Andrei Dicu, felcer cinic la Mediaș: Tensiunea oscilantă a lui Gigi piuie a retrogradare

La ungerea fanariotului Bogdan Argeș Vintilă, în scaunul de antrenor-fantomă al FCSB, Gigi Becali, acest Înfrângerea Lipan (în exil) a fotbalului românesc, a menajat o parte din „războinicii” săi, pentru meciul cu Vitoria Guimaraes. Roman, Moutihno și elefantul luftant Salomao au alcătuit tripleta ofensivă a roș-albaștrilor, una devenită istorică, într-un moment nul istoric, care a consfințit o performanță istorică. Dincolo de isteriile patronului-antrenor, această istorie la care facem referire obsesiv, o doamnă lipsită de farduri și de dantele cumpărate la ocazie, nu minte, ci prevestește Apocalipsa. Mediașul lui „Nea Puiu Ăl Mic” a zdrobit o echipă de giurumele, care venea după 4 înfrângeri în Casa Pariurilor Liga 1 și se pregătea, voinicește, pentru a cincea. Punct ochit, punct lovit.

FCSB a devenit un paradox. N-are pic de echipă, nici măcar umbră de așa ceva, e mai rău decât salatele alea cu somon, pe care scrie „conțin urme de pește”. În schimb, dacă l-am asculta pe Narcis Răducan, am afla că din lotul FCSB-ist ar mai trebui să plece vreo 7 jucători. Mă rog, jaloane, dar nu mai contează, important e ca iluminatul piperean să rămână la butoane, că numai el știe cum e treaba cu „prestigiul”, cu educația fotbalistică și cu performanța. El ia lecții de la Finu’ și le predă finilor, ce mai, la Măria Sa acasă e ca la locuința lui Eugen Lovinescu, unde veneau alde Camil Petrescu, Peltz, Streinu și Cioculescu, să se îmbete cu metaforă și mai ales cu logică, ce mai, o casă care se umplea de bună voie, duminică de duminică. Nu mai contează că în catacombele hrubei lui Gigi zâmbește, hâtru, scheletul umilinței, îmbrățișându-se neortodox cu mirajul retrogradării, important e că totul e un spectacol de lumină, sordid, dar haios.

Andrei Dicu, felcer cinic la Mediaș: Tensiunea oscilantă a lui Gigi piuie a retrogradare

Spuneam că Ovidiu Popescu, Bălgrădean, Panțîru, Tănase, Coman, Adi Popa și Gnohere au fost „menajați” pentru returul cu portughezii. Unii dintre ei au fost introduși, forțat, pe parcursul dezastrului de la Mediaș, un meci care a arătat nu doar frăgezeala lotului și rătăcirile ideologului din Aleea Alexandru, ci mai ales impotența unor strategii și a unei educații falimentare. E de-a dreptul lugubru să ai bani, să arunci cu ei și să te pretinzi ceea ce nu ești, sfidând o realitate care-ți bate cuie-n tălpi, de când vezi soarele urcându-se pe cer și până când bezna se instalează, calm și generos, în propriile-ți minți.

A-l planta pe Salomao ca vârf, a-l plimba ca pe urs de-a latul terenului, ca și pe Moutinho, nu te definește drept un Mourinho, ci ca pe un Habardinho, mermelit din sfatul lui Borcinho…

Pe Argeș în jos, trece un dric frumos…

Vorbeam despre Bogdan Argeș Vintilă. Înaintea meciului, simțeam că băieții ăștia au nevoie de salvare, mai ales că, în ultima vreme, serviciul de urgență funcționează „mai” lamentabil chiar și decât echipa lui Gigi. „Dacă arunc 11 tricouri în spate, oricare le prinde, echipa aia e bună, pentru că toți jucătorii sunt valoroși! Toți jucătorii mei sunt buni și mi-e drag de ei de nu mai pot!”, a declarat alde Argeș, la Digi Sport, înaintea acestui fiasco în două acte. E clar, omul era marcat de moment, se geluise pe acoperișul frezei mai ceva ca Unai Emery și se credea țeava unui pistol cu gloanțe turbulente, nicidecum oarbe. Uitase de logică, pentru că știa din start că a menajat niscaiva fotbaliști și că s-a cantonat în plombe. Ok, n-ar fi o problemă, dar, când procedezi într-un asemenea mod, nu te hazardezi ca un pifan candriu, care așteaptă o duzină de călăreți, dornici să-i facă felul….

