Andrei Dicu, în lacrimi după triumful cu Anglia: GOD SAVE THE KINGS! Florinel și Ianis, Regii unei noi Iubiri

Meciul cu Anglia a început, practic, în momentul în care presa britanică atrăgea atenția asupra forței echipei lui Rădoi și mai ales îl remarca pe Ianis Hagi. „Fiul lui Gheorghe Hagi, legendarul fotbalist al Barcelonei și al lui Real Madrid, a luat la țintă Anglia, în tricoul faimos al tatălui său”, scriau jurnaliștii de la The Sun, citați de FANATIK.RO. Este, poate, o tradiție, pentru că „bătrânul” Hagi a fost unul dintre oamenii de bază a Echipei Naționale care a biciuit „Perfidul Albion” la Mondialul din 1998, iar acum junele Hagi venea să continuie o tradiție istorică. Și o revanșă perpetuă după acel mizerabil blat comis de englezi cu nord-irlandezii, în 1986, care ne-a scos din cărți pentru calificarea la CM din Mexic, un moment dureros și nemeritat, pe care nu-l vom uita niciodată….

Trebuia să-i batem pe englezi din trei motive. Unul este această revanșă perpetuă, la care făceam referire. Al doilea este reprezentat, evident, de parcursul nostru la Europenele de tineret. Iar al treilea, o victorie ar fi însemnat încă un plus de oxigen pentru generația pregătită de Mirel Rădoi, o trupă de bărbați, nu de puști, care au dovedit și forță și maturitate și mai ales, stil. Asta nu știau cei de la „The Sun”, că nu e vorba doar despre Ianis, ci despre toată echipa. O „Armadă” de copii, care ne trezesc o emoție autentică. Parcă, în sfârșit, răzbate ceva dinafara locurilor comune ale vieților noastre. Poate ne-am reamintit de misiunea noastră, întru renașterea propriei demnități…

Andrei Dicu, în lacrimi după triumful cu Anglia: GOD SAVE THE KINGS! Florinel și Ianis, Regii unei noi Iubiri

Rădoi a început jocul de pe arena „Dino Manuzzi” din Cesena cu același „unsprezece” ofensiv care a răpus Croația. Așadar, cu același careu letal Man – Hagi – Ivan – Pușcaș. „Indiferent cu cine vom juca, vom ataca din primul minut”, spunea selecționerul Mirel Rădoi. Cu riscul de a mă repeta, în sfârșit, cineva din țara asta mai și atacă, ba chiar își face un obicei din asta, în loc să stea cu capul între urechi… Poate că, până acum, vorba…. englezilor de la Depeche Mode, a fost doar „A question of time”… Și la fel au stat lucrurile și cu Ianis, căruia nu i-au trebuit nici patru minute ca să-l pună în dificultate pe portarul englez…L-a urmat Ivan, care a ratat „oltenește”, adică de-a dreptul inexplicabil… Importantă este, însă, atitudinea. Și Sufletul…

E drept, junii noștri au irosit ocazii uriașe, mai ales în primul sfert de oră. Este și asta o parte ascunsă a unei tinereți vulcanice. Uneori, viața te pedepsește pentru șansele pierdute, alteori te îmbrățișează și îți conferă încredere, în continuare. Pentru că Dumnezeu îi iubește pe cei talentați și mai ales curajoși, chiar dacă ultimele decenii par să ne arate că trăim în secolul oportunismului. Sigur, cu toții am remarcat că am terminat prima repriză în corzi, dar nu trebuie uitat că am jucat cu o echipă din ai cărei titulari, nouă au câștigat Mondialele de tineret, în 2017.

