Editoriale

Andrei Dicu ia foc după ce lumea l-a înjurat pe Mihai Neşu pentru că a fost la referendum

09.10.2018 | 10:42
Andrei Dicu ia foc dupa ce lumea la injurat pe Mihai Nesu pentru ca a fost la referendum

Mihai Neşu a votat la referendum. Ca şi puţini alţii. Nu ne place rezultatul, nu ne plac scorurile, foarte bine, data viitoare să mergem toţi la vot şi să iasă cum ne dorim. Eu nu am fost la urnă, pentru că am avut probleme, cred eu, mai importante. Voi aţi fost? Din cifrele exprimate, am impresia că nu. Atunci cum vă permiteţi să loviţi un om care măcar a avut curajul să-şi exprime o opţiune? Nu vă doare mâna cu care apăsaţi pe tastatură, când terfeliţi un bărbat, în timp ce ţăţismul vă guvernează coşmeliile?

Am citit în ziare o ştire care mi-a mutat minţile. Vă jur că am luat calmante. O armată de tălâmbi s-a repezit la Mihăiţă Neşu pentru că a avut curajul să declare că a votat şi mai ales pentru ce a votat. Sigur, nu suntem cavaleri de Curlanda, dar haideţi, fraţilor, să fim un pic mai normali. Ce înseamnă o democraţie, altceva decât respectul pentru părerea celuilalt? Mihai Neşu este un om. Care a îndurat multe. Chiar dacă nu le-ar fi suferit, oricum ar fi avut dreptul la părere. Şi la opţiuni. Este înjositor să judeci un om, după propriile tale frustrări. Este înfiorător să jigneşti, atunci când omul pe care îl ataci s-a dezvelit în faţa ta, fără să i-o ceri. Ţara asta vrea sânge, dar nimeni nu se prezintă, regulamentar, cu sabia în mână, pe „strasse”. Toţi mână şuriul, pe la spate…

Din coviltirele morţii curge puroi…

Andrei Dicu se bate pentru Mihai Neşu: Sânge şi bulangii reşapaţi

„Ruda mai proastă, de la ţară, a lui Stephen Hawking se laudă că a fost la vot. Soţia te-a părăsit când a fost mai greu. Nu o să mai susţin fundaţia ta. Rostogolire lină!”…. Cam aşa sună comentariile de pe pagina web a fundaţiei lui Mihai. Şi…iertaţi-mi termenul, încep să mă gândesc, oare cine sunt „bulangiii”… O expresie, de altfel, „tehnică”, în zona fotbalului.

Zgura cu care ne înzestrăm, zilnic, sufletele ne face să fim tot mai firavi în materie de decenţă. Mihai Neşu nu e „pe invers”, dacă îmi permiteţi să intru în jocul detractorilor săi. Este doar un om care şi-a exprimat o părere. Este un sportiv care a adus, cât a putut el, glorie acestei ţări. Sângele pe care îl vor unii, a fost vărsat, cu bucurie, de Mihăiţă, atunci când soarta i-a cerut-o. Şi credeţi-mă, soarta nu te roagă prea mult. Îndeasă pumnalul! Scurt şi la obiect.

Poponarii mentali care ne dau astăzi lecţii, care populează stadioane şi care pretind ceva, au uitat demult să ofere. Sunt hidoşi în ura lor şi excelează în lipsă de educaţie. Sigur, ei au „opinii” şi niciodată „păreri”. Ei s-au născut înţelepţi şi îşi permit să judece. Mihai Neşu nu mai este, din păcate, un fotbalist care ar putea face tribuna să cânte. Dar este un OM care şi-a câştigat respectul prin muncă şi pe care nimeni nu are dreptul să-l terfelească.

Amintiri cu Stephen Hawking şi cu Ion Raţiu

Trec cu nemeritată delicateţe peste înfiorătoarea legătură dintre despărţirea lui Mihai de soţia sa, pentru că nu vreau să vâr mai mult un stilet nobil în ceafa unor putreziciuni şi mă voi referi la celebrul Stephen Hawking, la care se făcea referire în respectiva postare. O postare care, de altfel, ne arată că nu toţi trebuie să avem dreptul la „democraţie” dar… asta e o altă discuţie.

Acest teoretician al originii Universului s-a confruntat, încă de la vârsta de 21 de ani, cu o boală cumplită, care i-a slăbit muşchii. L-a atrofiat, cam cum vă atrofiază, vouă, cretinilor purtători de „opinii”, ţuica, minţile. Cu toate astea, nu a cedat. A devenit şi a redevenit. A renăscut prin el însuşi. A muncit. Aşa cum munceşte Mihai Neşu cu viaţa lui. Câţi dintre voi n-aţi fost părăsiţi de neveste, pentru motive incomparabil mai firave?

În anii ’90, regretatul Ion Raţiu îi spunea lui Ion Iliescu: „O să mă lupt pentru dreptul dumneavoastră de a nu fi de acord cu mine!”.  Ce s-a întâmplat, oare, cu acea oază de suflet, pe care, unii dintre noi o numim „democraţie”… Pentru că, altfel, ne place mult termenul. Chiar şi comparaţia cu Stephen Hawking ar trebui să-i trezească pe detractorii lui Mihai Neşu. Pentru că Hawking e, a fost şi rămâne genial. Să zvârli lături într-un om, care nu e nici pe departe bolnav ca tine, înseamnă să ai muşchi pe creier şi sufletul păros. Să fii, mai exact, un bulangiu mintal şi un petardat rahitic, cel puţin din punctul de vedere al bunului simţ.

Ideologii şi părerologii

Internetul geme de rahat, mai mult decât o cofetărie în tranziţie. Imberbii care culeg, cu penseta, păduchii moralei au impresia că l-au găsit pe Dumnezeu. Că sunt posesorii adevărului. Din păcate, în multe cazuri, din părerologi devin ideologi. Asta e grav, pentru că românul se ambalează repede şi ţipă, ca Mircea Dinescu, pe altarul mangă al revoluţiei, „am învins!”. Ei bine, foşnind arhiva tuturor revoltelor româneşti care au eşuat, de la prima până la ultima, o să vă spun un secret. E mai sănătos să stai în banca ta, când nimic nu ai a spune, atunci când eşti scos la tablă. Şi e mai grosolan să fi onanist decât „poponaut”.

Mihai Neşu este un suflet. A dovedit-o. Este un bărbat puternic şi matur, care şi-a clădit o viaţă, în ciuda unui nenoroc cumplit. Nu poţi jigni un asemenea om, decât dacă în venele tale nu curge decât venin, combinat cu râme de canal.

Respectul pentru părerea fiecăruia este seva iubirii. A iubirii aproapelui. Forţa sufletului stă în altceva decât în setea de sânge. Cine suntem noi să judecăm? Energiile curg, în van. Şi cu ele, acest popor, care se năruie cumplit, în anul propriului Centenar. Ne disipăm, ne… curăţăm, vorba lui Mitică Dragomir. Lovim fără să pricepem, în Mihai Neşu, în noi înşine, în mine, în tine… Tot săpăm gropi în cer.

Tags: