Andrei Dicu, mâhnit de contestatarii lui Buzărnescu: Hei-rupiștii de ieri, ghiogarii de azi!

Într-un răstimp scurt, după vreo 3-4 ani, timp în care pe minunata noastră miriște creștea doar arborele fructifer „Simona Halep”, ne-am trezit că avem o întreagă generație „de top”, în tenisul feminin. Fenomenul aproape impresionant s-a transformat, așa cum ne stă nouă bine, într-o beție care a început cu vin și după câteva seturi triumfătoare, am trecut pe oțet, fără să simțim gustul schimbării. Așa de chiauni am fost, demni de măreața noastră înfăptuire… O întreagă pleiadă de poeți ai laptopului și de prozatori de genuri diferite a rodit opere fără egal. Drept și prin urmare, ne-am simțit cu toții încrezători în viitorul de aur care se vestea în tenisul nostru: Begu, Buzărnescu, Niculescu, Ana Bogdan, în fine, toată preeria, iar ulterior ne-am prezentat reclamațiile, la ghișeu…

Andrei Dicu, mâhnit de contestatarii lui Buzărnescu: Hei-rupiștii de ieri, ghiogarii de azi!

Revenirea în trombă a tenisului românesc este o mărturie puternică, încă o dovadă a diversității de stiluri și în același timp, înfloritoarea răsărire a talentelor viguroase. Numai că, așa cum ne place nouă, nu vedem în această stare de fapt începutul unei normalități, ci am tratat-o ca pe vremuri, drept o vădită… demonstrație fertilă a lumii noastre proletare, de tip „aplaudac”. Evident, „hei-rup-ul” de rigoare a fost urmat de „înfierarea” „elementului negativ”, cu ghioaga de rigoare. Dacă după prima zi a meciului de Fed Cup cu Franța, în care scorul general este de 1-1, ne trezim s-o catalogăm pe Mihaela Buzărnescu drept „Miki nimichi”, înseamnă că am uitat tandrețea acestui sport, cu adevărat nobil și mai ales bucuria de a fi oameni. Dar, de ce să ne mirăm, și în mass-media există torționari, pe care istoria îi uită sau îi iartă, dintr-un complex lasciv…

Sub tentele roșii, ale privirilor unor contestatari îmbarcați, parcă, pe o corabie de pirați, se ridică mări verticale, demne să înece tot ce a mai rămas viu în tenisul românesc. Și anume, coagularea unei echipe de Fed Cup, care, până acum, a produs o minune, iar în stilul acesta se pregătește să ne ofere și alte surprize, indiferent de rezultatului final al turnirului cu Franța și indiferent dacă (Doamne ajută!) fetele noastre vor izbuti, chiar, să câștige competiția.

Mă întristează inșii prețioși, rezemați de balustradele laptop-urilor, în ținute hieratice și scump înveșmântate, cu glaciare rictusuri încolăcindu-le degetele și brațele, un soi de umbre fantomatice ale celor din urmă vlăstare dintr-o semeață stirpe menită stârpirii… În democrația „opiniei” care guvernează azi, își fac loc, cu coatele, stahanoviștii sceptici, care nu văd în înfrângerea Mihaelei Buzărnescu decât o apocalipsă trasă de păr, deși era clar, încă dinaintea începerii ostilităților, că madam Caroline Garcia avea prima șansă. M-a bucurat, însă, reacția de bun simț a lui Ilie Năstase. „Cred că Buzărnescu va fi altă jucătoare mâine. Nu cred că o va schimba Segărceanu. Begu și Niculescu ar trebui păstrate pentru un eventual meci de dublu. Ar fi cam mult pentru ele să joace la simplu!”, a declarat „Nasty”, pentru Digi Sport.

Halep nu e Ana lui Manole

Alte voci susțin că, în cazul de egalitate după primele patru jocuri, ar fi oportun ca S1mona Halep să joace… inclusiv la meciul de dublu. Am auzit și un reporter ațâțându-l pe Florin Segărceanu în acest joc stupid, iar omul, ca să-i facă pe plac, a răspuns precum legendara preoteasă Pythia:„ Nu se știe. E posibil…”  Până la urmă, e bine. Progresăm. Până acum, eram convinși că toți ne pricepem la politică și la fotbal, dar iată că ne-am lărgit aria și am devenit „dăștepți” și în tenis. Pentru că, vorba altui savant dispărut, suntem „multilateral dezvoltați”.

Fie că ne place sau nu, S1mona Halep nu e Ana lui Manole și nici Mutter Courage, pentru a se sacrifica în postul Paștelui, ca să jubilăm noi, în fața televizoarelor, cu ardoare patriotică, între două beri și o alună. Avem, în schimb, așa cum am observat de ceva vreme, o generație promițătoare. Nu-mi permit s-o numesc „de excepție” pentru că nu mă consider un „specialist”, dar mi-aș dori să fie așa. Cred, aproape că sunt convins, că mâine lucrurile vor arăta altfel. Indiferent de deznodământ. Important e să crezi, să lupți și în primul rând, să nu arunci cu noroi în cei (în speță „cele”) care, indiferent de orice (lăsați, dragilor, banii, că numai gândul la ăștia și faima vă sedează creierii pane!), ne fericesc, deși, uneori, nu sunt convins că merităm.

Game, set și meci, la capitolul bun simț

La Rouen nu se joacă destinul unei generații. Nu e nici măcar ultimul nostru tren pentru a prinde o finală de Fed Cup. Orice alte teorii țin de carnavalul patetismului. Aici vorbim despre un test în materie de nervi stăpâniți și de speculare a propriilor atuuri. E greu de spus dacă, într-o asemenea fază a competiției, se mai poate vorbi despre „surprize”. Valorile sunt apropiate, iar nihiliștii din țara asta ar putea primi o bomboană de consolare, dacă ar înțelege, măcar, acest fenomen.

Dincolo de orice, Miki Buzărnescu, pe care mulți au admonestat-o pentru refulările din teren, a arătat că este o femeie și o sportivă matură. „Am dat tot ce am putut, dar nu am ce să-mi reproșez azi. Mereu se poate mai bine. Garcia a jucat mai bine, are un joc foarte solid și nu e ușor să te lupți cu ea”, a spus românca, la același post tv, citat anterior. Cam despre asta este vorba. Sigur, în sport, ca și în viață, mai există și „sclipiri”. Poate că vor apărea și în jocul ei, așa cum s-a mai întâmplat, exact când nu ne așteptam…

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Colegii de la fanatik.ro, prezenți în „teatrul de operațiuni” din Hexagon, ne-au lămurit că Miki n-a apucat, cel puțin până la ora scrierii acestui editorial, să stea prea mult de vorbă cu restul colegelor. Era, însă, dezamăgită. Nimic mai firesc. Există, însă, o nouă șansă, dincolo de calcule și de jocul psihologic. Și mai e ceva. Se pare că iubim foarte mult acest spectacol admirabil, care este tenisul. E drept, el depinde mult și de starea interioară a privitorului. Poate fi, după caz, un show admirabil sau unul dezamăgitor. Important este, însă, ca, printr-o micime sufletească de conjunctură, să nu coborâm noblețea acestui sport regal la un etern consum de semințe și de sudălmi, de-a dreptul… „republican”.