Andrei Dicu, îngândurat lângă penumbra S1monei: Ce e mai important? Banii, viața sau mustața?…

Ekaterina Alexandrova are mai mult nume de vodcă decât de sportivă. Cu toate astea, a câștigat fără drept de apel în fața S1monei Halep. Continuăm să scriem „Simona cu 1”, pentru că pentru noi rămâne un lider și un Om. Aici, însă, angrenajul începe să scârțâie și n-ar fi rău dacă Halepa noastră s-ar retrezi un pic la viață. Poți fi un sportiv genial, un om ambițios și ager, dar odată infectat de chimia cenușei profitului te retragi într-un veac secundar. Tipa aia cu nume de tărie n-a învins-o pe Halep grație puterii și nici datorită minții. S1mona s-a bătut singură. Recidivă după recidivă, accidentare după accidentare, semn de întrebare în loc de punct.

Andrei Dicu, îngândurat lângă penumbra S1monei: Ce e mai important? Banii, viața sau mustața?…

S1mo a demonstrat cine este. Acum se ascunde rubensian, în urma unei umbre prea subțiri ca să nu trădeze adevărul din spatele ei. Sigur, există sute de exemple ale unor artiști teribili care și-au trădat sănătatea, în favoarea creației. Pentru noi, cei de „jos”, cititorii, privitorii, în cazul S1monei, spectatorii, e comod să-ți vezi eroul sau eroina luptând până la capăt. Dar, oare, merită acel „capăt”? Care sunt riscurile? Sunt, mai mult ca sigur, întrebări retorice, dar retorica are adevărul său. Măcar îmbie la reflecție, dacă nu la mai mult… Știrea brută sună așa: În primul set, pierdut de Halep cu 2-6, românca a acuzat dureri la nivelul coapsei stângi și a cerut, de două ori, intervenția fizioterapeutului. Durerile nu s-au oprit nici în setul secund, iar S1mo și-a chemat felcerul înapoi. Evident, meciul era deja pierdut. Problema nu este, însă, acest meci pierdut, ci faptul că Halep nu sună la urgență între turnee (cu riscul de a sta pe tușă mai multe luni, dar cu siguranța unei vieți sănătoase, în continuare), ci se alarmează abia în timpul meciurilor.

Mă intrigă modul în care se vorbește despre mușuroiul de euroi și de parai pe care i-a strâns sub plapumă S1mona Halep. Am avut un acces de furie pe tema asta, dar până la urmă m-am trezit ca dintr-o beție cu sare și am înțeles că, de fapt, acele rânduri îi sunt destinate chiar ei. Ea este cea în măsură să judece dacă și când e timpul să facă pauze, să-și vadă de viață, pentru că de muncit, a muncit destul și a agonisit cât a meritat. Orgoliul locului 1 este o crimă. Clasamentele sunt superbe, atunci când ești demn de ele, nu când le forțezi. Altfel, te trezești ca un personaj din tabloul nebunesc „Uciderea pruncilor”, al lui Peter Breugel. Petele roșiatice nu țin loc de sânge rece, S1mona…

Anul trecut, la Wuhan, în partida cu Dominika Cibulkova, românca a pierdut (0-6!!! 5-7) din pricina unor dureri la… coapsa stângă. Și atunci a chemat fizioterapeutul, dar asta n-a ajutat-o la nimic. Tot în 2018, a abandonat în primul tur al turneului de la Beijing, după ce a cedat categoric primul set al întâlnirii cu Ons Jabeur, scor 1-6. Darren Cahill a încercat s-o motiveze, dar… nu avea nicio șansă, pentru că S1mona suferea teribil, pe lângă durerile de la picior adăugându-se „cuțitele” din coloana vertebrală, care au apărut prima oară la Wuhan și care au recidivat la Beijing.

Amintiri cu Chaplin și viața ca o cumpănă

Charlie Chaplin a traversat o mulțime de momente critice. Dincolo, însă, de atentatele despre care se scrie că au fost comise împotriva sa, a suferit de cancer osos pe care l-a tratat cu… alcool și cu amante. „O să-mi rad mustața dacă boala mă va ucide”, a glumit amar. Până la urmă, Chaplin a murit în somn, în noaptea de Crăciun a anului 1977, la vârsta de 88 de ani. De mai multă vreme avea probleme de comunicare și se deplasa într-un scaun cu rotile, dar… mustața a rămas pironită la locul ei.

Sigur, o asemenea comparație poate părea forțată. Dar, de multe ori, avem nevoie de modele și de motive ca să ne „căutăm”. Evident, sfaturile sunt bune pentru alții și niciodată pentru noi înșine și tocmai din acest motiv nu le băgăm în seamă. Halep nu duce o viață extra-sportivă călcând pe bec. Dar uită grija față de ea însăși. Nu mă interesează tâmpeniile patriotarde, gen „e un bun național, e obligată să….” Nu! E un om și un OM știe să traverseze o cumpănă. Chiar dacă acum vă vorbește, culmea, un ins căruia îi e frică de dentist mai mult decât de „necuratul”. Lupta pentru demnitate costă. Totuși, e mai „rentabil” să apelezi la chirurgul ortoped decât la chirurgul de suflete.

De ce o cert pe S1mona Halep? Din două motive. Primul, mă regăsesc în ea. Ca român și sper, ca OM. Al doilea… Tocmai pentru că o mângâi, iar tandrețea are „cearta” sa…