Andrei Dicu, entuziast, după isprava de la Klagenfurt: România la Maxim! Zeul Răbdării să fie lângă noi!

Ideile sunt o formă de acțiune. Contemplația este o formă postumă ideilor. În prima repriză a meciului de la Klagenfurt, prietenul meu Sebi îmi scria că „suntem praf”. I-am răspuns evaziv. Ne grăbim prea grăbit și viața ne fuge de sub picioare. Apoi, a apărut Alexandru Maxim. Omul cu lobul cât cerul… A fost un gol nu doar decisiv, ci mai ales poetic. Aerul împuns este un aer impus. Dar aerul dintre coarnele cerbului ce este? Poate fi cunoscut, poate fi impus? Cu alte cuvinte, poate fi dedus și simțit? Doar portarul austriac, al cărui nume nu-l rețin (jur că nu e vorba despre aroganță…) ne poate răspunde la această întrebare.

Meciul cu Austria ne-a reînvățat că în viață trebuie să ai răbdare. Așa cum am avut, cu toții, cu acest Alexandru Maxim. Unii l-au criticat, alții i-au contestat convocările, de-a lungul vremii. Sentimentele pot fi interpretate ca forme vagi ale ideii sferice.

Acest Maxim, dincolo de golul formidabil, a jucat și ofensiv și defensiv, a alergat de a slăbit multe kilograme, sub freza blondă, plină odată de fițele campionatului german și încărunțită de reacțiile celor care l-au hulit. A devenit, însă, propria lui sferă, după această partidă de șah pe care a jucat-o cu propriul destin. Dacă rata, la acea execuție, l-am fi pus la zid. Acum, este eroul României. România trăiește la Maxim, fără răbdare, dar cu speranțe enorme..

Andrei Dicu, entuziast, după isprava de la Klagenfurt: România la Maxim! Zeul Răbdării să fie lângă noi!

Entuziasmul acestui editorial stă în faptul că reînvățăm să respirăm. Nu pentru că… suntem pe locul 1 în grupă, nu pentru că ne-am răzbunat UN PIC pe Austria, după acel 0-0 de pe „Prater”, care ne-a scos de la Euro 1988… Acest text vorbește despre altceva. Vai de cel care se odihnește la umbra copacului sădit de strămoșul altuia… Sădește-te tu însuți!

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

La Klagenfurt, n-am mai ratat victoria ca… știți dumneavoastră cine, la mal… Am pățit-o cu Norvegia și cu Irlanda de Nord. În noaptea austriacă am jucat un joc atât de matinal, că până și steaua dimineții s-a jucat cu noi. N-aveam cum să pierdem, iar prietenul meu despre care vorbeam la început, ca și alți români, trăiește într-o zodie pesimistă. Însă, pesimismul poate și trebuie să fie năruit de un contraatac al lui Alibec (cam prin minutul 3, cred…), de o biruință a lui Dragoș Grigore și mai ales de un recurs la viață… Maxim.

De ani buni n-am mai văzut un joc atât de bun al Naționalei României, deși probabil că, aici, părerile sunt diferite și îmi voi atrage critici. Sunt român, sunt cetățean al scrisului și îmi asum orice. Îmi asum chiar și ce (încă) nu am făcut, dar am dreptul magic de a mă bucura de măreția acestui popor. Care știe să învie perpetuu… Iar în Austria, a apărut cea mai proaspătă dovadă.

Naționala lui Rădoi și mai ales acest Maxim ne-au reamintit să avem grijă de cerul Pământului.

Mirel Rădoi, gâlceava înțeleptului cu lumea

L-am criticat pe Mirel Rădoi, după ciulamaua negătită din meciul cu Irlanda de Nord. Nu știu dacă „a critica” este o viziune fericită asupra omului. La Klagenfurt, Mirel a făcut cinci schimbări față de partida precedentă. Unii au murmurat că l-a ținut pe Hagi pe bancă. Marote, parfumatele noastre marote…. După cum au scris și colegii de la FANATIK, Ianis nu jucase nimic în meciul trecut. Dacă în locul său era tatăl lui, probabil că făcea o revoluție de toată splendoarea, chiar dacă ar fi fost ieșit din formă. Ianis, însă, a tăcut. Iar acesta este un alt merit al lui Rădoi.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Rădoi a bătut o echipă puternică. Mult mai puternică decât a noastră, care, vorba colegului și dragului prieten Cornel Dinu, „se caută”. Contează prea puțin că alde Alaba și alții n-au evoluat împotriva României. Atitudinea lor a fost, firește, războinică. M-a uimit, însă, cum de atitudinea noastră a fost „atât de”  cerebrală. Rareori ne stă în fire…

A avea un ideal înseamnă a avea oglinda. Această Echipă Națională pare să fie propria ei oglindă. Și tinde la mai mult decât un 3-2 la Klagenfurt. Pentru că, să fim sinceri, vor urma pietre mai grele de măcinat. Important este, totuși, să încercăm să nu mai murim. Mai ales de unii singuri, ci – în cel mai rău caz – cu „ei ”, de gât….

Mirel a primit, acum, lauri. Să-l lăsăm să-i poarte. Indiferent câte schimbări face… Dacă un zăpăcit ca Alibec arborează o altă mimică, față de vremurile în care era concentrat de alți selecționeri, asta trebuie să ne dea de gândit. Gâlceava noastră cea de toate zilele pare un pic anti-contemporană cu libertatea pe care Rădoi a decretat-o, lăsând-o să zboare…. precum lobul… Maxim.

O glumiță și un scurt eseu

Știți ce m-ar distra, enorm? Să aud un tâmpit spunând ceva de genul… că Gigi Becali i-ar fi dictat lui Rădoi schimbările…. Recunoașteți că poanta e bună, pentru că găsești „deștepți”  la tot pasul…

Echipa Națională a României ne-a învățat că timpul este hrana noastră. Să avem răbdare pentru iubirile noastre. La… Maxim.

Stelele cerului nu sunt un zid. Ne-a arătat-o până și Alibec, la ce meci bun a făcut… Dar și el și Maxim și Mirel ne-au demonstrat că lucrul cel mai important este să nu ne murdărim cu umbrele noastre.

Sunt entuziast pentru că sunt Român și pentru că unii dintre prietenii mei au greșit. Eu nu sunt „praf”. Dar știu că mai avem mult de lucru. Rana căreia îi sunt rană mai are mult până la vindecare.

• (P) Cota EXCLUSIVĂ Fortuna: 4,45 este cota pentru ”peste 2,5 goluri marcate în prima repriză” la meciul Malta U21 – România U21. Vezi aici toate cotele