Editoriale

“Vasalul” Șumudică. Un pupincurist încovoiat la Poarta ultimului Sultan, Recep Erdogan!

01.02.2021 | 20:45
Vasalul Sumudica Un pupincurist incovoiat la Poarta ultimului Sultan Recep Erdogan
"Vasalul” Șumudică. Un pupincurist încovoiat la Poarta ultimului Sultan, Recep Erdogan! Colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Editorial acid, semnat de Andrei Dicu, după reacţia linguşitoare a lui Marius Şumudică la adresa preşedintelui Turciei, Recep Erdogan.

“Vasalul” Şumudică şi “ultimul Sultan” Erdogan. “Zănaticul care pupă bătăturile Înaltei Porți!”

Dacă sabia lui Ștefan cel Mare a rămas la Istanbul, iar turcii se încăpățânează să nu ne-o restituie, stafia lui Șumudică bântuie prin fostul imperiu, deși otomanii se tot căznesc s-o epureze. Pentru a fi vasal îți trebuie vocație și asta se pare că este singura calitate a antrenorului „intelectual”, care s-a găsit să-i ridice osanale dictatorului Recep Erdogan, un alt gagiu mișto și de modă veche, și el cu toate talentele pe invers…

ADVERTISEMENT

În Europa modernă, președintele turc Recep Tayyip Erdogan este considerat aproape ca „ultimul Sultan”. Atitudinea dictatorială, improprie acestor vremuri, în care până și Al Quaida și pojarul la adulți s-au mai potolit, îi face pe mulți să se cutremure. Dar, cum se întâmplă pe lumea asta, mereu mai apare câte un zănatic, care pupă bătăturile Înaltei Porți. Un alt tip „pe invers”, adică în contradicție cu lumea în care pretindem că trăim…

Nu de cerșetori mi-e frică, ci de perenitatea lor. După ce a zburat de la Gaziantep cât ai zice „Mazâl!” (adică expresia rostită de otomani atunci când detronau un voievod pus pe tron tot cu avizul lor), Marius Șumudică a ajuns la Rizespor, unde, Doamne iartă-l, l-au pus turcii să vorbească, în loc să-l trimită la muncă.

ADVERTISEMENT

Marius Șumudică: „Sper ca Erdogan să rămână în fruntea Turciei până va muri!”

Ce a ieșit este demn de istoria vasalității mioritice, colț cu milogenia cocârjată. “Fan” al lui Recep Erdogan, Marius Şumudică a spus așa: „Nu m-am putut întâlni cu președintele, dar eu îl admir foarte mult. Am admirat întotdeauna ceea ce a făcut pentru această țară. Aș fi foarte fericit dacă aș putea să-l cunosc. Îl apreciez foarte mult și sper că va fi în fruntea țării până când va muri”.

Din păcate, nu Erdogan și comiterile sale dictatoricești (cunoscute de altfel și de copiii de grădiniță) sunt subiectul discuției noastre, ci talentatul zicător Șumudică. Dacă am ajuns să ne mândrim cu robust-cățărătoarea pe statui Șoșoacă, madama care s-a cocoțat pe soclul lui Cuza și ulterior a declarat că norodul a proțăpit-o acolo, iată că noroiul ne-a pricopsit și cu slugărnicia lui „Șumi”, care s-a prosternat în fața unui ins repudiat de întreaga omenire civilizată.

ADVERTISEMENT

Sigur, și analiza textulul ar fi amuzantă, dar n-avem prea mult timp de pierdut. Reținem, însă, începutul halucinant. „Nu m-am putut întâlni…” a spus antrenorul român. Adicătelea, EL, grandiosul și mereu ocupatul cu statul degeaba între mărețele sale demiteri, „n-a putut” să se întâlnească, bușon la bușon cu marele Sultan, care sperie toți pereții argăsiți cu covorașe tip „Răpirea din Serai”.

erdogan sumudica
“Vasalul” Șumudică. Un pupincurist încovoiat la Poarta ultimului Sultan, Recep Erdogan! Colaj Fanatik

O altă construcție care ne-a năucit este următoarea: „Sper să stea în fruntea țării, până când va muri!”… Păi, vorba aceea, rapidiști din toate colțurile, cruciți-vă! Păi taman Șumudică, marele giuleștean, marele ins anti-sistem, taman el să apară cu asemenea osanale publice? Păi nu era el ani-dictatorial, anti-Nea Nicu, anti-tanc, anti-tot?…

ADVERTISEMENT

Lipsa de moralitate și cârdășia cu ridicolul sunt incomparabil mai vicioase decât lipsa de profesionalism. Nu vorbim aici despre calitățile antrenorului Șumudică, sunt experți meniți să-i analizeze „succesurile”. Problema este diplomația, legată ombilical cu educația, materie în care „Șumi” al nostru nu „prea” excelează. Sau ca să fiu mai dur, oare cât creier pane să ai, să pupi condurul unui personaj care nu-ți e nici tătic și nici mămică, dar care și-a făcut un obicei din sfidarea normalității?

Imoralitate și bazaconii antrenoricești. O amintire cu Jacques Chirac

Conceptul de „pupincurism” a fost inventat de români pe vremea lui Ceaușescu, atunci când, din pricina cutumelor aspre, le era dificil să facă „pupinturism”, prin străinătățuri. Dar, din prea mult timp liber, cetățenii își lăudau șefii, sectoriștii și pe alții care credeau ei că-i pot ajuta să ducă o viață mai bună și mai încovrigată cu imorala. De la sintagma „pupincurism” a apărut și derivatul „țuțăr”, pe care nu-l dezvoltăm, dar care, cu siguranță, are valențe și în societatea contemporană.

Plecat pe bani mulți și nu tocmai meritați să antreneze ieniceri mai dezghețați ca el, Șumi-Bei s-a crezut, dintr-o dată, Mare Vizir. Precum orice parvenit, s-a gândit că a picat și momentul propice pentru a avea „opinii”.

Au înnebunit poștașii, de când Șumudică trimite asemenea epistole, posterității! Dar ce uită Vizirul de la Rizespor este faptul că el a fost înscăunat acolo nu ca să emită incoerențe cu iz politic, ci doar ca să antreneze. A cerși = cerșetorie, a antrena = meserie. Contract. Echitate. Responsabilitate. Bun simț. Te-ai prins, „maestre”?

Imoralitatea este și ea un dar divin. Ca și talentul de a spune prostii. Cu toții mai izbim cu oiștea-n gard, că doar nu suntem sfinți. Dar, deși mai zvârlim o dandana verbală, ne străduim să nu ne mânjim moralicește și (sau) cerșetorește. Mai inventăm și cuvinte, după cum observați, dar nu ne pupincurim cu propria noastră oglindă.

Oglinda lui Șumudică este marele său dușman și crâncenul său viciu. Cândva, președintele Franței, Jacques Chirac, i-a spus unul omolog: „Domnule, ați pierdut un bun moment pentru a tăcea…”

ADVERTISEMENT