Andrei Dicu, oltean „paradoxal” după U Craiova – FCSB 2-1: Copii, nu vă ratați marmura, dar ucideți-vă scheleții din dulap!

Lucrurile mari nu se programează, ci se întâmplă. Universitatea Craiova a învins, astăzi, FCSB, după un meci în care penalty-urile și nepenalty-urile au decis totul. Din 1991, Craiova nu a mai fost atât de aproape de titlu. Au mai fost șanse, măcar iluzorii, dar forma de lumină a oltenilor a fost oprită într-o structură fixă.

Universitatea Craiova nu a jucat entuziasmant meciul cu FCSB, dar a avut șansa ca roș-albaștrii să joace prost. În economia unui campionat, asta se uită repede… În cazul absurdului, cel cu o memorie mai mare decât obiectele memorabile, Universitatea Craiova ar putea deveni, peste economic timp, campioana României. Culmea, chiar merită. Pentru că granzii CFR, FCSB, nu mai vorbim despre defuncta cu ochii deschiși Dinamo, s-au înfundat în propriile trăiri.

Andrei Dicu, oltean „paradoxal” după Craiova – FCSB: Copii, nu vă ratați marmura, dar ucideți-vă scheleții din dulap!

Paradoxal sau nu, sunt… oltean. Ca orice jurnalist cu bun simț, nu mi-am ascuns, niciodată, pasiunile. Asta mă face să fiu tot mai dur față de iubirile mele. Universitatea Craiova tânjește, de la Revoluție încoace, la un nou titlu de campioană. Din 1991 nu a fost, însă, capabilă, decât să tânjească. Nu să și creadă în ea însăși. Universitatea Craiova a devenit o fantomă și, la cum îi cunosc pe oltenii mei, e posibil să rămână în același stadiu. Uzura fantomei e cinică și se hrănește cu hazard.

Scheleții din dulapul Universității Craiova sunt compuși, chimic, din calciul grețos al conflictelor – etern – interne și de speranța fără soclu. Craiova are, azi, șansa, de a construi un templu, dar încă îi lipsește  marmura.

Digi24.ro

Am fost la ambasada Rusiei să văd „Provocarea”, filmul interzis în România. S-a stricat ceva în spațiu? Nu-i nimic, reparăm cu sârmă

Dumnezeu m-a binecuvântat cu mulți prieteni, dar dintre aceștia, doar doi au discutat cu mine despre sau… în timpul acestui meci. Mihai ține cu Steaua, iar Rareș cu Craiova. Pentru prima oară în viața mea, am regretat că nu am fanfară în salon… mă rog, în sufragerie, cum zic românii. Primul mi-a spus că ar ține cu oltenii în această seară, dar că dacă „Știința” ar „lua” campionatul, s-ar face de râs în Europa, spre deosebire de CFR Cluj. Al doilea, olteanul meu, mi-a mărturisit că nu se uită la meci, din superstiție, pentru că atunci când ține pumnii strânși Craiovei, echipa lui de suflet o ia pe coajă. Sau mai exact, marmura încă nebătucită se surpă….

Până la urmă, Craiova a câștigat. Dar… ce anume?

De la vinul lui Nețoiu, la cunoașterea animală

Fără să-l consult pe dragul prieten Emil Săndoi, vă voi povesti o amintire. Eram la Craiova, în urmă cu muuuuulți ani, se juca meciul internațional cu Bosnia. Nu mai găseai nici loc de privit, darămite de parcare, în toată Bănia. Emil, un suflet lin, ca de lapte, îmi oferise găzduire, hrană și inimă. Seara, ne mai întâlneam la câte o discuție. Dar toți aveam o vorbă: „Nu bem vin de la Nețoiu!” . Avea Nețoiu o firmă, nu mai contează… Și ne-am ținut de vorbă. După ani, am realizat că orgoliile nu ne-au ajutat, ci ne-au putrezit.

Șansa Craiovei de azi este să nu putrezească în ea însăși. Dumnezeu iubește iubirea, nu fariseismul. Titlu, titlu, titlu… Campioană, campioană, campioană…. Fraților, nu vă răstigniți pe crucea unor cuvinte. Jucați fotbal!

Simptomatic și definitoriu pentru om este dorința lui de frumos și dorința lui de adevăr. Aceste dorințe sunt emanate chiar de organul parazitar, numit „creier” și semnifică un început îndepărtat de conștiință a discontinuității cunoașterii animale de pe Pământ. Cunoașterea animală presupune „a vrea”. Cea spirituală presupune „a simți”. Dacă simți, poți. Dacă vrei prea mult, te împiedici.

Digisport.ro

FOTO Ce face un milionar român la Dubai, ”când nu are chef să ia mașina”

Recurs la Rareș și la Mihai

Revenind la… discuția anterioară, nu știu care dintre prietenii mei este „mai” legitim să vorbească. Poate că nici eu nu sunt… Dar dacă Rareș nu s-a uitat la meci, iată că… a simțit el ceva, iar Craiova a câștigat. Mai grav e dacă Mihai are dreptate. Dacă Universitatea Craiova va câștiga titlul, ceea ce devine tot mai posibil, oare ce va face cu el?

Templul Craiovei e clădit doar din vise. Din păcate, recenta existență a acestei echipe de fotbal a fost o perpetuă nuntă a absențelor. Scheleții din dulap urlă de zeci de ani, pentru că deparazitarea s-a făcut de formă și nu de fond. Petrecerea și zâmbetul, ambele premature, nu iau locul fericirii și cu atât mai mult, pe cel al desăvârșirii. Atenție mare….

Rareș și Mihai sunt prietenii mei. Ambii au SIMȚIT ceva. Un CEVA pe care Craiova de azi, crezându-se cu sacii în căruță, îl ignoră. Paradoxal, deși sunt oltean, victoria Craiovei cu FCSB mă sperie. Două goluri, din două lovituri de la 11 metri, cam puțin, mai ales în situația în care și FCSB a reclamat un penalty, pe marginea căruia încă se discută. Poate a învins superstiția lui Rareș. Sau poate previziunile lui Mihai pun la încercare echipa lui Bergodi. Grav este că, deja, Craiova se crede campioană. Dar nu mai are atuurile din anul 1991, adică mai exact, indiferent de locul din clasament, nu arată, în propria ei oglindă, o mutră de lideră….

Judecata de Apoi vine când te aștepți mai puțin…