Andrei Dicu râde amar de pseudo-scandalul de la Craiova: Știți Bancu cu rasismul? Cioara de pe gard e mai ieftină decât lebăda din curte

România se pregătește de alegeri și se rupe în figuri în lupta fotbalistică. Chestia interesantă este că pe toate fronturile, nimeni nu pricepe că războaiele sunt inutile. Sunt deja câștigate. În frumoasa noastră țară, marota este la putere iar cuvântul ar trebui scris cu „M” mare, în semn de grație față de o adevărată regină… Se zice că Nicușor Bancu ar fi spus o prostie, nu o calamitate. L-ar fi făcut „cioară” pe Bradley De Noojier, în timpul meciului U.Craiova – Viitorul. Cu toate astea, nimic nu a fost dovedit…  Totuși, e bine de știut că frumoasa noastră natură n-a avut atâta răbdare să ne facă pe toți la fel, albi, violeți, ciocolatii, roșii sau Doamne ferește, fără vreo culoare. Dar Cel de Sus a avut umorul de a ne servi câteva momeli, care să ne facă să ne înjurăm între noi. Pe terenul de fotbal se întâmplă multe, dar, spre exemplu, Rică Răducanu a avut tandrețea să-i tachineze pe adversarii care îl enervau, cu apelativul „suedezule”… Pe Tamango nu l-a acuzat nimeni de „rasism”…

O tâmpenie similară s-a petrecut la Manchester City. Bernardo Silva este anchetat (Doamne, ce termen pretențios, când alții scapă de cercetări pentru adevărate infamii, nu pentru „miștouri” de cartier!) pentru că a glumit cu Benjamin Mendy, colegul său de echipă și prieten de mulți ani. „Rasismul” a devenit marota despre care vorbeam, iar oamenii promovează acest „text” din lipsă de preocupări. Nicușor Bancu nu e ușă de biserică, dar până să-i pui glugă tip KKK e cale lungă. Se exagerează cu acest scandal și se uită, intenționat, că inventăm subiecte de nota 10, pentru simplul motiv la fotbal suntem corigenți. Și repet, acest incident nu este dovedit. Nu apar „probe” în favoarea acuzatorilor lui Bancu…  Apar, însă, dovezi că în fotbalul nostru se joacă prost. Ăsta-i bancul cel mai crunt și cel mai ieftin…

Andrei Dicu râde amar de pseudo-scandalul de la Craiova: Știți Bancu cu rasismul? Cioara de pe gard e mai ieftină decât lebăda din curte

Universitatea Craiova a bătut Viitorul pentru că așa a vrut ea. Mai urmează să scrie vreun imberb că a fost o victorie cu tentă „rasistă”, pentru că baciul oltean nutrea o ură nemărginită față de baciul constănțean, fiindcă acela avea ciori mai cornute și urși panda mai bălțați. Trăim în păcatul imaginației bolnave și asta doare, deși noi nu simțim. De multe ori, acești termeni, gen „rasism”, sunt provocate de frică, întru credința că astfel am preveni fenomenele. În general, luminile artificiale crează insomnii. Nocive, niciodată creatoare. Bancu ar fi putut greși dar nu ar fi trebuit condamnat, nici măcar atunci. Cine nu spune măcar o singură prostie pe zi, să ridice sabia!… Trebuie linșată mânia cu care tratăm lucrurile și cu care ne tratăm pe noi înșine. Altfel, de asta nu ne spală nicio apă…

Gică Craioveanu a încercat să explice un pic din meteahna care înconjoară terenul de fotbal, un teatru pe a cărui scenă se petrec o mulțime de lucruri inexplicabile. „Bancone este un jucător foarte liniștit și educat. Dar se poate întâmpla să înjuri în timpul unui meci. Eu l-am luat de gât pe Fernando Hierro și sunt foarte bun prieten cu el și acum. Mi-a dat un cot și spunea:„ Gică, nu te mai arunca, pentru că te liniștesc!”. Și i-am spus:„ Da? Lasă că vezi tu ce înseamnă un român lângă tine!””, a povestit oficialul oltean.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

Aici se cuvine o paranteză. Dacă Bancu și-ar fi înjurat adversarul de… părinți sau cu referire la soție, nu se „sesiza” nimeni. Aceasta este tragedia eclipsei de bun simț. În schimb, marota își face meseria și acuzăm, fără dovezi palpabile, că un om este „rasist”.

Amintiri cu Daouda și ajutorul de la „Mister”

Mă chinuia memoria, încercând să-mi amintesc un episod petrecut în curtea lui Dinamo. Cine m-a ajutat, „Mister” Cornel Dinu… Se petrecea acum mulți ani, când Daouda, probabil ultimul venit în „Ștefan cel Mare” din „lotul Craiova”, a fost lovit cu banane. În semn de solidaritate, jucătorii și-au pictat fețele. „Fotbaliștii au apărut la antrenament cu tenul vopsit negru. Se întâmpla în noiembrie 2005”, mi-a reamintit „Mister”. Asta se numește „caracter”.

Să revenim, însă, la Bancu, apropo de „rasism”. Nu se putea să nu ieșim noi în relief cu ceva, deși uneori acel ceva disprețuiește formele de relief. Nicușor nu e tenor, ca să intre pe teren cântând „O sole mio”, ci un român care se crede simpatic și nervos. O fi greșit, pentru că gura bate… bancul. Dar nu trebuie pus la zid. Acest scandal, cu aplauzele sale de final, cu acutele lui, ca la corida, stârnește zeflemea și nu „oftică”. De multe ori ne creăm zgura perfectă, crezând că spălăm păcatele lumii. Cultura trece pe la noi în fugă, pentru că are treabă în altă parte, iar din tribunale construim biserici, ca într-un infantil joc de Lego. Bancu și alții ca el trebuie judecați nu pentru aiurelile pe care probabil că le debitează, ci pentru motivul că joacă prost. Sau cel puțin mai prost decât se așteaptă plătitorii de bilete de la ei.

Vorbim despre „cioara” de pe gard, dar omitem lebăda din curte, pe care o priveghem de parcă ar fi moartă în coteț. Se tot vorbește despre paradoxalul popor român, care bubuie de talente, dar care în prima pauză de masă bea o bere și pleacă acasă. Suntem, oare, programații obedienți ai unui destin potrivnic? Deloc. Ne omoară, însă, lenea. Și „pamfletul”. La astea suntem campioni mondiali. Probabil, ca și Nicușor Bancu. Țara noastră e plină de magazine, de biserici și de tribunale. Stadioane, niet. Cultură, canci. Educație… Hai să schimbăm subiectul. Bancu o fi făcut vreo glumă proastă. E la fel de posibil ca nici De Noojier să nu fi fost vreun sfânt. Dar păcatele comise în iarbă trebuie să rămână în mătasea ei, nu transferate în instanțe care nu știu să se judece pe ele însele.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Visăm prea mult și ne trezim urât. Nu „cioara”, ci lebăda e problema noastră. N-avem fotbal și inventăm știri „senzaționale” din nimic. După care „judecăm”. Să-l puneți pe Bancu la zid dacă ratează sau dacă își faultează adversarul, nu pentru că – poate –  îl ia gura pe dinainte. La fel și pe De Noojier. Și pe toți ceilalți…

Acuzăm fără probe. Ne compromitem. Înghețăm. Măcar să nu pierdem plăcerea supremă de a fi oameni…