Suntem, în continuare, deficitari la capitolul condiție fizică, dar avem o boală veche, la toate nivelurile. Dincolo de asta, dincolo de scor sau de obesiile unora, gen „englezii sunt mai odihniți”, acești copii antrenați de Rădoi sunt bijuterii care trebuie șlefuite cu gingășie, nu într-un pârjol. Nu sunt lăutari ambulanți, ci mici artiști cărora le acorzi șanse și mai ales prietenie. Puteam să conducem cu 3,4 la zero încă din primele 10 minute, așa cum și britanicii au fost la un pas să ne facă figura, la singurul lor șut pe poartă, dinaintea pauzei. Însă nu e firesc să facem apologia psihologiei de panică și de veghe continuă, ci să-i lăudăm pe oamenii care știu să se considere părtași la soarta acestei nații. Așa cum sunt fotbaliștii lui Rădoi, împreună cu cei aproape 8.000 de „tricolori” din tribune, oameni care merită aceeași plecăciune…

Coroana de Oțel… redivivus

Poate că Man n-a coborât atât cât trebuia să-l ajute pe Manea. Poate că și arbitrii suedezi ne-au „ciupit”, dar reușita lui Pușcaș a fost anulată corect. Poate că ei au început mai tare repriza a doua, iar Ștefan a „scos” un gol ca și făcut. A venit, însă, șutul lui Ianis, care ne-a urcat în cer. Ca să respirăm, nu ca să răposăm… Apoi am avut noroc, așa cum au avut și ei la monumentala ratare a lui Ivan, din primele minute. Dacă marcam atunci, îi desființam. Apoi, am picat în noi înșine, cu savoarea creatorului care știe că doar din moarte poate retrăi…

Poți să-i critici pe acești copii, dar cu suflet, nu cocoțat într-un fotoliu de semizeu. Psihologia asta, de supervizori plictisiți, excedați de probleme de tot felul, este deranjantă. Parcă văd titlurile, dacă pierdeam… Ei bine, am învins, iar acești copii sunt Regii protejați de ceva Sfânt. Poate e vorba despre Coroana de Oțel, despre care vorbeam în editorialul referitor la victoria cu Croația… Cine știe…

Micul Pele din Brăila și Hagi cel etern

Călcâiul fin al lui Coman, micul Pele din Brăila, l-a amețit pe un englez al cărui nume nu-l rețin, fie el și fost campion mondial. El trebuie să țină minte că s-a întâlnit cu un român. Ianis a fost teribil, poate mai nebun decât tatăl lui, în clipele de ardere. Trebuie să învățăm să ne gestionăm nu doar atuurile, ci mai ales șansele. Sunt puține în viață. Dacă aveam 4-0 în minutul 11, nu se supăra nimeni. Dar dacă, pe final, câștigau ei, ar fi părut la fel de logic. Pentru că am ratat enorm și am lăsat inamicul aproape de casă… De data asta, Dumnezeu i-a ajutat pe Regi. Până și James Bond a fost Român. S-a întrupat în acești copii teribili. Dar știți ceva, Dumnezeu nu te ridică decât dacă ești talentat, muncitor și știi să scapi de propriile galere. Pe care tu ți le-ai format, în prealabil.

Digisport.ro

”Cuplul-surpriză al iernii: ”Cea mai frumoasă actriță din lume” a confirmat totul cu o poză, la un an de la divorțul cu scandal

Mirel, un… corporatist atipic

Mirel Rădoi este, fără să vrea, un corporatist ciudat. Știe să formeze un trust și în același timp, acest mecanism să-și păstreze sufletul. Avem parte de străluciri palpabile, în totală neconcordanță cu „intimitatea” luminilor de la benzinării… Redevenim o țară.

Umbrele soldaților de ocupație din tenebrele pământului usucă florile națiilor. România ne oferă o mostră de rădăcină renăscătoare. Și de nebuni înlăcrimați, după bucuriile oferite de acești copii, precum un editorialist FANATIK.RO, prins de iubită în fața computerului, că a fumat enorm. Dar a meritat…

Această generație este plină de aripi. Poate că are și un înger păzitor. Nu știm, dar putem presupune. E clar, însă, că… are fotbaliști. Adevărați. Radu, Ianis, Florinel, Andrei (cu tot cu ratarea lui…), toți… parcă sunt pogorâți din izvorul unei nații care își caută izbândirea. Ține doar de noi să nu devenim angajații viitoarei noastre gropi comune.

În copilărie, iubeam Craiova Maxima, numită și „Campioana unei mari iubiri”. Acum mă declar fascinat de copiii unei mari mirări.