Andrei Dicu, după triumful Simonei Halep de la Roma: “Victoria este doar a ei, nu a hazardului”

În finala Openului din capitala Italiei, ființa luminii a apărut mai degrabă taciturnă și statică… Ne-am fi dorit o victorie en-fanfare. Poate eram atât de cinici cu noi înșine încât chiar am fi vrut chiar și un set decisiv, în care sângele să curgă, alb, pe pereții sufletelor jucătoarelor. Aiurea!

Uneori, în viață e bine să fii cinic, pentru că, altfel, ea, viața, devine cinică, în ceea ce te privește. S1mona Halep a câștigat meritat turneul de la Roma, măturând cu toate adversarele, de parcă și-ar fi dereticat propria gospodărie.

S-a spus, indecent și aproape inuman, că titlul cu numărul 22 al S1monei a fost umbrit de accidentarea Pliskovei. Negarea este sicriul nostru! Halep s-a însorit cu cel de-al 22-lea titlu din carieră și este singura româncă victorioasă la Roma. Peste ani, nimeni nu-și va aminti că domnișoara Karolina s-a accidentat, în condițiile în care Halep o zdrobise la zero în primul set și conducea ostilitățile în actul secund. Ruptura razei este și ea scrisă în stele. Nouă ne crapă inima după „fair-play-ul ” fals, când alții ne hotărăsc istoria, din… „out ”. Nu de alta, dar, din păcate, la tenis nu există „ofside ”.. Să fim serioși și mai ales, maturi!

Andrei Dicu, poet după victoria lui Halep: S1mo, gingașa noastră vrăjitoare, pe măturica de la Roma

Cu Yulia Putintseva, S1mo a câștigat la fel, printr-un așa-zis abandon. În momentul întreruperii jocului, scorul era 6-2, 2-0, pentru româncă. Fosta făptură care își jignea adversarele, la fileu, chiar în momentul în care le întindea mâna înaintea debuturilor meciurilor, s-a trezit un fel de mielușică lovită de o grație divină. În viață, totul se plătește. O fi fost „vraja ” S1monei?… N-am prea crede. Singura magie a micuței… vrăjitoare Halep este felul în care, cu măturica ei măiastră reușește să-și „curețe ” adversarele, din teren. Este o neghiobie fără margini s-o acuzi pe S1mo că a câștigat acest turneu prin prisma accidentărilor altora.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Din punct de vedere sociologic, omul este dezastruos, iar din punct de vedere psihologic, este explozibil. În momentul abandonului Pliskovei, S1mona adunase 40 de victorii, repurtate în dauna unor adversare prezente în Top 10.

Anul acesta, câștigase 19 meciuri, din 21 de partide. Evident, acum cifrele au crescut. Halep a cucerit al 10-lea titlu pe zgură și se află cu doar 3 reușite în urma Serenei Williams. Așadar, detractorii S1monei ar trebui să se aboneze, pe rând, la câte un duș rece, înainte de a apela la alte comentarii. Sau să abandoneze, că tot a devenit o modă…

Omul nu este un accident al naturii lucrurilor. Omul este o creație a întâmplării divine, iar, cu această ocazie, lucrurile mari… se întâmplă. Poemul acestei victorii se poate concretiza într-o singură rimă: „Îndârjire/ Devenire”. Atât. Halep a jucat atât de bine, încât adversara striga, oricum, „help! ”… Vorba confraților de la cotidianul spaniol Marca, „Dacă simte sânge, Simona nu se oprește!”

Despre Wellington și tristețea bătăliilor

Bătălia de la Waterloo, care a dus la căderea totală a lui Napoleon, a fost câștigată „suav-anapoda ”, cum zicea poetul Gheorghe Tomozei. Pe scurt, „rezervele ” franțujilor s-au rătăcit intenționat, în timp ce nemțălăii lui Blucher au apărut decisiv, pe gazonul plin de stârvuri, în ajutorul mareșalului Wellington, care era pregătit să se predea. Așa se scrie istoria. În acel moment de grație, se spune că Wellington ar fi zis: „Nimic nu e mai trist decât o bătălie câștigată”.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Acest fenomen nu este compatibil și cu situația de față. În timp ce S1mo începuse să semene cu o lamă de Toledo, adversara ei scria partituri pentru urechea nimănui. Titlul lui Halep nu este rezultanta unei bătălii triste, ci un nou pas, justificat, spre locul 1 în ierarhia WTA. Să ne îngropăm oftatul în pământ, de atâta „umanitate ” greșit înțeleasă! Compatrioții Pliskovei ar fi gândit la fel, dacă situația era inversă…

„Buburuza”, bătută… în picioare

Halep a dominat acest turneu. Era, cumva, previzibil, deși de la S1mo te poți aștepta la orice. Uneori, se asasinează cu propria sa mână, alteori devine dialogul dintre măreție și infinit. Cel mai greu duel pe care l-a avut la Roma a fost cel cu Garbine Muguruza. Trei seturi (6-3, 4-6, 6-4), de o densitate feroce. Se curmau leandrii, auzind tunetele celor două rachete. Cu o înălțime de 1,82 m, „Buburuza” domina aviatic, în timp ce „pifana ” noastră juca… la baionetă. Culmea, și acolo „vraja ” era să-și facă de cap. Garbine s-a cerut singură la vestiar, de unde a venit bandajată la o coapsă. Dar Halep își ridicase, deja, substanțial, nivelul de joc. A măturat și cu spanioloaica (de origine venezueleană), făcând-o pe celebra Conchita Martinez să-și roadă unghiile, fără mască, în direct la TV.

Muguruza n-a căzut. A terminat meciul în picioare și a pierdut nobil. Putea câștiga, pentru că S1mo a etalat o splendidă galerie de ratări în setul secund, iar nouă ni se făcuseră sufletele cât puricii. N-a izbutit, însă, pentru că Halep a arătat, în final, ceva ce părea să-i lipsească: isteria stăpânirii de sine!

Victoria S1monei Halep de la Roma este doar a ei și nu a hazardului, a ghinionului altora, ori a întâmplării. Mai e puțin până departe, dar S1mo joacă entuziasmant. Nu vă grăbiți, nici cu verdictele și, mai ales, cu așteptările. Principalul nostru drept este dreptul la timp.

Și nu uitați că există o mică Vrăjitoare din Oz…