Andrei Dicu oferă Cezarului ce-i al Cezarului: Dan, întemeietorul de capitale. M-ai învins, „Bursucule”!

Uneori, paradoxal, e mai greu de obținut o remiză decât de câștigat un meci. Poate că de asta i-a fost teamă și lui Dan Petrescu, de ne-a pus în gardă, în eventualitatea unui eșec, cu discursul aproape prăpăstios, de dinaintea partidei cu Celtic. Cumva, am crezut că în piept are un creier și nu o inimă. Mi-a arătat, însă, că am greșit. O foame teribilă de viață și o sete de fântână fără fund te cuprinde, când trăiești mirajul tinereții descătușate…

Sigur, accederea în „16-imile” Europa League este o performanță, nu însă și un miracol, mai ales pentru o echipă care a câștigat titlul la pas, în România, ba mai mult, una care are un pedigree impresionant în privința prestațiilor din cupele europene. Asta m-a iritat înaintea jocului, dar Petrescu a arătat că este un tip cerebral, impunând elevilor săi o mentaliate salutară.

Andrei Dicu oferă Cezarului ce-i al Cezarului: Dan, întemeietorul de capitale. M-ai învins, „Bursucule”!

Povestea cu frica păzitoare de pepeni este o gogoriță la fel de mare precum aceea legată de căpățâna care se pleacă dar rămâne în strânsă alianță cu restul corpului. Până la urmă, Dan Petrescu a înțeles nuanța și a început meciul cu trei jucători ofensivi, Omrani, Deac și Traore. Astfel, văzând echipa de start, am simțit că până atunci confundasem starea de ecou a poetului cu repetarea cuvântului.

Potrivit colegilor de la FANATIK.RO, Dan Petrescu a fost omul orchestră, pentru rezultatele bune obținute de CFR, în acest sezon și afirmația este îndreptățită. Surprindea, însă, prudența excesivă din vorbele „Bursucului”, antrenorul clujean fiind cunoscut mai degrabă ca un tip expansiv. Poate doar că a însămânțat cuvintele, ca să-și simtă jucătorii însămânțați. Cu precauție și nu cu soarele patimei.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Dacă am pica în capcana scenaritei, lesne am putea pune vorbele lui Petrescu pe seama faptului că tehnicianul echipei din Gruia ar avea o ofertă de la Astana și că, pe undeva, și-ar fi pregătit, mintenaș, plecarea. Nu cred, însă, că acesta era substratul strategiei, dar nici nu-l bănuiesc pe Dan că ar fi încercat să-și „adoarmă” adversarul, cu o declarație măgulitoare. Adevărații sportivi sunt artiști, iar arta nu ține de conjunctură.

O calificare și un bun național

Am mai auzit la TV și că Glasgow ar lăsa-o mai moale, pentru că așa au cerut suporterii, ca să scape de fantoma lui Lazio. Am avut, iarăși, de a face cu lăutărismele noastre obișnuite, omițând că substanța unui club profesionist stă în caracter. Când nu mai găsește cașcaval de ros, șoarecele se mulțumește și cu șvaițerul, dar asta se întâmplă în fostele pașalâcuri, nu însă și în curțile cuceritorilor.

Până una alta, înainte ca Burcă să înscrie golul de 1-0, iar Omrani și Traore rataseră sec, un „anonim”, Johnston, (tipic unei „echipe de rezerve”, nu?…) îi înșirase pe Bordeianu și pe Culio ca pe fetele de la Căpâlna, parcă într-un joc magnetizat de muzica unor driblinguri simple. Meciul n-a fost deloc ușor, dar Petrescu a gândit partida foarte bine, din punct de vedere tactic.

Calificarea CFR-ului este un bun național. De ani buni, nu ieșim din grupe cum nu ieșim din gropi, în arealul metropolelor noastre, cu care ne mândrim, dar mereu privim cu jind la istoria care curge prin venele prezente ale Europei moderne. Acest Dan Petrescu își pecetluiește urma pasului prin toate orașele cluburilor pe la care calcă. În comparație, să zicem, cu Victor Pițurcă, Petrescu trăiește la prezent și vede bine viitorul.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Echipa-trust, rezultatul echilibrului

Un „amănunt” care merită adus în prim plan este faptul că, de ceva vreme, CFR nu mai respiră doar grație evoluțiilor stranierilor. Jucătorii români (Deac, Burcă, etc) arată acest lucru. Atingerea echilibrului într-o astfel de echipă, de altfel un trust româno-internațional este un fenomen de selecție naturală a operei de artă. Mai mult, Dan Petrescu a izbutit un miracol greu de presimțit într-o economie de campionat românesc, actual. A creat două echipe, una pentru întrecerea internă și alta, pentru Europa League.

Petrescu nu se plimbă meditativ, trecând în absentă visare, ci, prin rezultatele sale, a mutat capitala României de la București, la Cluj. Asta, după o insolvență care mai avea un pic și dărâma clubul din Gruia, în condițiile în care, pe malurile Dâmboviței, domnii de la FCSB vorbesc aurit și se zbat în catacombe, iar vânzătorii de piei de cloșcă de la Dinamo au transformat „business-ul” în „bișniț” și nici măcar de fostele legende nu-i mai doare.

Dan Petrescu este un strateg. Ca și Hagi. Sunt oameni care sângerează pentru meseria lor și asta se vede cu ochiul liber. Ne bucură, indiferent cu ce echipă simpatizăm. Chiar și în ciuda unor declarații, un pic nefericite, la prima vedere, dar care își găsesc adevărul în cumpăna realității, nu în cea a esteticii.

Bucureșteanul Dan a devenit seva fotbalului ardelean. Din iarna acestui an, îi aleg și-i dăruiesc o frunză de platan…