Sport

„Andrei Dicu Hebdo”, împotriva mârlăniei anti-românești: Scalpul ține de cap, nu de „pamfletarul” nejustificat

30.01.2020 | 13:27
Andrei Dicu Hebdo  impotriva marlaniei antiromanesti Scalpul tine de cap nu de pamfletarul nejustificat
ADVERTISEMENT

Iubesc Franța ca pe a doua mea țară. Mi-am sărbătorit ziua onomastică lângă Napoleon, iar ultimul 1 Decembrie l-am petrecut la atelierul lui Brâncuși, pe care ei l-au adoptat iar noi l-am răzgândit. Am aflat de ce nu există o plăcuță memorială pe casa în care a locuit Cioran, dar acest secret nu vi-l voi dezvălui. Iubesc Franța, într-atât încât mor să-mi port primul roman la Târgul de Carte de la Paris și într-atât încât le-am luat apărarea unor – le-am zis eu – pamfletari de la „Charlie Hebdo”, pentru că au avut bunul simț să moară pentru caricaturile lor.

Dincolo, însă, de sângele meu neaoș, amestecat cu detenta Mareșalului Ney sau a lui D’Artagnan, mă înfioară lipsa de educație a unor confrați, care au impresia că metafora bună justifică orice rapt intelectual. Bunul simț e ca banul. Îl ai sau nu-l ai. Asta se întâmplă și pe malurile Dâmboviței, și peste canalele Senei.

ADVERTISEMENT

„Andrei Dicu Hebdo”,  împotriva mârlăniei anti-românești: Scalpul ține de cap, nu de „pamfletarul” nejustificat

Colegul Traian Terzian a titrat, inspirat, „LEquipe, derapaj de necrezut: «Muguruza i-a luat scalpul lui Halep!». Și franțujii insistă! „Gabrine Muguruza i-a luat scalpul Simonei Halep pentru a se califica în finală la Australian Open. Nu mai există nicio îndoială: Muguruza a revenit”, se arată în text.

Ne bucură revenirea „Buburuzei”, așa cum ne fierbe sufletul pentru fiecare sportiv care tinde spre desăvârșire. Nu înțelegem, însă, maniera tip „Winnetou” pe care colegii de la prestigiosul cotidian francez o adoptă, neavând, din păcate, nicio legătură cu scriitorul Karl May, autorul celebrului roman în care „scalpurile” jucau un rol decisiv în rezolvarea meciului vieții unei civilizații.

ADVERTISEMENT

Sigur, meseria de jurnalist este supusă riscurilor. Uneori, ar fi bine să fie supusă și școlarizării, nu sclava infantilismului. Este jenant modul în care niște indivizi cu principii mai mici decât nivelul de (t)rai se comportă cu aliații lor istorici, în afara momentelor în care au nevoie de aceștia. Fie că suntem numiți „țigani”, fie că Brâncuși e al „lor”, fie că pe Cioran nu-l bagă în seamă nicio „gazdă”, unii se cred „mai” pamfletari decât sunt. Iar asta, în condițiile în care, la Paris, 10 brelocuri cu Tour Eiffel costă 5 euro, la pachet, iar în România, o poză cu S1mona Halep nu se vinde nici dacă ești dator vândut…

Deontologia românească și școala pamfletului de la Paris

Prin anul 3 de facultate învățam o anumită materie numită „Deontologie”. Era al naibii de grea, iar profesorul, dur. Cu toate astea, am absolvit. Mă întreb, însă, la școala pamfletului de la Paris se învață bunătatea bunului simț? Fără a jigni pe nimeni, am impresia că vremea a luat-o înaintea oamenilor. Se trăiește pe „ciupeală” și mai ales pe daibojii spiritului de glumă. Pestilențialul poate răvăși o metaforă și nici nu simți când trece timpul….

ADVERTISEMENT

Într-o Europă civilizată timpul curge și metaforic, dar mai ales cu exactitatea plății propriilor fapte. Colegul Terzian a avut dreptate. Da, e „de necrezut”! Aș adăuga cuvântul „jenant”.

Bernard Pivot, un excelent realizator de emisiuni susținea, pe TV5, emisiune „Bouillon de culture”. Într-o ediție, l-a avut invitat pe Jean-Marie Le Pen, liderul extremei drepte. Le Pen a afirmat ceva bizar legat de „indienii” americani. Dom’le… ăștia au o obsesie cu „scalpurile”, deși pe la Paris n-am văzut niciun om defrișat peste urechi! Pivot a salvat emisiunea (și invitatul) întrebându-l pe nenea Jean-Marie câte clase primare a făcut…

ADVERTISEMENT

Oaia Mioritică? Nu!

Dacă nu reacționăm – și am observat că niciun confrate de la altă publicație n-a sunat la „unu unu doiul” respectului față de țară și de valorile ei, așa cum este S1mona Halep – ne luăm singuri „scalpurile”. Mulți s-au obișnuit să fim sălcii plutitoare, inși placizi, ca oaia din Miorița, așteptând o eternitate care nu are eternitate. Ne-au „prins” defectele într-o menghină deșteaptă, fără ca imnul nostru, care ne îndeamnă la deșteptare să ne deștepte și pe noi.

În presa internațională s-au plătit amenzi mari pentru asemenea „derapaje”. Spre exemplu, Washington Post a achitat o factură de numai 2 milioane de dolari, pentru că unii „pamfletari” au făcut-o „semidoctă” pe madam Clinton. Culmea, nu i-au luat și „scalpul”, pentru că, probabil, prețul ar fi crescut.

Sunt Român, sunt european și sunt om. Iubesc umanitatea și valorile europene. Dar, ca orice vertebrat, nu pot rămâne impasibil la infamii, oricât ar fie ele de… pamfletare.

O amintire cu Nea Vanea

În urmă cu o grămadă de ani, regretatul Ioan Chirilă a avut o reacție dură apropo de Venus Williams, care tocmai o bușise intenționat pe Irina Spârlea. L-a potolit Ioanițoaia, dar Chirilă avea dreptate. Problema stă, însă, în faptul că Nea Vanea era talentat cât mega-mall-ul, spre deosebire de alții și mai ales că a avut șansa unuia priceput să-l calmeze.

În Europa falsă se judecă după falsul democrației și se plânge pentru falsa proprie soartă, atunci când clopotele încep să tacă fals, tot din pricina „pamfletelor”. Și alea, tot… false. În ce ne privește, rămânem cu „scalpurile” netremurânde sau, uneori, ne facem implanturi cu S1mona Halep. Pentru că pierdem bătălii, dar niciodată nu ne-a bătut nimeni.

ADVERTISEMENT
Tags: