fie introdus în joc mult mai devreme, nu pentru că e „băiatul lui tati”, ci pentru că are veleități de lider. Ceea ce nu vedem la alți fotbaliști ai Naționalei, cu tot respectul pentru Keşeru sau pentru Stanciu.

Mircea Lucescu a debutat jucători tineri, înaintea toamnei meciurilor. Dar Il Luce e „old school”, cum zic unii. Astăzi, tinerii antrenori, cumva imberbi, au impresia că lovesc la capitolul „impresie”. Nu la capitolul „prospețime”, cum spune Cosmin Contra. Ianis trebuia să joace mai devreme. Nu neapărat când scorul căpătase deja proporții. N-a mai avut timp să-și facă „mendrele”, pentru că și puștiul a fost copleșit de tensiune. Naționala României nu mai are mingicarii de pe vremuri. Ianis este unul dintre puținii, din Garda Nouă, care „știe” cu mingea. E păcat să ferești iarba de crampoanele unui cherubin, care, poate, ar fi dansat cu nesaț, în condițiile în care nu am jucat cu o echipă de „academicieni”.

Contra și tinerimea care nu este

Selecționerul Cosmin Contra mărșăluiește în declarații, cerând ajutorul generației tinere. Evident, la adăpostul unei victorii, e simplu să-ți tragi umbrelă de la „second hand”. Echipa națională nu are un lider, am mai scris de „X” ori despre acest lucru, dar se îmbată porcește cu o victorie, de conjunctură, cu Lituania. Un 3-0 care nu spune nimic. Și nu suntem cinici și nici „hateri”. Doar că jocul, în sine, nu a arătat nimic revoluționar.

Cu siguranță, există fotbaliști excepționali în lotul U21, dar ștacheta e greu de ridicat, în condițiile unui adversar cu pretenții. Cu Lituania, mi-ar fi plăcut să-l revăd pe Man sau să-i admir driblingurile lui Moruțan. Nu s-a întâmplat. E cazul să vorbim mai puțin și să convingem. Inclusiv la capitolul declarațiilor excitante. Nu poți vorbi despre o renaștere a echipei naționale, aducând doar umbre și vorbind despre stele. Ne mințim frumos, dar în ciuda unui rezultat îmbucurător, ne păcălim cu iluzii.

Digisport.ro

Ieri legendă, azi ”terorist”! A fugit din țară, iar acum e șofer și vânzător de cărți: ”Mi-a luat tot”

Trăim, dar suntem departe de a fi.