Editoriale

Andrei Dicu, editorial empatic: AliBecul care aduce Lumina la Craiova

05.07.2020 | 23:35
Andrei Dicu editorial empatic AliBecul care aduce Lumina la Craiova
ADVERTISEMENT

Încurcate sunt căile Ligii 1… Până nu demult, toată lumea paria pe CFR, că va câștiga titlul de campioană. La fel, mulți mizau pe faptul că Denis Alibec este un jucător „terminat”. Nebunia continuă și cu toții eram convinși, de ani buni, că Universitatea Craiova trăiește doar în propriul său basm… Mai mult, se auzise că, atât Alibec cât și Budescu, plus alți jucători, n-ar fi avut chef să „pună osul”, din pricina unor retușuri financiare, neretușate.

România rămâne țara tuturor posibilităților, dar și a tuturor invențiilor. Prostia cu Alibec și cu Budescu are în dânsa un soi de balcanism ciudat, cam apropiat de cel înțeles de poetul Ion Barbu, care avea un caracter islamic, mai exact decorativ islamic. Un fel de delăsare matematică, prin moarte asumată.

ADVERTISEMENT

De fapt, AliBec a adus Lumina la Craiova, iar… de data asta, Oltenia n-a avut nicio… vină. A ajutat-o un om care și-a reamintit propria sa meserie. Atât.

Editorial empatic, marca Andrei Dicu: AliBecul care aduce Lumina la Craiova, taina necredinciosului și Împărtășania cea de pe urmă

Denis Alibec a fost, mult timp, ținta multor articole dure, apărute din pricina unor prestații ale sale, e drept, nefericite. Aici amintește cumva de Adrian Mutu. Același talent, cât muntele, nu cât carul, că ăla se poticnește doar în Oltenia. Iată, însă, că Olteniei i s-a poticnit acum carul cu noroc, venit de la un munte de bun simț. Și de datorie asumată, în care unii nu au crezut…

ADVERTISEMENT

Cine i-a acuzat pe Alibec, pe Budescu și pe colegii lor (am citit în presa… concurentă!) că s-ar putea să nu-și apere corect șansele în meciul cu CFR ar putea să-și înghită pixurile. Sau laptopurile. Trebuie, măcar după o anumită vârstă, să înțelegem că trupurile ni se amestecă, treptat, cu cuvintele.

Alibec a „ucis” și FCSB și CFR, de parcă ar fi „Terminatorul” „Inițialelor”, pentru că și-a reamintit să fie Om și Fotbalist. Dar, pentru a se întâmpla asta, cineva, un… Cineva, i-a oferit o șansă. Oare câți dintre oameni beneficiază de o asemenea șansă?… Sigur, veți întreba și… câți dintre oameni au talentul lui Alibec și câți merită o a doua șansă… Răspunsul e simplu. A doua șansă nu vine ca o recompensă pentru talent. Ea vine din grație divină și din umanitate.

ADVERTISEMENT

Craiova, la un pas de titlu. Repetabila povară

Sigur, la Craiova e Revelion. Problema Băniei este că acolo se petrec prea multe Revelioane într-o singură viață. Nici n-au sărit bine gardul, că oltenii se cred IAR campioni. S-a mai întâmplat…

Îmi amintesc, pe vremea lui George Păunescu, Universitatea visa să fie campioană. A bătut-o Steaua de nu s-a văzut, iar pe pereții sufletului Olteniei a curs sânge alb, ca de lapte. Apoi, a venit George Ilinca. Aceeași poveste. Craiova ardea boem, se făcuse scrum de leandri.

ADVERTISEMENT

Da, Craiova e lidera la zi a campionatului. Dar olteanul, deși e dulce, genial și teribil de talentat, nu știe să păstreze și mai ales să respecte ce are… Și mai ales ceea ce crede el că… „deține”.

În sinele olteanului sălășluiesc multe taine. Dar, pe lângă ele, și necredința în atuurile sale… Iar asta s-a dovedit că îl pierde. Și jur că vă spun din proprie experiență…

Petrescu, sau cum să gestionezi un… 2-2, de la 2-0

Dacă domnul Cristiano Bergodi a izbutit să aducă un calm bizar într-o cetate de flăcări, cum este Craiova, ba mai mult, să recreeze personalități, este bizar cum vulcanicul Dan Petrescu a reușit să piardă focul din mână, lăsând tăciunii în palmele unor fotbaliști care se obișnuiseră cu ideea că vor fi campioni și s-au trezit cu șansa a doua, la propriul lor tort.

Tortura CFR-ului nu a debutat cu înfrângerea din fața Craiovei și nu a continuat – doar – cu remiza cu Astra, care i-a detronat, dureros. Stigmatul lipit pe cărnurile acestor bărbați a apărut atunci când Necuratul i-a simțit farisei. Se credeau, deja, campioni. Și au devenit… cam pioni. Sigur, lupta pentru titlu nu s-a încheiat, dar, în individualitatea ei maximă, CFR evoluează pe o bârnă nesigură, precum o anonimă.

Astra Giurgiu nu a jucat un fotbal puternic. A avut, în schimb, ambiție și un AliBec care, fără să vrea, a aprins lumina la…. Craiova, respectându-și, în sfârșit, meseria. Dar o echipă candidată la titlu, cu vedete și cu vendete (marca eternului nemulțumit și supărat Dan Petrescu), nu se poate împiedica, vorba unui poet, „de un moșneag”. CFR Cluj joacă prost, tot mai prost, iar aceasta este vina antrenorului.

Dan Petrescu și alții ca el, care pun succesul pe seama unui dolce far niente și a unui prezent continuu, pe sistemul românesc, „lasă, băi, că nouă ne merge”, primesc Împărtășania cea de pe urmă. În viață, dacă nu construiești, plătești.

Omul este un sacru cameleon. Te minte și când respiră, dar când marchează Alibec, orice AliBec din viețile noastre, ți se aprinde… Lumina. Important e cât ține. Același lucru e valabil și pentru Craiova, eterna…. speranță la un titlu de campioană.

ADVERTISEMENT
Tags: