Andrei Dicu, nostalgic istoric lângă S1mona Halep: „Vulpea deșertului” renaște la Melbourne!

„Se bate miezul nopții în clopotul de aramă”, scria, prin 1883, un anume Mihai Eminescu. Cine și-ar asuma interpretarea unui astfel de vers, decât cu riscul unei erori? Simplu. Insomnacii aflați „de gardă” la „restarturile” emoționale la care ne predispune S1mona Halep sunt predispuși la șocuri tandre. Asta și pentru că un sportiv precum S1mo este un fel de… poet social și în același timp, un soldat al propriei renașteri, care învață și simțul supraviețuirii, dincolo de cel al „lirismului”.

Românca era „dată” mare favorită (oare o exista și sintagma „mică favorită”???) înaintea meciului cu Anett Kontaveit, pentru că statisticile turneului de la Melbourne arătau un dezechilibru între cele două jucătoare. Halep o bătuse de două ori  pe Kontaveit și o comisese chiar cu grație. Sigur, putem întocmi o hartă a fileului, dar tot statistica ne spunea că al doilea avantaj al S1monei era primul serviciu. La Australian Open câștigase, până în această noapte, 71% din puncte cu această armă. Totuși, niciodată nu puteam omite instabilitatea lui S1mo, în materie de rezultate. Jocurile de tensiune existențială balansează între parte și întreg, cu o oarecare echivalență. Din acest motiv, ne e frică – să recunoaștem – mereu când pășește pe teren…

 Andrei Dicu, nostalgic istoric lângă S1mona Halep: „Vulpea deșertului” renaște la Melbourne!

Nigel Sears, antrenorul lui Anett Kontaveit, o lăuda pe Halep, înainte de „sferturi”, dar și avertiza, în același timp:„ Simona este o jucătoare grozavă. Are mai multă experiență, este una dintre jucătoarele cu cea mai bună deplasare pe teren. Aplică o presiune neobosită! Poate transforma orice meci într-o confruntare cu adevărat fizică. Nu are slăbiciuni majore, știe cum să câștige în stil mare. Va fi un meci frumos pentru Anett, pentru că și ea poate fi periculoasă ”. Mda… periculoasă. Dacă a existat o Cruciadă a Copiilor, de ce să nu existe și o grevă a foamei, a copiilor?…

Anett e periculoasă când stă cu spatele

Gustul concentrat, ca un laser, al setei de devenire a estoniencei s-a văzut de la început. Kontaveit s-a întors cu spatele când S1mo a intrat pe teren. Copiii fac lucruri trăznite. Pe care le plătesc. Anett a început dur, cu un game „alb”, dar apoi a plătit în fața „Vulpii Deșertului” (metaforă inspirată nu doar din rațiuni istorice, pe care le voi explica, dar mai ales din faptul că „tancul” Halep a zdrobit totul, până acum, fără măcar un set pierdut). Apoi, dublu break S1mo, precum o mașină care respira foc!…

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Ca privitor, cu respectul cuvenit pentru sportivi și mai ales pentru doamne, mărturisesc că – totuși – sesizând frustrările lui Kontaveit, m-am simțit mai rău decât Lambada, soția trădată de manelistul Tzancă Uraganul. Lăsând gluma, poate un pic deplasată, săraca Anett juca meciul vieții. De până acum. Dar cum să cedezi, pardon, să pierzi, primul set al jocului vieții, cu 1-6, când tu intri pe teren cu disprețul spatelui întors adversarei, mai ales când joci cu fosta și (poate) viitoarea „Number One”? Măcar prefă-te că ești Serena, mai ales că doamna respectivă are un respect respectabil față de adversare… Orgoliul imberb nu salvează și cu atât mai puțin, nu salută.

„Ceai” făcut, S1mo?…

 A fi român e un sadism. Uneori, dulce… Cel puțin pentru gazetarii nocturni, care împrumută de la suricate nesomnul și mirosul de carne crudă. Dragi prieteni, mărturisesc că n-apucasem să scriu decât câteva rânduri din editorial, abia izbutisem să așez un ibric pe foc, pentru un ceai care se va dovedi matinal și nu întunecat (m-am gândit că rivala S1monei va avea tresăriri de orgoliu și că meciul va dura mai mult…), dar când m-am întors, era 5-0 pentru „a noastră”, în setul 2. S-a terminat 6-1, ca într-un banc cu vulpea și cu prepelița.

