Andrei Dicu, neiertător după CFR Cluj – U.Craiova: joc la cacealma? Nu! Haloimăs și încropeli!

Derby-ul de pe arena „Dr. Constantin Rădulescu” din Cluj urma să se joace, cumva, în zodia paradoxului. Potrivit FANATIK.RO, CFR era considerată favorită clară, pentru că trupa lui Dan Petrescu s-a dovedit o fortăreață inexpugnabilă pe teren propriu. În cele două mandate ale „Bursucului”, clujenii nu au pierdut niciun meci acasă, în Casa Pariurilor Liga 1. Mai exact, CFR a adunat 31 de partide în care n-a mâncat bătaie în Gruia, de parcă divinitatea a împărțit aici șansa, unilateral. Ei bine, în aceste condiții, Craiova – care nici ea nu se mai înclinase în deplasare de două luni – își declina clar scopul, victoria, prin vocea lui Victor Pițurcă, pe care egalul părea să nu-l mângăie cu niciun preț. Asta, în condițiile în care antrenorul oltean nu se putea baza pe Elvir Koljic, atacantul care s-a accidentat în cantonamentul spartan de la malul mării și nici pe Nicușor Bancu, suspendat. Referitor la țelul declarat al lui Piți, unii ar spune „mare ți-e grădina…” Numai că, atunci când vorbim despre fostul selecționer, imposibilul devine posibil. Niciodată nu știi la ce să te aștepți de la el, dar, de data asta, a dirijat o fanfară surdă.

Andrei Dicu, neiertător după CFR Cluj – U.Craiova: Joc la cacealma? Nu! Haloimăs și încropeli!

Nu scorul de 2-0 pentru CFR este frapant. Până la urmă, echipa lui Petrescu era favorită și se vede că discută, la alt nivel, cu niscaiva domni bine de prin Europa League și că nu trage targa pe uscat în minunatul nostru campionat, în care se bate mingea sub teroarea pragmatismului odios, lipsit de idei și de idealuri. Problema a plecat exclusiv din tabăra alb-albaștrilor, care, înaintea fiecărui sezon, anunță prin mereu inviolablului taraf de tromboane, că „Știința” vrea titlul, ba chiar are și armele și bagajele cuvenite pentru a accede la potol. Din păcate, Victor Pițurcă, unul dintre doctorii Honoris Causa ai fotbalului mioritic, a predat o lecție de haloimăs causa. Nu se poate trăi din încropeli, iar sportul, ca și viața, te trădează dacă trăiești cu impresia că poți păcăli. N-ai dreptul să visezi la un titlu, nici măcar la un loc 1 provizoriu, când mătăluță nu știi să dai o pasă, ori când dai mai bine de 1 milion de euro pentru „răscumpărarea” lui Andrei Ivan, după ce săracu’ a marcat abia un singur gol, în 24 de meciuri, la Rapid Viena. Asta nu mai e „strategie”, nici „afacere”. Prin Orientul Îndepărtat se numește „seppukku” și doare al naibii…

Și pentru că vorbeam despre paradoxuri, dincolo de ce spun cifrele, CFR-ul amintea de zicala „afară-i vopsit gardul și înăuntru-i leopardul”. Deac și colegii săi au izbutit o singură victorie, în ultimele cinci partide, un 3-0 cu Gaz Metan, echipă pe care Dinamo a bătut-o lejer vineri seară și pe care Foresta Suceava, o echipă din Liga a 3-a, a dat-o afară din Cupa României. Așadar, chiar dacă statistica vorbea despre mărețele fapte de arme ale echipei lui Dan Petrescu, statutul de „echipă favorită” părea un pic șubrezit. Asta, mai ales în condițiile în care, din punct de vedere emoțional, juveții mergeau „dopați” sufletește la Cluj. Tocmai în ziua meciului, la Craiova avusese loc slujba de pomenire ținută în memoria „Minunii Blonde”, Ilie Balaci, de la a cărui trecere se va împlini un an, la 21 octombrie… Lupta pentru demnitate costă, iar trupa lui Victor Pițurcă nu avea cum să nu lupte și cu gândul la simbolul „Campioanei unei mari iubiri”. De altfel, la intrarea pe teren, jucătorii alb-albaștri au purtat pe tricouri portretul „Marelui Blond”. Craiova rămâne numele pământesc al unei stări de spirit… Păcat, însă, că de destui ani, s-a transformat și într-o iluzie deșartă și mai ales în teatrul neputinței, rod al aprinderii rapide cu efect pufăitor, de petardă, made in Oltenia. Clujul a jucat frapant de pragmatic, iar Petrescu a rămas credincios scorului, în detrimentul spectacolului. Nici nu-i trebuia mai mult. Mentalitățile diferă, dar, până la urmă, poezia pierde în fața prozei, oricât ar fi de scăpătată aceasta din urmă.