Din start, FCSB sub conducerea lui Bogdan Argeș Vintilă, ultimul fanariot înscăunat la poarta acră a amarului Becali, e un cadavru care necesită pudră, înainte de a fi îmbălsămat. E o rușine frivolă, ce plânge printre ifose și se joacă, precum preșcolarii, cu năravul în nisip. Improvizațiile nu reprezintă „menajarea unor jucători”, ci demonstrația simplă a lucrului făcut după ureche.

Cu cinci (5!!!) înfrângeri consecutive, FCSB (Steaua) traversează cel mai slab sezon din istorie, dar este majestuos felul în care Gigi construiește o echipă colosală, pentru play-off. A falimentat Teatrul de Păpuși cu marionetele Andone, Andronache, Vintilă, etc, dar îi place să înghită praful de pe tobă, evident, dintr-un acerb simț artistic. Probabil, singura șansă de calificare a FCSB în grupele Europa League ar fi ca Becali să fie suspendat la meciul cu Vitoria sau să fie răpit de niște oameni de bine, înhăitați cu serviciile de urgență care funcționează la fel de bine ca echipa ‘mnealui. În ce ne privește, am încercat să-l resuscităm de zeci de ori, dar unde materia cenușie se pierde-n neant, și nuanțele aurii ale lu’ goldeanu (adică paralele alea, la care tot visează dom’ Gigi după accesul în grupe) se dovedesc la fel de palpabile precum stafiile. Iar când fantomele capătă scaune de antrenori, iar aceștia din urmă numără silabele cuvântului „slu-gă”, ajutorul medical se transformă în derizoriu.

Steaua (FCSB) și Dinamo, pe ultimele locuri. Revoluția a Învins!

Pentru prima oară în istoria recentă, s-a zămislit un mic mușuroi de dreptate, prin fotbalul nostru. Steaua (că tot se dau ei urmașii de drept ai „viteziștilor”) și Dinamo se găsesc, meritat, pe ultimele două locuri ale Casei Pariurilor Liga 1. Cel puțin până când alb-roșii urmează să ne supună unui nou chin de meci…

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

La această performanță a contribuit, decisiv, Nea Puiu Junior, dar mai ales… Buș, un nume predestinat, în materie de… revoluții. Ce mai, parcă ne întoarcem în istorie, iar „ceaușeii” au fost dărâmați de… Buș! N-a prea fost de acord domnul fluieraș Marius Avram, care i-a văduvit pe medieșeni de vreo două lovituri de la 11 metri. Ca pe vremurile dinaintea lui ’89… Până la urmă, s-a recunoscut și el învins „de sistem” și a fost nevoit să dea afară jucători roș-albaștri, pe bandă rulantă. Ar fi fost prea… penibil s-o țină așa, până în ultimul moment, zău!

Apropo de Buș, trebuie spus că acest băiat a făcut, probabil, meciul vieții. Parcă, în pulpe, i se implantaseră motoare cu reacție. El și Mitică Cardoso au făcut harcea-parcea o echipă din care nu mai rămăsese nici măcar umbra. Lui Vintilă i se închiseseră toate ventilele, iar Gigi a făcut respirație „bușon la bușon” cu praful de pe tobă… Cu siguranță, nu vor învăța nimic, dar rămânem cu tabloul unei revoluții târzii, într-o carte de istorie flambată, până acum, de tromboane.

Apocalipsa unui talciochist

A fost mângâietor și cald măcelul de la Mediaș, precum execuția unor vrăjitoare, într-o vară fierbinte, sub crenelurile unei cetăți nesupuse. Gigi Becali, antrenorul de canapea al FCSB, joacă un sport de noroc, e drept, pe banii lui, un melanj aflat undeva între hilar și hazard, între stupefacție și stupiditate, în care oamenii s-au transformat în crupieri, bunul simț în Neica Nimeni și fotbalul în noroi, vârât sub anteriu. Nea Patronu’  pare un talciochist, nicidecum un lider și e departe de a fi un „domn”. Este un tip multilateral dezvoltat, de care tind să râdă până și papucii subalternilor și mai ales își asumă mutra râncedă a unei piftii, FCSB, care s-a sleit în dogoarea propriului ei soare, unul închipuit. Până la urmă, chiar și când devii un om de care toată lumea se ferește, asta înseamnă tot „a scrie istorie”…