De data asta, am fost supărat pe Halep. Doar 53 de minute să dureze un masacru? De ce mai există istorici care numără secole?… Dar m-a calmat, tot ea, „vupea”:„ Mă simt mult mai puternică decât în trecut!”  De acum, poa’ să ardă pe foc fiecare ceai, fiecare secundă.

Darren și familia lui de oțel plângător

Lumea fără secrete n-ar fi Lume, destul. Înaintea meciului, Cahill vorbea despre colaborarea cu Halep:„ E la fel. În 2019, vorbeam mult, chiar dacă nu lucram împreună. Suntem prieteni, după cum am mai spus, ea este parte din familia mea. Când le-am spus copiilor mei că timp de 12 luni voi sta cu ei, fata mea a început să plângă. Aveam impresia că se va bucura că stau mai mult acasă, dar ea plângea că m-am despărțit de Simona”.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

E drept, Darren este un om cu trup viu și trecător, dar care a participat la fenomenele istorice din viața S1monei, dându-le o tălmăcire imediată, necesară sufletului imediat, iar asta se observă, cu siguranță și în spațiul său cosmic apropiat, adică în familie. Oare, ce credeți că i-a apropiat pe cei doi? Nu setea „locului 1”, nu… banii. Pur și simplu, nebunia eternului turnir. Isteria renașterii, fie că aceasta se petrece în compania unei puștoaice furibunde, ori a zmeoaicei Serena. Provocarea este drogul….

Feldmareșalul feminin

 Vă vorbeam despre „Vulpea Deșertului”. Teoretic și practic, este total nedelicat să compari o fată cu un bărbat. Dar, la capitolul „luptă”, totul este posibil. Iar dacă Ioana D’Arc îmi stă mărturie, la fel se petrec lucrurile și cu acele 9 game-uri câștigate, la rând, de S1mo. „Vulpea Deșertului”, s-a mișcat, până acum, în voie, precum o divizie de Panzere (într-un singur corp, iar acela de femeie!) comandată, parcă, de genialul Erwin Rommel, Feldmareșalul care a făcut din carul de fier un fel de vehicul de croazieră prin Africa neprietenoasă. El se regăsește, ca și concepție, în unii sportivi contemporani. „Nole” stă mărturie. La fel și S1mo…

„O noapte și o zi”

Nu știm dacă S1mo se va (re)desăvârși aici, dar, cu siguranță, (re)scrie istorie! Aproape că nu mai recunoaștem diferența dintre noapte și zi. Dar ne-am obișnuit. Cântăm, parcă, în gând, celebra piesă a trupei Compact, „O noapte și o zi”. De fapt, nici nu mai diferențiem stările, nu pentru că – repet – am face revelioane premature, ci pentru că ne pregătim pentru cele de drept.

Habar n-avem cum ne vom regla organic, după semifinală și de ce nu, după finală, pentru că și Muguruzele și buburuzele sunt de bătut, la ora asta. În paranteză fie spus, la ora scrierii acestui editorial, nu cunoaștem numele viitoarei adversare a S1monei. Am văzut, însă, un meci jucat excepțional, mai ales din punct de vedere tactic. În rest, vorba unei actrițe, „nimic nu e mai plăcut decât epuizarea de la finalul spectacolului”.

Performanță, poezie și… „justificări”

Am vorbit despre poezie, despre renaștere, despre vulpi și despre tancuri. Ar fi cazul să discutăm și despre minte. Poate, pentru mulți, S1mona Halep rămâne un mister, iar pentru alții poate părea un subiect pentru care ne pierdem nopțile… degeaba. Tuturor, însă, le mărturisesc un secret. A elucida nu este echivalent cu a explica. Mai mult, viziunea nu este scopul final, ci punctul lui de plecare. Iar această fată are un punct de pornire al naibii de bine conturat. Și mai e ceva, prieteni. Performanța nu se face cu justificări.

Până data viitoare, insomniacii de serviciu vă salută!