Sigur, este salutară reacția lui Victor Pițurcă, începând cu felicitările oferite lui Dan Petrescu și continuând: „ Cred că jucătorii au înțeles mesajul meu, dar practicul ne omoară!”. Din nefericire, tot în zodia practicului a trăit și mijlocul echipei oltene, unde doar Cicâldău a mai respirat un aer primăvăratec. Restul, păreau înecați cu pâclă. Piți a jucat la cacealma, dar nu i-a mers. A întâlnit o echipă din care lipseau Deac, Țucudean și Burcă, iar Omrani și Djokovic au început meciul pe „banca suspinelor”. Niciun șut pe poartă, un singur corner… Cam asta ne-a oferit trupa ofensivului Pițurcă. Probabil, pe jucători i-o fi mistuit Abracadabra pe care patronul echipei a promis-o odată cu înscăunarea noului antrenor, pentru că altfel parodia de meci cu Poli Iași și înfrângerea destoinică de la Cluj nu se explică. Universitatea Craiova ne invită într-un spațiu luxos, bântuit de trufandale, unde, odată ajunși, avem parte doar de o cantină cochetă.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Înșelătorul Traore și anxietatea unui meci de Liga a 2-a

E grav că am avut parte de o primă repriză similară cu un dialog al surdomuților. Dacă oltenii au început jocul păcălindu-ne că vom asista la un fotbal de anvergură, indiferența mecanică i-a mistuit pe elevii lui Pițurcă. A existat acel moment, al golului anulat al lui Mățel, dar nici până în momentul acesta, mulți dintre noi nu am depistat, coerent, ce infracțiune a văzut arbitrul Radu Petrescu. Parcă, totuși, fotbalul nu era un sport pentru domnișoare de pension, dar să-i oferim circumstanțe centralului. Deh, s-a jucat la Cluj și întortocheate sunt căile Domnului…. Orice meci de fotbal este o aventură și uneori ai impresia că planeta le atârnă jucătorilor de picioare, ca o mărgică. Din nefericire, de data asta, combatanții păreau cusuți de imposibilitatea de a deveni ceea ce credeam cu toții că sunt. Dacă la atât de puțin se rezumă pretențiile și putințele unor echipe, Clujul și Craiova, despre care se spune că pot privi, legitim, către titlul de campioană, înseamnă că filosofia descreșterii ne patronează mințile și că derizoriul e tăticul nostru, care ne isprăvește cu platitudinile sale.

Înodate ni s-au părut și picioarele unor jucători, de la care aveam oarece pretenții. În prima repriză, Lacina Traore a fost lent, aducând tot mai des cu leneșul (la propriu) Syd din filmul animat „Ice Age”, decât cu leopardul pe care l-a întrupat în prima sa viață petrecută în tricoul CFR-ului. Părem că ne încolăcim în trecut și trăim cu impresia că orice rablă răscumpărată de la talciocul indolenței este, de fapt, limuzina la care visăm. Apropo și de „cazul Ivan”. Săracu’ Lacina… Petrescu se aștepta de la el să fie războinicul declarat al propriei renașteri, când colo, ivorianul a părut, în multe momente, mai beznatic decât statuia lui Matei Corvin, lăsată fără paza becurilor discutabile, câteva străzi mai jos de stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”. Până la urmă, a izbutit să înscrie, cumva neașteptat, confirmând o mică parte din banii plătiți pentru el. La golul său, lumea din tribune părea să trăiască un soi de izbăvire. Noi, de departe, am zâmbit. Un martir al momentului și Traore ăsta….

CFR Cluj a câștigat meritat. Pentru că a jucat mai puțin prost decât Universitatea Craiova… Sunt momente în istorie în care nu e așa de grav să cânți urât. Dar, repet, dacă acesta este nivelul actual al primului eșalon și… „cu ăștia defilăm”, atunci suntem buni de reparații capitale, nu de ode sau de cine știe ce alte cimilituri. Cu toate astea, ca iubitor de fotbal, unul care și-a distrus seara de sâmbătă privind o babilonie, ceva mai haotic decât un meci de Liga a 2-a, mă încăpățânez să cred într-un șoc, care ar așeza lucrurile în normalul lor. De oriunde ar veni acest șoc. Ca în pictura lui Franz Xaver, „Minunile”, unde binele e dominant și învie violent, de crapă și statuile diavolilor…